Ultima flacara

Imi respect promisiunea.

Acel moment a fost complet nou, naucitor daca e sa fiu un pic teatral. Pentru mine, ideea de club era, si este intr-o anumita masura, o experienta ciudata. Ca si cum ai lua un african si l-ai duce pe un aeroport din Londra. Pastram proportiile, of course.
In seara aia ce am facut...un pic de misto, foarte putin dans, putina discutie. De dansat nu am dansat din simplul motiv ca eu nu mai facusem niciodata asa ceva, si mi-era teama de mistourile colegilor. Am avut parte suficient, eram vraiste in acel moment al vietii mele, am mai spus-o.
Din aceasta zi am capatat fobia de dans [Danso-fobie?], lucru de care pot scapa si acum destul de greu, dar sunt progrese. Cum am capatat fobia pot rezuma: am cazut de fraier. Imi pare rau, oricat de mult as vrea sa spun, si acum mi-e ingrozitor de rusine! Au trecut mai bine de 3 ani jumate, si la fel de idiot ma simt! In orice caz, la ziua Andreei am reusit sa scap de aceasta problema printr-un siretlic: abureala. Da, da, ati citit bine, mi-am mintit mintea ,facand-o sa creada ca nu e nimeni in incapere. Mai am timp sa perfectionez tehnica asta, pentru ca acum nu ma tine foarte mult. Slava Domnului ca am si atata!
Dupa acel moment al serii, am ramas destul de....dornic de a nu mai face nimic. M-am retras intr-un colt si m-am cufundat in gandurile mele. Ironic,nu? Banchetul de a 8-a, iar eu pur si simplu nu faceam nimic. Insa s-a intamplat ceva care mi-a schimbat radical conceptiile. Da, am zis de lap-dance atat de des. La mine in clasa erau multe fete frumoase. Mai multe decat in liceu, asta o spun si acum.Desigur ,ma refer la fete cum aratau atunci, si cele din clasa mea de acum, zic mai incolo de ce.
Duap cum spuneam, m-am trezit dintr-o data cu aceasta fatuca in fata mea. O chema Lavinia. Era cea mai scunda din clasa si arata foarte bine. Momentul asta m-a luat prin surprindere totalmente. Mai ales cans se incepea cu scosul hainelor de pe mine! M-am oprit cand mi-am dat seama ca sub pantaloni se afla niste chilotei cu inimioare (alte valuri de mistouri) si ,mai de bun simt, ca raman fara haine pe mine! Dupa aceea m-am reimbracat, dar momentele acelea au fost inspaimantatoare pentru mine. Totul, de la partea cu dezbracatul pana la contactul fizic!
Vara ce a urmat a fost ingrozitoare pentru mine, deoarece mintea mi-o luase razna, ca oricarui pubertin. Insa Laviniei am motiv sa-i multumesc. Mi-am dat seama atunci ca trebuie sa ies de sub influenta propriei mame. Inca sunt sub influenta ei, dar nu se poate compara cu ce era atunci. Probabil ca faza asta este singa amintire placuta pe care o am din generala.
Am revazut-o pe Lavinia acum vreo luna si jumatate, prin pura coincidenta. Am trecut pe langa Hasdeu, initial vazusem alta fosta colega, iar apoi a aparut si ea. I-am dat id-ul ei de mess. Nici acum nu mi-a dat add. Asta conteaza mai putin, mi-am facut hatarul de a o vedea dupa atata vreme. Nici macar la fel de frumoasa nu mi-a mai parut.
M-a ajutat foarte mult momentul ala, sincer!

Linia 2007

Desigur nu consider timpul ca o linie dreapta care nu poate fi schimbata ca directie, dar alt titlu mai bun nu am putut gasi.

M-am uitat pe postul meu de acum un an de zile si mi-am dat seama cat de repede imi pot schimba orizontul. De fapt nu, nu asta vreau sa scriu, normal ca imi schimb parerea usor la varsta asta! Mai ales cand vine vorba despre facultate.
Asta e unul din momentele pe care le urasc. Genul ala de moment cand trebuie sa tragi linie si sa faci calcule. Ideea in sine imi face mare placere, insa partea cu iesitul pe minus niciodata nu mi-a convenit. Am mai spus-o de atatea ori incat m-am plictisit s-o mai spun, 2007 a fost un an groaznic pentru mine. As fi facut un grafic ca sa reprezint anul asta, dar cum sunt un bun grafician, veti fi obligati sa intelegeti povestirile mele. Ianuarie incepe pe la vreo 7,5 scade pe la vreo 2 in februarie, creste incet incet spre 3,5 pana in jumatea lui aprilie, apoi sare la 4 la inceputul lui mai, apoi scade din nou la 2,5 pana la jumatea lui iulie, creste pana pe la vreo 6 pana in septembrie, apoi se cam echilibreaza pe la vreo 5. Minunat, nu?
Mai grav e ca mi-au aparut multe defecte, sau mai bine spus, am bagat de seama de multe defecte pe care le tin in mine. Defecte urate. Probabil ca regina in categoria asta e ranchiuna, ruda cu incapatanarea. Ruda de sange.Ranchiuna este ingrozitoare, mai ales cand o lasi sa stea in tine. E ca o ciuperca lasata la copt, care nu iti permite sa actionezi rational. Urasc irationalul.
Dintotdeauna am avut o parere proasta despre mine. Ok, sa nu exagerez, "dintotdeauna" este in cazul asta "de vreo 6 ani", care e cam echivalent cu o viata intreaga pentru mine. Din punctul asta de vedere mai ma inbunatatesc, incep treptat sa "pacalesc" acest lucru, bagand ...abureli :D Doar sa nu ma trezesc eu ca cel aburit.
Cel mai simpatic lucru de pe anul asta a fost jocul "daca iti place de ea, are prieten" ! E cel mai sadic joc posibil, care e si educational, spre deosebire de alte jocuri moderne. "Educationalul" vine din partea in care tu stai si iti freci capul daca sa incerci sau nu, si te trezesti ca totul e imposibil din cauza fazei cu "prietenul". Asa ca lumea iese mai castigata daca ar juca ruleta ruseasca probabil. Varianta cu 5 gloante din 6! Nu ma oftic la Fifi [experienta netestata de mine, dar norocul lui ca a fost asa!], dar la Coca cum sa nu-ti faci nervi?

Acum un an eram optimist, acum sunt ...nu pesimist, ci doar lovit in palarie! Doamne ce termeni gasesc! Acum mai mult stau bosumflat, fara vlaga. Sa fi renuntat deja?
Eh, la anul voi revedea Geneva, poate si Florenta. Dar cu camera de data asta! :D
Ce imi doresc pentru la anu'? Sa trec Bacul la fel de usor precum cred, si sa intru la facultate la fel de usor precum cred. Mai mult curaj, mai multa claritate in ganduri. Dar nu s-o plictisi soarta sa auda aceleasi cereri din partea mea an dupa an?

Incepe sa nu-mi convina calea pe care o ia blogul, aceea de jurnal personal in care eu imi vars frustrarile. Voi incerca sa ma abtin din a scrie in acest stil bocitoresc. Inainte sa inchei, ma bucur ca am rezistat tentatiei de a-i scrie numele "intelectualei" aleia, desi ghilimelele sunt cam imature ca folosire.

A, da, Ioana-care-nu-e-Jo! Inca ma gandesc, inca am strangeri de inima. Totusi e vorba de o persoana pe care o cunosc de atata timp. Sa vedem ce-o fi, dar sper macar sa am curajul sa incerc ceva.
Sa fie de bine 2008 asta!

Frustrari marunte

Niciodata nu am putut intelege de ce se fac ore dimineata. Da, stiu ca ziua are daor 24 e ore, suportati-ma! Oricum ai da-o, un om nu este productiv daca se trezeste la 6 dimineata. Norocul meu ca nu am nebunii in cap de genul "micul dejun" sau "dezmortit" ,ca ma trezeam la 5!
Si programul de seara are dezavantajele sale, asa ca eu imi aduc amitne cu drag de clasa a 5-a. Nu ,nu 10-le pe linie, ci orarul, ala a fost ultimul an cand scoala mea avusese 3 ture, iar eu eram in tura 2. Incepeam pe la 10-11 si ieseam pe la 4-5. Un orar excelent!
In momentul de fata sunt frant de somn, am ochii rosii de azi dimineata...de fapt nu, am ochii rosii de 2 saptamani! E ingrozitor, nu se mai poate asa ceva! Eu nu pot dormi ziua, mai mult ma chinui ca sa adorm si apoi sa ma trezesc si mai obosit! Sunt calm!!!!!! AAAAAA!!!!!!!

In alta ordine de idei am terminat-o cu scoala. Pe 2007. Ioi! Sper sa se topeasca zapada. Iubesc zapada, dar ma deprima. Cand vad zapada, imi imagienz copii jucandu-se cu bulgari si dandu-se cu sania, indragostiti care se tavalesc prin zapada si brrrrrrrrr prea mult pentru mine deja! Acum un an eram optimist, o cunosteam pe Mara de vreo luna, si aveam o stare de bine, scurta, dar a fost. Acum nu mai simt nimic. Sau sunt prea obosit ca sa constientizez deprimarea. Bleah! That's why I hate the holidays! Urasc sa trag linie!

Sa ne traiti!

De o vreme am in minte un subiect. Subiectul mi-a fost declansat in minte odata cu faimoasele alegeri, acompaniate de la fel de faimoasele "TREBUIE sa votezi!".
Nu vreau sa fiu ipocrit, pana in 2005 asa eram si eu. Dupa aceea mi-am dat seama ca oamenii politici sunt o apa si-un pamant. Cam tarzie constatare, sa zicem ca nu aveam nici 16, ani drept scuza. Nu voi vorbi despre viziuni politice, sau de faptul ca la noi nu se face politica, ci balacareala, si nici macar despre actul politic reprezentat prin acel referendum.
Patriotism. Mai stiti ce e asta? Nu, nu patriotism orbesc ca in filmele sovietice! Ma refer la bruma aia de repect care trebuie sa-i acorzi tarii tale. Unele tari se mandresc cu simtul patriotic a cetatenilor sai. Unii chiar exagereaza, dar nu asta e tema gandirii asteia. Ma amuza ca sunt oameni care spun ca "ba, ce naspa e tara asta!" ,desi avem libertatea de a ne face singuri destinele prin propriile forte. Da, nu avem sanse mari sa atingem varful icebergului (sau aisbergului?) ,dar nimeni nu iti da in cap pentru ca nu faci parte dintr-o grupare anume...de fapt spun prostii, asa se intampla si in capitalism. Stiti ce e capitalismul? Nu e Pamantul Fagaduintei imaginat de aceeasi oameni care i-au asteptat pe americani vreo 60 de ani. Capitalismul e religia moderna a supravietuirii. Supravietuieste cel ce da din coate mai mult. E alegerea fiecaruia daac vrea sa respecte un cod etic sau nu. Deci daca iti spetesti spinarea si mintea, iti poti asigura un trai cel putin decent. Cu conditia sa nu cari marfa prin Cora/Carrefour/Ocean/etc!
Deci unii spun "ce naspa e Romania!". Teribilisti! Am observat ca pentru unii [dar nu toti], antipatriotismul este o calitate. Intra in categoria lucrurilor pe care le incalci doar pentru ca parintii tai iti spuneau sa le respecti. "Nu fuma!"...Yeah right! "Nu bea!"...Aha! "Respecta-ti tara!"...Fii sigur de asta!
Nu zic ca tara e lapte si miere, pentru ca nu este. Da, sunt salarii mai mari in afara, dar nu sunt rare situatiile in care banii ramasi in mana emigrantului la sfarsitul lunii sunt mai putini decat cei ramasi in mana celui ramas acasa. Plus statul de imigrant, care de obicei inseaman ca lumea nu te are la inima foarte mult. Plus situatii exceptionale.
"Abia astept sa plec din tara asta nenorocita!"... Lasilor! Un lucru nu il inteleg: daca tot critici tara ta, de ce sa nu faci ceva sa schimbi acea situatie? Si nu doar tu, toti cei din jurul tau! Acum muuulti ani, intr-un tramvai era o catza care tot striga "sa vina careva sa il ia pe boschetarul asta de aici! Haide barbati, nu vedeti ca trebuie sa fie dat afara?". Exact asa sunt si cei care pleaca si nu se mai intorc. Am urmat scoala aici, statul mi-a platit acest serviciu. Am locuit aici, statul mi-a acordat alte servicii. Serviciile nu cresc in pomi, sunt platiti din banii statului. Pardon, din banii dati de parintii nostri din taxe. Iar eu plec din tara, dau naibii Romania. Cine isi ia tzeapa? Da, prostii nostri de parinti, pentru ca noi ce vom produce ,va intra in buzunarul canadianului, americanului, francezului, spaniolului ,si tot asa! Suna a economie? Nu, suna a LOGICA! E ca si cum ai veni la mine, ti-as da bani ca sa faci antrenamente pe skate, iar dupa aia sa imi dai papucii si sa dai procentul incasarilor noului tau agent din Trinidad-Tobago!
"Oamenii sunt niste nesimtiti"...dar stai asa, daca TOTI se plang de asta, cine are dreptate? Daca asta e adevarul, de ce sa nu impun eu un model de bun simt? "Dar Radu, cui ii va pasa?" MIE, daca nu poti sa iti impui personalitatea intr-un desert al personalitatilor, atunci TU esti de vina pentru ca nu te-ai straduit suficient! De fapt, sa o luam de la radacina, de ce sa ma uit in gradina altora? Eu sunt adeptul gandirii ca nimic nu trebuie sa-ti stea in cale, si asa este. Daca nu te poti impune, nu ai motive sa te plangi ca nu poti supravietui. Dar asta e adevarul, educatia noastra e pe butuci. Lumea uita de respect ,de vechile valori si tot asa. Se intampla numai la noi? Nu! :) E fenomen global, iar noi nu ne putem ascunde de un astfel de fenomen.
Cat am fost in Elvetia am vazut toate valorile patriotice in aplicare, am vazut bun simt, am vazut respect. Si mi-a placut la nebunie. Dar cu toate astea, nu as putea sa plec din Romania. Dupa 10 zile nu mai puteam sa stau acolo. Sunt patriot ,chiar daca "Saptamana Avatarului" e in olandeza, chiar daca Romania nu e Paradisul, chiar daca nu toti oamenii sunt la standardele noastre. M-am nascut roman, si e de datoria mea ca cetatean sa contribui cu ce pot, fie munca fizica, fie munca intelectuala, fie MUNCA. Daca vei munci serios si continuu, foarte greu poti fi tras in jos.

Naiv, nu? :)

Sin City

Nu mai dau link pe imdb, nu cred ca mai are importanta. Sau poate ca da [LINK]. Nu ma voi da rotund spunand ca e "bazat pe benzile desenate ale lui Frank Miller", pentru ca sunt total paralel cu acest individ. Stiu doar ca el mai facuse benzi cu "300", un film pe care l-am tavalit cu placere. "Sin City" nu e un film prost. Deloc prost chiar.
Originalitatea sa consta in folosirea de imagini supra-expuse combinate cu un efect de alb-negru, din care se filtreaza, ocazional, niste culori. Acest lucru creaza impresia de "film noir", o atmosfera intunecata pe tot parcursul filmului. De fapt imi aminteste de jocurile "Max Payne", in care personajul isi avea momentele intime cu gandurile sale reprezentate prin benzi desenate, alb-negru, desenate in stil...eh, stilul ala care manipuleaza formele pentru a crea o stare aleasa arbitrar de artist :D De altfel, modul in care monologurile personajelor din film sunt realizate aduc aminte de acelasi joc, doar ca au un plus de savoare.
Avem 3 personaje principale. Bruce Willis e un politist care e gata sa se pensioneze, dar se avanta intr-un ultim caz, in care trebuie sa salveze o fetita din mainile unui pedofil criminal. Mickey Rourke e un golan care doreste sa razbune moartea singurei femei care s-a comportat frumos cu el (the guy was BUTT ugly!). Clive Owen se ia de un individ care ii ameninta prietena (Benicio Del Torro e individul in cauza).
Daca ar fi sa spun cate ceva depre fiecare personaj, Rourke mi-a placut cel mai mult, genul de personaj care rupe totul in bataie ,avand un bagaj consistent de determinare cumulat cu forta fizica si o inteligenta ascutita. Si un sarcasm pe gustul meu! Individul asta este si unul sensibil, surprinzator, un fel de cavaler. Dar este si un sadic, scenele de tortura fiind dese in timpul povestii sale.
Bruce WIllis este un personaj stereotipic: politistul corect, care isi face datoria, care are de-a face cu coruptie la nivel inalt. Onestitatea este prioritara pentru el, acceptand sa indure ani de chinuri pentru a proteja acea fetita pe care o salvase. Scena sa finala este o chintesenta a sa, aratand faptul ca el este un personaj cerebral, care e dispus sa sacrifice orice pentru apararea celor dragi lui.
Clive Owen reprezitna ,dupa parerea mea, cel mai slab personaj din acest film. Sau poate zic asta din cauza impresiei de fortare a lui Clive ca sa para dur. El lupta din motive pur egoiste, nu se gandeste la binele altora sau la un bine general, el vrea doar sa protejeze ce-l intereseaza, fiind un pragmatic.

Filmul nu trebuie luat la propriu, deoarece multe scene sunt clar trase de par. E amuzant ce voi spune acum, dar o voi spune. In acest film, de cateva ori apar momente in care explozii de grenada nu fac rau personajului principal, oricat de mult l-ar arunca, spre deosebire de alte personaje care sunt omorate de aceleasi tipuri de explozii. Nu e ca in scenele din Rambo, in care eroul nu patea nimic, aici se vrea evidentiat ..."forta" eroului. Ghilimelele au o cauza. Consider ca o lupta cu arme de foc nu mai tine de calitati individuale ale celor implicati, de aptitudinile lor. Nu, intr-o lupta moderna, cel care are avantajul tactic ,are victoria in buzunar. Desigur, calitatile individuale contribuie serios la acet "avantaj tactic" ,dar nu decisiv. Ca sa nu o mai lugnesc, personajele principale sunt mai rezistente in film pentru a arata determinarea lor. Acelasi lucru pot spuen si depre scenele foarte rapide de actiune, cand adversarii sunt omorati din 2 focuri de arma, lucru care mie imi place: elimina scenele lungi si plictisitoare de actiune.
Da ,filmul e destul de violent (foarte ,sa fim sinceri). Poate sunt eu diliu, dar vad violenta din filmul asta ca un fel de exprimare a trairilor personajelor. 8,8/10

P.S.: rectific nota pentru Vanilla Sky. 8,8 e prea mult, finalul acela chiar omoara filmul. asa ca Vanilla Sky are doar 7,9 din partea mea

Permutari

Cred ca realizez o premiera. Scriu 2 posturi simultan! Incerc sa termin draftul ala, ca am prins o idee! Si mai vine o surpriza ;) Sper ca va fi placuta.
Saptamana asta am lucrat zilnic. Ma rog, aproape, ca miercuri mi-a picat curentul fix cand vroiam sa ma apuc de scris un eseu la istorie, moment in care tocmai se intuneca afara. Deci bagat lemne in semineu, si rugat sa se faca focul ca sa ai lumina la care sa inveti. Cand a inceput lemnul sa arda, a revenit curentul. Minunat! De scris nu am mai scris, dar de tolanit pe canapea cu foile cu lectii in mana m-am tolanit.
Revenind la lucrat, inclusiv azi am lucrat. Nu vreau sa fac elogii [elodii? :)) ] asupra volumului de munca prestat pentru ca nu consider ca e ceva de laudat. Ci doar ciudat. Eu sunt un lenes prin excelenta, ma urnesc foarte greu la munca, si doar cand vreau EU! As putea pune asta in seama lipsei increderii in mine care se reflecta in lipsa respectului fata de mine care conduce la lipsa voitnei de a face ceva pentru propria persoana, dar parca e prea inlantuita treaba ca sa fie adevarat :)) Asa, revenind, de luni pana azi am lucrat cam de pe la 3-4 jumate pana pe la 7-8, la care se adauga, normal, trezitul de dimineata si mersul la scoala. Somn normal ca simt, doar ma trezesc cu ochii rosii! :P Dar nu simt starea aceea de "nu mai pot, vreau sa se termine" pe termen lung. Da, in momentul acesta imi convine sa ma opresc din treaba, doar sutn lenes, nu? Dar dupa ce imi termin treaba pe ziua de azi nu simt starea de "gata, maine nu mai fac asta!". Asta mi se pare foarte ciudat. In a 5-a veneam acasa si invatam, nici nu sesizam acest lucru. SI nici notele nu le-am sesizat. La sfarsitul clasei a 6-a am tras un ochi prin carnetul de note. Perioada cat am muncit, adica semestrul 2, detinea o medie de 9,97 (da, o medie de 9, la romana). Aproape ca imi facea placere sa ma apuc de lucru. Nu zic ca era gresit, ci doar ca era ciudat, din nou.
De fapt, nici macar nu am ami mers saptamana asta la facultate, am stat sa invat. Doamne, se transforma in "marturiile proletarului" acest post!

Dupa ce psotez asta ,si ultima fila din povestire, voi face si lucrul acela....Va suferi ceva munca, dar sunt hotarat sa fac asta.

A little something

De vreo 2 saptamani am o bugata din poveste in draft. Pe blogul alalalt, se intelege. Imi place povestea aia. E atat de flexibila, atat de inteligent construita! Traiasca genialul sau creator! :))
Apropo de celalalt blog, am inceput sa recitesc postarile mele d-acolo. E placut sa vezi propriile tale greseli conceptuale din trecut, multe din lucrurile spuse atunci nu le-as mai spune acum, considerandu-le cuvinde puerile sau imature. Pana si comentariile lui Jo par altfel, mai putin mature fata de ceea ce este acum. Macar stiu ca nu batem pasul pe loc.
Dar curios este ca parca am o lene in a scrie ce scriu aici in acest moment. Desi imi face placere. Chestia asta ma ingrijoreaza putin. Ce-i drept, pe vremuri postariel mele erau cateva randulete. Acum scriu si nu ma mai opresc.
Apropo de poveste, planuiesc sa il organizez intr-un Word, care sa semnifice primul capitol. Mai ma gandeam apoi sa atasez si imagini care sa faca parte din povestire, dar deja intind plapuma prea mult.
Mai ma gandeam la o treaba...cand am fost acum o saptamana cu Ioana la facultate am vorbit. Si nu a existat sentimentul ca discutia stagneaza sau ca nu are orizont. Excelent! Da, ea e priam fata pe care am placut-o vreodata. Si am cam nedreptatit-o... Si as vrea sa gasesc o scuza mai frumos elaborata decat "hormonii tineretii" :P E o fata de treaba, la locul ei, ii place muntele. Hm, e amuzant, ca desi am stat cu ea in banca vreo 4-5 ani, si o cunosc de 11 ani jumate, nu prea stim multe lucruri unul despre altul. Lucrul acesta e valabil pentru toti colegii mei din generala.
Revenind, simt ca se poate incerca ceva. Cand ma uit pe propozitia anterioara, imi dau seama ca nu prea transmit mesajul pe care il doresc, dar nu am alta exprimare la dispozitie. Singurul impediment este faptul ca mi-e teama. Totusim o cunosc de 11 ani! Recunosc, mi-e frica. SI regret ca mi-e frica, deoarece stiu ca daca as incerca, nu ar fi deloc un tel dificil...

Sa nu ma iau la suturi?

P.S.: Scuze Jo ca nu am terminat asta de scris mai devreme, doar ca ma simt oarecum vinovat cand iti dau linkul cat esti on, ma simt ca si cum as profita de tine :P

Animal Farm

Azi am avut ocazia sa vad, pe langa cursul obisnuit de istorie, si o mostra din ce are cercul cinematografic de oferit. Saptamana trecuta fuse "The wall", pe care l-am ratat. Dar "Animal Farm" ba!

Filmul e inspirat din opera lui George Orwell, un om de care ear sa zic ca e un regizor. Bine ca am tacut. Tema cartii, si a filmului, este revolta animalelor asupra stapanului uzurpator, fiind apoi nevoite sa aiba grija de unele singure. Revolta, inspirate ca mesaj din marxism, duce la instaurarea puterii porcilor, in frunte cu Snowball. Insa odata ce Napoleon decide sa ia puterea, regulile privind egalitatea si dreptatea sunt duse la recycle bin...
Pot sa spun ca e unul din cele mai inteligente filme vazute de mine vreodata, deoarece acopera atat realitatea istorica a vremii, dar a prevestit si viitorul (cartea a fost scrisa in '37 ,iar filmul facut in '54 ). De vazut! E si pe youtube, impartit in 8 bucati!

9,33/10!

EDIT: sunt injust cu filmul acesta. Am utiat sa spun de faptul ca acest film abunda in simboluri istorice si sociale. De fapt, genialitatea filmului nu consta neaparat in acuratetea cu care e creionat/prevestit regimul comunist, ci din cauza faptului ca orice revolutie existenta in istoria umanitatii se poate regasi ,simbolic, in acest film. Si pe deasupra, fiecare personaj, fie el Old Major, Snowball, Napoleon, Boxer, Benjamin sau corbul, are corespondenti care pot fi cu usurinta gasiti. Si desi filmul este o drama, sunt suficiente ocazii cand umorul detensioneaza atmosfera apasata. Si inca o data, il recomand!

Poc!

Asa se simte capul meu in acest moment. Nu am idee de ce, si ieri am avut aceeasi stare toata ziua. Ca si azi. Mi s-a spus ca am avut o fata stravezie, cu cearcane foarte mari, ceea ce probabil ca e cazul si acum. Nu e de la nesomn, dar nu am idee de al ce o fi...

Ma rod doua ganduri. Prima e ca acest blog...de fapt nu, problema e ca BLOGURILE mele au luat-o pe panta pe care nu stiu daca am dorit-o: jurnal personal. Da, vechiul blog s-a reprofilat, din motive amintite, dar totusi! Practic ,aici ma plang ca un fraier ,iar asta in mod sigur nu duce lucrurile mai departe. Da, poate in acea secunda ma simt comfortabil ca fac acel lucru, dar dup-aia nu mai simt nimic.Adica revin la starea intiala!
Un alt gand ma roade destul de tare in acest moment. Toata treaba cu Coca ma face sa zic ca platesc pentru greseala de a tot amana pasul acela... pumni in cap! Culmea e ca nu ii prima oara cand regret astfel de "mutari". Mutari de las, asta e adevarul! Daca as putea sa ma intorc in timp la sfarsitul clasei a 11-a [sau mai precis, inceputul semestrului 2], zau daca nu as fi incercat macar! Poate ma respignea, poate nu ma respingea, asta nu conta asa de mult precum gandul ca nu am facut nimic in privinta aceasta. De fapt mint, ar fi contat.

Apropo, o situatie cel putin amuzanta. Inaintea orei de istorie faceam glume pe tema "sper ca nebuna sa nu-si aminteasca ca dau bac la istorie/ nu ii voi spune niciodata ca voi da la facultate". La sfarsitul orei, vine la mine intrebandu-ma daca inca dau Bac-ul la istorie. Si am inceput sa scuip fasolea. Da, i-am zis ca dau la facultate! Insa nu i-am zis ca fac meditatii, si probabil acest lucru va innoda si mai tare treaba... Ea mi-a zis ca imi face fise cu ce am nevoie sa fac, etc etc. Probabil ca ultima parte m-a mai calmat: va vorbi in cancelarie cu colegele ei sa vada care poate sa am ia la pregatiri suplimentare pentru Bac, adica atunci cand se adun elevii super-interesati. Cand ma duc la meditatii, ii voi spune profesoarei. Totusi, ma simt jenat de toata situatia, nu stiu de ce. Poate pentru ca nebuna va face fisele alea chiar daca eu am material [ce-i drept, e i nstadiul de "voi avea, dar stiu sigur acest lucru" ] ....

Ciudata lume!

Inca una

In momentul de fata cica ar trebui sa invat la istorie. Ma apuc imediat dupa asta.
Acum stau sa ma gandesc, mai e ceva care m-a intristat vineri.Vorbisem cu Anca in seara aceea,si ajunsesem la subiectul Cornelia. Eu o plac pe Cornelia, dar Cornelia are prieten. De ce nu ma mira?! Eu stiam acest fapt de ceva vreme, deoarece Cami ii spunea ca "e singura fara prieten", afirmatie ce ma face sa ma simt exclus. Da, a zis "prieten", dar genul folosit e doar un detaliu. Revenind, cand Anca imi spune ca are prieten, nevazand ca eu spusesem asta cu cateva randuri mai devreme. Nu inteleg un lucru insa: daca eu stiam ca Coca are prieten, de ce m-am intristat cand mi-a spus si Anca acest lucru? Nu aveam dubii, pentru ca cu 2 ocazii diferite am avut parte de sentimentul de excluziune in acelasi mod.
Dar nu vreau sa deviez. Cum de am eu norocul asta? Ori e ipocrita si mincinoasa, ori are prieten... Ma intreb cum as putea sa fiu optimist in conditiile astea.

Si acum ,primul film de pe youtube pe care l-am pus la favourites. Da, am reusit in premiera sa pun un film asa cum trebuie. Ce e cu filmul... Da, e cu fotbal. Oare? Motivul pentru care a intrat in sufletul meu nu e tema filmuletului., chiar daca e cu Wesley Sneijder sau cu Ajax [2 feblete d-ale mele]. Daca ai apasat pe play de dinainte, probabil ca iti vei fi dat seama despre ce vorbesc. Da, e vorba despre muzica ce asigura fundalul muzical. Am impresia ca e U2, dar nu bag mana-n foc pentru asta.
Am intalnit acest filmulet vara asta, ma uitam la ea pentru a-mi alina durerea. Am placut-o pentru ceea ce vroia sa arate, nu pentru ceea ce era in realitate Mara asta... Regret ca-s prost!
Ce s-a intamplat cu copilul ala? Unde e el?

Vanilla Sky

Am dat de filmul asta in mod surprinzator, in timp ce scanam posturile in cautare de ceva interesant. Nu mi-am dat seama initial ce film e, acest lucru tinandu-ma cateva minute bune. Dupa ce am recunoscut-o pe Penelope, imediat mi-am dat seama.

Pe site-ul IMDB are parte de o nota destul de proasta. Asta m-a facut curios, yankeii au un talent ciudat de a da note mari la filme proaste. De fapt ,daca stau sa ma gandesc, nu ma uimeste nota primita pe imdb!
Nu il prea pot suferi pe Tom Cruise. Singurul film in care mi-a fost simpatic a fost "Ultimul Samurai". In rest, mereu a fost pus in ipostaze ...na, ca mi-e greu sa gasesc cuvintele potrivite! E impresia ca de fapt, jocul lui Tom nu e facut pentru a crea adancime personajelor interpretate, ci pentru a il face pe actor sa fie... star? Cred ca am un exemplu mai precis, nici Will Smith nu mi-e simpatic. Vazusem "Man in Black II", in care el e afisat ca un cowboy modern, a total show-off!
In unele momente Tom e pus in "Vanilla sky" sa aiba momente de nebunie, in care incepe sa tipe si sa gesticuleze violent. De fapt, filmul cam abuzeaza de aceste momente, ducand aceasta moda pana in punctul in care si Kurt Russel face acelasi lucru. Efectul e destul de urat, personajele isi pierd din credibilitate. Dar am decis sa ignor acest aspect, deoarece mi-este evident ca de fapt regizorul a icnercat sa mulga aceasta "calitate" a lui Cruise, care ,din nou, il evidentiaza pe actor si nu pe personaj.
Despre ce e filmul? Nu am vazut primele 10 minute, dar nu-i nimic. Tom este fiul unui fost mare propietar de mega-corporatie. "Fost" ,adica "mort". Deci Tom e noul propietar. Viata lui personala e deranjata, fara orizont. Cameron Diaz [o actrita antipatica pentru zambetul de taranca pe care toti regizorii il exploateaza] este "his fuck buddy", iar Brian[nu stiu numele actorului] e cel mai bun prieten a lui. Totul se schimba cand o intalneste pe Penelope, alaturi de care are o noapte platonica. Totul era extraordinar, pana a 2-a zi, cand a luat masina cu Cameron, aceasta aruncandu-se de pe pod, ea murind, iar Tom desfigurandu-se fizic si psihic.
Filmul se cam joaca cu mintea privitorului, trebuie sa ai foarte multa concentrare ca sa deosebesti realitate de imaginar. Reclamele bagate o data la juma' de ora nu te ajuta in acest sens. Daca nu vedeam atat de mult pana la prima reclama, l-as fi luat de pe net, ca sa il vad cap-coada.
Pe langa faptul ca te face sa gandesti, filmul are avantajul de a-si construi povestea intr-un mod foarte placut, infiltrandu-te mental prin cutele ei. De fapt ,pot spune ca povestea filmului e buna, e mareata, e incantatoare. Si la ce folos cand finalul e la fel de banal ca un ending de "Lethal Weapon" ? Da, finalul e BANAL, zici ca personajele implicate s-au straduit inutil in a crea o platforma solida pentru un final grandios. Ca si cum a construi un munte pentru o saritura cu trambulina in psicina olimpica!
Felicit scenaristul, dialogurile sunt credibile si foarte vii, pline cu imaginatie si spontaneitate! Discutiile dintre Tom si Penelope sunt extrem de frumoase.

Concluzia e, ca acest film nu poate fi incadrat intr-un gen anume, pentru ca un gen anume ar taxa acest film pentru felul in care a fost construit. Da, filmul are cate un pic din toate, nu a fost creat ca sa fie o drama, sau o comedie, sau un film psihologic, a fost realizat ca sa transmita un mesaj ,o stare. De fapt, as putea sa-l incadrez intr-un gen, acel "criteriu al meu de notat filme".

8,8!

Poate si faptul ca am sfarsit ziua dand apa la soareci, din motive care nu tin de film...

S-a pierdut idee de titlu. Oferim recompensa!

Regret ca nu mai prea postez. Regret ca nu am acel sentiment de "hai sa scriem ceva frumos".
Sau ca imi voi lasa "barba" sa creasca pana cand voi iesi din aceasta stare. De fapt situatia in sine, parul facial nu ma deranjeaza.
Imi regret indiferenta
ranchiuna
incapatanarea
.
.
.
.
regrete inutile!


Uite, Cami mi-a dat link catre, surprinzator, cel mai bine documentat site de astrologie pe care l-am vazut. Foarte util. Sunt Plop.

Inalt, decorativ, frumos, este prea legat de tot ce il inconjoara, lasandu-se influentat si descurajandu-se foarte usor. Fiind un pesimist, are nevoie de o influenta buna a prietenilor. Este foarte legat de casa, de locurile natale. Este foarte usor de ranit, sufera din cauza celor mai marunte lucruri si poate ajunge sa se lamenteze doar pentru a auzi compatimirile celorlati. Chiar daca este un pesimist, plopul este totusi un curajos si orgolios, afisand uneori un aer senin si lipsit de griji. Este inclinat spre materialism fiind foarte abil in obtinerea banilor. Viitorul il va vedea intodeauna in negru.

Este o fire independenta si nu accepta nici o constrangere. Isi trateaza partenereul cu incredere si nu va accepta sa divorteze. Isi ascunde problemele sub un zambet larg, iar in familie va fi rar fericit datorita independentei si sensibilitatii sale. Este neglijent si lenes, urand munca fizica. Viata sa va fi un sir de evenimente dure si neplacute.

Nu voi nega faptul ca tot ce scrie mai sus e 100% adevarat. E incredibil, citind acele lucruri m-am simtit ca si cum ma uitam in oglinda. Gandurile care imi treceau prin cap de cateva zile. Saptamani. Naiba stie!
Cred in astrologie, dar nu in horoscopul zilnic. "La slujba vei primi o marire de salariu"... Bravo Neti, eu sunt la scoala!

Aseara o discutie cu mama mea m-a pus, oficial, in fata urmatoarei realitati: ma urasc pe sine. Nu in sensul fizic ,evident. Daca era ura fizica, atunci probabil acest blog ar fi fost scris cu sangele meu. Lacrimi sange si sudoare.

Oracolul I Ching. Cea mai veche forma chinezeasca blabla. Hai s-o incercam. Concentrare, 6 click-uri si ar trebui sa am un cod bazat pe liniute, care sa imi dea raspunsul. Nu stiu daca concentrarea chiar functioneaza.

Hexagrama 39 Kien Obstructie		Hexagrama 31 Hsien Influenta

39. Obstructie Linia 4 Sunt momente cand un obstacol nu poate fi depasit daca esti singur, trebuie sa gasesti aliati care sa te ajute.

Dati naibii chinezii astia. Eu cred ca au plantat microfoane printre plante. Sau sub fata de perna cu ursuleti in parcul de distractii.

Revenind, planurile mele sunt destul de clare. Am vreo 3 saptamani de facultate programate cu cate un special guest. Mama ce ciudat pot sa fiu uneori!

Trista premiera

Azi am stabilit o premiera. Una destul de ciudata. Am mancat singur la un McDonald's!
Suna penibil poate, nu v-as invinovati. Pentru mine, ideea Mc-ului a fost strans legat de "socializare". Nu stiu de ce, dar mi se pare o grava incalcare a regulilor firii sa stai si sa mananci singur. Azi am facut-o. Si am aflat ca nu e bine sa mananci de la Mc pe stomacul gol si in dureri.
De altfel nu m-am invatat de faptul ca nu e bine sa stau cu capul pe banca cand nu am chef de nimic. Imi murdaresc ochelaii, oricat ma chinui sa evit contactul dintre lentila si orice suprafata. SI apoi am o mazga care se ia cu mult chin. Bleah!
Acum ma gandesc cu regret la ceva. Saraca mea camera abea daca a fost utilizata. Mi-e nu-stiu-cum sa o iau si sa o scot acolo in clasa. Si pe strada e cam ciudat, dat fiind dimensiunea ei. Nu regret ca am luat-o ,e de cea mai buan calitate, dar nu am scos-o niciodata din casa. Poate ma incumet intr-o zi sa o scot la plimbare, poate saptamana viitoare cand ma mai duc la facultate. Azi nu m-am gandit sa o iau cu mine, eh! Deci daca vinerea viitoare nu va fi Apocalipsa, o iau! Camera!
Cam atat cred. Plictis. As spuen si de starea de spirit proasta, dar cred ca am acoperit si ras-acoperit ideea asta :D

Fermoar

De cand a fost evenimentul de la inceputul anului scoalr, am simtit tot mai mult nevoia sa "inchei conturile", sau mai frumos exprimat "sa lamuresc lucrurile".
Intr-o doza de masochism dusa la extrem, am incercat sa imi arat ostilitatea si parerea proasta despre unii membrii ai grupului montan cu care cochetam pana in urma cu cateva luni. Decizie proasta, pentru ca am descoperit ca ,pe langa faptul ca actioneaza in haita, mai sunt si ipocriti. Auzi domne, sunt un nesimtit ca am spus acolo ca ei nu au bun simt [ca sa nu zic "nesimtiti de 2 ori in propozitie :P ] Acum nu stiu ce mai scrie acolo, deoarece, administratorul [ghidul care nu mai e ghidul lor] a modificat mesajele, intr-un sir aleatoriu de caractere. Ah da, musteste invidia in unii din ei. De exemplu, pustiul care m-a facut "retardat" in ultima excursie [atunci am fost un car de nervi], lovise din nou, aruncand o replica acida la spusele mele, pe care l-a considerat "teorie de kkt", adreesandu-se cu "geniule" intre ghilimele. Penibil devine acum, cand ma abordeaza pe messenger, cu mesaj in care spune "grupul e mai unit ca niciodata, asa ca tzeapa" [replica matura e data de faptul ca am afirmat ca grupul nu e unit cum era inainte-ceea ce e adevarat, pentru ca un grup unit nu se formeaza eliminand oameni care nu-ti fac nimic], fiind apoi intampinat cu clasicele buzz-uri, la care i-am multumit Football Manager-ului 2008 in modul fereastra pentru ca nu permite suprapunerea ferestrei de mess :D Ah, "bah terminatule" se pune la replici de pus in geam? :D

Eh, trecem la lucruri mai serioase. Aceea in care mi-am cerut scuze dupa 4 luni fetei care isi facuse majoratul in BUsteni, eveniment de la care am plecat in mai putin de o ora. Mi-am luat bilet [nu inainte sa nu fac scandal sa mi se dea carnetul- scandal constand in tipat pe strazi, fluturand mainile si plecand ca un nebun pe strada] ,pentru ca daca ramaneam o zi acolo, ii nenoroceam aniversarea fetei, la care eu sincer sa fiu tin, acelasi lucru fiind valabil si pentru prietenul ei. Niste oameni extraordinari.
Asa ca mi-am facut in sfarsit curaj sa-i explic pe indelete toata povestea, desi i s-au povestit ideile de baza. Acum ma simt mult mai bine ca am facut acest lucru, e ca si cum mi s-ar fi luat o piatra de pe inima.

Dar ce s-a intamplat acolo? Ei bine, am fost bataia de joc a unor indivizi, restul nu facea nimic, ca si cum era in regula, dar picatura care a umplut paharul a fost ultima noapte, in cort, langa o manastire. Am auzit absolut toate mistourile, si jignirile si batjocurile posibile facutre pe seama mea, in timp ce eu "dormeam". De fapt, eu si colegul meu [care si el era ostracizat] am injurat de mama focului in cort, eu fiind atat de nervos de imi luase tensiunea razna [starea de lesin de la tensiune se face, nu? :D]. Atunci mi-am dat seama ca eu nu fac parte din acel grup, ca m-au exclus din motive straine mie, si ca ii doare undeva de mine. Tinusem foarte mult la aceste iesiri, cea din Padina fiind de departe cea mai frumoasa dintre toate. Atunci m-am simtit sigur, sufleteste. Ideea ca sunt oameni care te aprecieaza [mai multi oameni] ma face mereu sa plutesc, ma simt implinit. Nu e aroganta sau cersetorie de complimente, este realitatea. Da, Jo, Anca sau alte cateva putine persoane + rude ma aprecieaza, dar nu stiu...parca vreau mai mult. De la rude nu imi ajunge oricum ar fi, mereu voi asocia aprecierea cu rudenia, Anca numai timp de vorbe cu mine nu mai are, iar cu Jo am mai zis, regret ca nu pot vorbi cu ea atat de mult precum as vrea. Senzatia aia ca nu gasesti subiect...Cah!
Ei bine, in cort m-am simtit singur-singurel, punctul din mijlocul desertului, chestia aia care nu se ia in seama. E cel mai groaznic sentiment, si asta pentru ca e apogeul singuratatii! Insa acele evenimente mi-au facut lejera detasarea sufleteasca de acest grup, nu am suferit pentru aceasta "rupere". Ma bucur insa ca am trimis aceasta scrisoare deschisa catre ea.


Apropo, azi alt curs la Facultate...Yugoslavia, NATO, si un Valeriu Stan [nu il stiam dupa figura] asa cum imi place mie :D

EDIT: Dupa un an ma sinchisesc sa corectez. VALENTIN Stan! :D

Orizont

Azi am mers pentru prima oara IN Facultatea de Istorie...alaturi de o buna prietena a fratelui meu, la un curs de istorie contemporana, sustinuta de profesorul Antoniu. Un om foarte de treaba, tanar, si deschis faat de elevi. Ne-a povestit ca in urma cu cativa ani, ca sa sublinieze mai bine ideea tensiunii sonore a razboiului (WWI mai precis), rugase un student sa ii vina cu o combina, si a pus o compilatie de sunete de arma. Reactia studentilor a fost una normala, de a dori sa scape de zgomotul crescator. Apoi a venit portareasa si a inceput scandalul... De atunci nu mai a facut aceasta treaba :D
E din cauza orelor facute de mine la liceu, dar de la jumatatea orei incolo incepeam sa ametesc. Nu a fost bai, ca am inteles toate ideile prezentate de profesor. Asta si poate din cauza faptului ca ma pricep mai bine la istorie contemporana decat la antica. Dar in concluzie, experienta a fost una foarte placuta, poate voi mai face escapade pe la facultate cand mai am timp.
Si ca orice amic al fratelui meu, Maria mi-a zis ca seman izbitor cu el. Grrrr! Dar chiar, cred ca jumatate din indivizii de acolo pareau scosi din cu totul si cu totul alt film decat cel cu istorici. Tzoape, ciumpalaci ("vacari"), si oameni care imi aduc aminte de Politehnica sau Informatiac... Debusolant sistemul nostru de invatamant!
Ideea de practica imi surade, plecari la situri arheologice care se termina cu disctractie si betii :D Hai noroc!

Looking

De obicei cand imi aduc aminte de lucruri profunde legate de trecut, procesul de amintire este dureros pentru mine. De data asta nu a fost, mi-am amintit sambata seara de prima ...petrecere la care am fost.
Banchetul de a 8-a! In momentul acela, eram varza, eram bataia de joc a unui grup din clasa, profesorul de matematica ma luase la tinta, increderea in sine era dezastroasa, iar parerea despre mine se rezuma la zero. La astea se adaugau clasicele, si deja lait-motivele ganduri legate de lipsa de prieteni cu care sa ma distrez/pierd vremea, gand care era adus de vederea altor copii de varsta mea, sau mai mici decat mine. Si acum cand vad copii in parcuri jucandu-se ,ma trece o durere sufleteasca, eu nu am avut asa ceva. Asta a fost sa fie pana la urma...
Hmpf! Cand aud "asa a fost sa fie", automat ma gandesc la ascunderea propriilor limitari in spatele "sortii", chestia aia care unii cred ca le aduce totul, de la fericire pana la ultima moneda din buzunar. Sa fim seriosi, daca soarta a ales sa am copilaria pe care am avut-o, a fost pentru ca am meritat-o! Da, nu vorbeam, mare partener de joaca as fi fost, dar tot ce primesti e pentru ca o meriti, fie ca ai facut ceva sau vei face ceva care iti aduce "bad karma". Daca iti bati joc de cineva, atunci sa fii sigur ca vei primi drept rasplata ceva inzecit!
Lasam auto-atacurile lamentabile si revenim la ce conteaza. Eu! :D In acea perioada, daca ma faceai tampti, reactia mea ar fi fost ...nu violenta, nici macar vizibila. As fi suferit in interior incredibil de mult. Si acum sunt afectat de remarci negative, dar mai fac discernamant. Atunci nu faceam! De fapt, ce s-o mai lungesc atat, eram o epava!
Banchetul ala a fost prima ocazie cand am imbracat pantaloni, sacou, cravata si pantofi (pantofi am mai purtat, ca nu eram descult :P ). Eram incantat, deoarece stiam ca a purta costum este o ocazie speciala, un gest de eleganta. Mi s-a spus ca mi-ar sta bine in costum, dar ,ca o reminiscenta, nu am incredere in aceste lucruri, in plus neavand incredere in lookul meu (nu vanez complimente care ar avea intentia sa imi atinga vreun scop diabolic de atrage admiratia altora pentru falsa mea modestie!). Cand am ajuns la locul de intalnire, de unde aveam sa mergem inspre club, aveam mainile fleasca de transpiratie. Dintr-un motiv sau altul, desi stiu ca admiratia altora nu este un ideal onorabil, ideea acestui lucru imi starneste emotiile. Am un pretext pentru acea perioada, un om vai de capul lui isi numeste primul copil dupa numele celui care l-a laudat :D
Am fost coleg cu fiul lui Nicu Gheara, asa ca nu e o surpriza faptul ca am facut banchetul in defunctul Space, club de-al lui. Un local cu multe animatoare, multe lumini intermitente (le urasc!), si... energie negativa? Poate am venit cu idei preconcepute, dar locul acela mi-a facut capul sa bazaie toata seara......[...]


Am taiat restul serii, pentru ca nu de asta am inceput sa scriu. Altadata promit ca voi povesti tot ce e de povestit. Dupa sambata seara mi-am amintit, nu cu durere, ci cu inseraritate (nu cautati prin dex, cuvantul asta nu exista, am trantit niste amestecaturi ,ca sa obtin un ghiveci menit sa inlocuiasca plictisitoarea "sentiment neutru"! ) de acea seara, si de evenimentele ce au precedat-o. Asa ca acum ,dupa cum am mai spus-o cu o alta ocazie, mi-am vazut viata dintr-un alt unghi.
Suna ciudat cand o spun, dar fiecare eveniment mai deosebit reflecta personalitatea individului, prin reactiile sale. Prin "deosebit", ma refer la evenimente care nu se intampla decat rar sau deloc. Asa ca "petrecere" ,intra lejer la categoria "deosebit". Cand un om se duce la piata, se comporta dupa un tipar, invatat de la altcineva. La piata te comporti altfel decat intr-un muzeu, sau intr-o scoala. Nu are legatura cu regulile diferite, ci cu modul in care mintile noastre au perceput acea ambianta. La piata se accepta sa impingi si sa dai din coate, intr-un muzeu e normal sa vorbesti in soapta, la scoala e logic sa faci pe smecherul (e discutabil asta). La piata dai din coate, dar in orice alt context nu faci acel lucru, decat atunci cand e necesar (3-1-1 anyone?). De ce? Pentru ca asa ne-am invatat, nu sesizam ca de fapt viata nu e o succesiune modualra de evenimente si contexte, ci un sireag de evenimente interconectate logic.
Cand insa il pui cu o situatie nemaivazuta, omul acela actioneaza dupa cum il taie capul, cu o doza de confuzie initiala. Motivul e simplu, deoarece nu a mai avut cand sa se gandeasca si sa invete ce sa faca atunci cand i-a intrat martianul pe horn. Tot ce va face el din acel punct inainte vor fi reflectari directe ale firii sale, ale gandurilor sale, ale conceptiilor sale.
Concluzionand (oare?), e clar ca eu la o petrecere voi face dupa cum imi taie capul, deoarece eu nu stiu cu ce se mananca astfel de evenimente. Da, n-am "brand", dupa cum s-a exprimat Jo acum ceva vreme. Si nici nu este exersat. Norocul meu consta in capacitatea de a ma analiza pe sine, eram mort fara calitatea asta in mod cert!
Hehe, pana acum am scris cu o frenezie, si dintr-o data simt nevoia sa inchei cat mai repede cu putinta.Sunt un om ciudat.
Mi-am dat seama ca departe nu e atat de departe, dar nici aproape nu e. Mi-am dat seama unde sunt eu pozitionat ca nivel din mutle puncte de vedere. Da, sunt un dansator "de plezneala", si sunt varza! :)) Mi-am dat seama ca am gresit nedandu-mi seama ca ceea ce incercam eu erau de fapt fortari ale personalitatii mele, in loc sa actionez natural. I duped myself!

Inca o data, promit sa continui povestea aceea :D

Woohoo

NOTA: inca nu am talent ca sa folosesc un link ca lumea. Grrrrr! Da, va trimite pe youtube, si nu va lasa pe pagina. I suck!
Nu am zis complet adevarul in faptul ca nu ascult muzica deloc. De fapt, probabil ca am mai precizat-o, nu sunt genul care aprinde calculatorul si da drumul la winamp/iTunes si se da cu capul de pereti. Dar in schimb, daca un joc ,sau un film are muzica, nu dau pe mute :)) Am inceput sa ma joc de pe la vreo 8 ani, deci la sfarsitul li '97. Atunci aparuse Fifa Road to World Cup '98, pe vremea cand industria nu era atat de industrie. Mai tarziu mi-am dat seama ca avea un concept ciudat, deoarece avea doar calificarile pentru Mondiale, nu si Mondialele in sine, pentru asta aparand Fifa WC '98 ,care avea inclusiv calificarile... Revenind, RtWC avea o muzica prin meniu, care mi-a ramas pe scoarta.

De ce pomenesc de acest lucru? Pai ieri am fost la majoratul unei colege de clasa, Andreea. Sincer sa fiu, am fost luat prin surprindere, in ce consta mare parte din relatia noastra e mersul ocazional cu 311 pana la liceu [deoarece nu prea vine la primele ore :D] ,si bascalie scurta pe mess. Ah, am fost si la Ratatouille cu ea , vorbisem cu vreo 2 luni inainte sa apara la noi de film, ca sa constatam ca apare in septembrie ,si nu in iulie ca in restul lumii civilizate. Ce-i drept, au fost si colegi din clasa sau din liceu invitati, mare parte oameni pe care nu ii inghit, lucru reciproc acceptat, plus cunostinte de-ale ei, oameni de treaba.
Insa nu s-a prea stat la discutii, a fost genul ala de majorat cu dans. Am fost doar la un majorat in viata mea, cea a Cameliei, care a constat intr-o seara la terasa a tuturor prietenilor si amicilor si rudelor apropiate ei. Nu critic, dar eu am o filosfie destul de ciudata, si neimpartasita. Eu nu vreau sa amestec oamenii, sa fac cunostinta intre ei, desi ei nu au nici o legatura. Da, nu as lua-o pe Anca sa o prezint Ioanei (nu lui Jo :P ,atentie la neatentie) ,pentru ca ele nu fac parte din aceeasi ...lume. Pentru cunoscatori, filosofie asta nu e tocmai neimpartasita. Mai tineti minte? :D "They're trying to kill independent George!". Revenind, majoratul asta a fost deci cu dans, deci muzica (d'oh!)
Eu nu sunt sufletul petrecerilor. Mai ales la inceput, cand sunt crispat rau. Probabil si succesiunea de manele mi-a taiat din elan. Nu sunt ipocrit, nu urasc manelele, decat daca sunt in succesiune unele dupa altele. La o petrecere ca aceasta, o manea dupa 5 cantece de house Degaja un pic atmosfera apasata cauzata de beat-uri. Dar multe manele una dupa alta duc la migrene, spalare de creier, caderea IQ-ului, nervi, somn si stari proaste. Ne-ipocrit volumul 2: am participat la o manifestare pe fondul manelelor: datul din palme (ca ce fac eu din picioare numai dans nu e). Momentul ala m-a facut sa ma intreb daca nu sunt un idiot. Dupa aia, la manele stateam si sufeream de simptomele pomenite.
In toata seara am baut un pahar de sampanie (pe care l-am numit "vin alb", deoarece tortul nu fusese adus, si ce beam eu era sampania ramasa de dinainte, ca aveam eu pofta de asa ceva si nu vroiam sa stric ordinea de zi), o gura dintr-un cocktail care imi facea gura uscata (si nu a fost o gura, ci o sorbitura, ca asa pot eu sa beau), si un paharel de sampanie (the real deal), am refuzat de vreo 6 ori sa "trag un fum" ,de 2 ori sa "trag iarba" [geez!], si de suficiente ori sa ma dau la panarama clasei (sa ascult la replici gen "se uita la tine, ce esti fraier ca eu sutn in limba duap ea de x ani). Acest ultim moment l-am botezat "am separat apele" si "glontul razant". Respectiva persoana (pe care nu pot numi "panarama" in adevaratul sens) este o persoana care a ales o cale care...nu stiu daca o avantajeaza. In a 9-a nu avea lookul de blonda ispititoare, era o fata ca oricare alta, care chiar vroia sa plece din clasa pentru ca isi batea lumea joc de ea. Nu stiu cat de mult au ajutat-o spusele mele cu "nu fugi de ceea ce iti e frica", dar sa zicem... Nu e tocmai intelectuala, din motive evidente, dar nici nu pot sa zici ca crapa de prostie, sau ,mai grav, ca este o nesimtita "activa", adica nesimtita pe fata. E genul care lucreaza incet, pe ascuns, dar nu intr-un mod care sa duca la efecte vizibile pentru ceilalti. De fapt am si pe hi5 niste commenturi de la ea ,in care spune cuvinte gen "privire de om matur", la care se adauga scurte discutii in care imi spune ca as avea un limbaj de om foarte cultivat, in ciuda necitirii mele. Daca e sa fiu arogant si ranchiunos, as spune ca ea vrea sa pozeze in ceva ce nu este, adica femeie inteleapta, si crede ca daca s-ar da bien pe langa mine ar ajuta-o sa-si atinga scopul. De aia nu am avut de gand sa dau crez acelor "indemnuri" ale alora , mai ales ca dansul meu este in stilul "sa dam din maini".
Pana la urma am dansat in seara asta [adica trecuta]. Probabil ca am ,dupa "standarde" un stil ciudat de a petrece. Adica cand oamenii isi pierd energia, de la dansat, eu incep sa dansez ca nebunul. Cantecul pomenit a fost doar inceputul, pe parcurs fiind destul de putine cantece de rock/pop-rock care sa ma incite atat de tare, dar tot suficient cat sa dau din maini :)) E adevarat, ca atunci cand reincepeau manelele treceam la culcare :D
La 4 noaptea ,cand lumea era moarta de oboseala si somn, eu eram in transa, nici nu mai ma uitam in jur si dadeam ca disperatul :)) Probabil ca ma impulsiona gandul "daca stai pe loc, o sa mori de frig cand iesi de aici" :))
Ah, a fost si o tentativa de dezbracare a mea, dar maieul meu uber-sexy si reticenta de a reimprospata memoria lap-dance-ului a dus treaba la sacou+ 3 nasturi.
La sfarsit, am mers cu ea, sora ei ,mama ei, si cu inca unul, in masina lor, la coborare imbratisand sarbatorita multumindu-i pentru invitatie. Da ,e o chestie very special aceasta treaba, eu nu prea sunt invitat la evenimente de [mai] orice gen, asa ca nu ezit sa-mi arat recunostinta. M-am culcat la 5 noaptea, iar acum trebuie sa-mi fac la istorie pentru meditatii, tampeniile alea la informatica, si eventual matematica cu mama mea. Vedem noi.
A fost o seara frumoasa, inclusiv momentele siluetelor de fum si filosofarilor de unul singur pe tema faptului ca problemele incep de cand apar grupurile de persoane, au facut toate seara asta una destul de umpluta cu evenimente. Pana si momentele mele moarte sunt exploatate, uitandu-ma la ceilalti, incercand sa ii inteleg pe oameni un pic mai mult. Ce tanar sunt! Dar cati ani am?

Scurt

Am ales o ora cel putin ciudata de a scrie. Azi Romania a batut cu 1-0 pe Olanda. Suntem calificat! Asta cu conditia sa nu ne-o luam in cap cu forta continentala luxemburgheza. Chiar, luxemburghezii sunt burghezi de lux?
Azi am facut prima sesiune de meditatii la istorie, cu fosta mea profesoara din 9-11 [clase,e nu laitmotivul], si pot sa spun ca sunt foarte incantat. Cand ma gandesc nu imi dau seama de ce sunt ATAT de incantat, dar stiu sigur ca e de bine. So, that's it, this is what I'm gonna do! I'm gonna be a historian! Acum stiu inspre ce directie sa ma axez, thank God!
Cu ocazia asta imi dau seama cat de polivalent pot sa fiu. Nu ca si cum m-as lauda, dar totusi eu am fost crescut de niste ingineri, am fost educat cu o gandire de inginer, si am o gandire de om cu matematica si fizica in cap. Si totusi... in ultimele zile mi-am amintit de tanti poeta [de la reuniunea aia a poetilor], care mi-a zis ca as avea fata de compozitor. Si de fiecare data imi amintesc ca mama mea mi-a zis ca am ureche muzicala, dar nu m-a dat la vreun instrument din motive tehnice...

P.S.:sper ca mi-ai citit si ultimele 2 postari :D

Inca nu cred ca sunt normal la cap, incepe sa-mi placa de inlocuitoarea temporara a profesoarei de biologie! Da, la modul ala! Sa-mi dea cineva o palma-n cap!

Amalgam

In momentul de fata ma intreb daca sunt stabil. Asta pentru ca in ultima saptamana capul meu a mers in zig-zag, starile mele au luat un curs sinusoidal, si sincer nu stiu ce sa mai cred. Acum ma simt inutil, in secunda urmatoare simt ura, in secunda urmatoare ii iau pe toti in brate, iar la final izbucnesc in rasete isterice! Nu-mi vine sa cred in ce hal ma poate debusola aceasta plimbare cu barca. Si totu fara un motiv aparent, din senin!
De exemplu acum trebuie sa invat cea mai cretina programa de informatica inventata. In a 12-a, noi, tocilarii aia, invatam baze de date. Pana anul trecut se facea cu Fox Pro si alti amici mai multi sau mai putin cunoscuti. Prima oara cand am vazut Fox Pro la lucru a fost cand aveam vreo 6-7 ani, nu am idee cu ce ocazie ma aflam in acea casa, in acel loc... Revenind, noi avem altfel facuta materia. Avem Oracle! [citit de profesoara asa cum se scrie :| ] Ce e Oracle asta? Pai e simplu, facem lectiile pe Internet, pe un site care abunda de Java. Faptul ca e in engleza [integral] nu am deranjeaza atat de tare precum ambiguitatea lectiilor! Am incercat sa citesc lectia de introducere in bazele de date [ca eu le-am folosit si ca stiu cu ce se mananca e partea a 2-a:"properties" la o iconita din desktop este intruchiparea unei baze de date]. si am ramas masca. Adica nu, am ramas ceatza, nu mai stiam unde sa imi scurg creierii, ca ma lua cu durere de cap. Era complet pe langa subiect, imi vorbea de succesul unei afaceri! Asa ca imi invat ca altii, fac quizz-uri, o data pun cum cred eu, si a 2-a oara imi folosesc memoria ca sa pun solutiile corecte [iti arata unde ai gresit]. It works! Mai ales ca da lucrari din quizz-uri amestecate. Sarmana femeie, profesoara e dusa cu pluta! Pe langa faptul ca ne mangaie pe spate [deranjant de mult :| ], ea are pretentia sa dam o data la 2 saptamani lucrari din Oracle asta, plus teorie in romana din carte. Gee [haha, commentul lui Jo mi-a reamintit de cuvantul asta demult apus pe nedrept], hai sa mai citesc vreo 15 pagini! Cum impart manualul cu o colega ,am facut ce ar face orice om normal: nu am scanat cartea! Am pozat-o! :D :))))))

Un eveniment mai urat de saptamana asta s-a intamplat ieri. Avem 3 ore de fizica pe saptamana ,plus una de optional, "rezolvari probleme". Avem alta profesoara la optional, ca atunci ne-am fi jucuat carti 4 ore pe saptamana! Plus pauze... Prima ora ne-a spus, ca nu ne bate la cap, facem la ce materii mai avem noi, ne anunta lucrarile, ca stie ca nu en omoram cu fizica. A 2-a saptamana colegii mei au intampinat-o cu picioarele pe masa si cu ziarul deschis. Killer-mode on! Lucrari neanuntate, ascultari, si o atitudine de femeie la ciclu [asta nu am spus-o eu!]. Cum eu am un picior de iepure bagat la san, am fost ascultat. E, acum suan a cliseu, dar eu stiu fizica, iar mecanica in mod special. Pot sa descompun fortele [mental] atunci cand arunci in perete o mingie de tenis, stiu cum se comporta corpurile, etc. Dar nu stiu formulele! Si nu voi fi in stare sa le explic ca pe o poezie [mi se pare si enervant pe deasupra, desi e cel mai indicat]. Asa ca am inceput sa bajbai principiile mecanicii [pe care le stiam, mai putin ultimul]. Dar m-am bajbait rau, nici eu nu mai intelegeam ce spun, probabil din cauza faptului ca conjunctiile, verbele si cateva virgule lipseau! Ca sa fie mai frumos, pe langa privire de aceeasi femeie la ciclu, mai mi-am si amintit de NENOROCITUL ala de profesor de matematica, la care si daca stiai iti tremurau chilotii pe tine. Norocul meu ca eram preferatul lui la batjocuri si glume proaste! Brrrr, bine ca am scapat cu 6 din asta, mai mult de atat nu cred ca scoteam in starea asta!

Si un lucru simpatic, azi a venit o proaspata absolventa de biologie sa o inlocuiasac pe profesoara noastra saptamana aceasta. Cred ca e una din cele mai simpatice profesoare din cele pe care le-am vazut, cu bonus ca stie sa predea [chiar daca uneori vrea sa arate lucruri care sunt destul de avansate pentru terciul din capul nostru, dar nu cum face mama mea cu matematica!]. Trebuie sa recunosc, pe langa faptul ca e draguta [urasc termenul asta, e impersonal, si duce automat la alte idei mai mult decat e cazul de fata], nu mi-e nesuferita ca profesoara de biologie obisnuita. Ma rog, nu mi-e nesuferita respectiva, dar cam se pretuieste un pic prea mult pentru sensibilitatea mea la asemenea manifestari. Nu se compara cu profesoara de economie/filosofie insa.... Poate ca parerea buna despre aceasta domnisoara e din cauza faptului ca ora ei a survenit in momentul de isterie a mea, cu aceleasi rasete care ma cam faceau sa imi pun intrebari, deoarece era si dansa o fire glumeata. De ar fi mai multi profesori care sa stie cum asa abordeze clasa asa [nu pot spune ca era liniste, dar parca nu era dezastrul care e la fizica sepitcara, unde profesoarei i se rupe, in cel mai fericit caz].

Acum o alta sectiune, ieri am vazut 2 filme, nu in conditii excelente, dar suficient pentru gusturile mele.

Shoot'em up
Un banal film de actiune, la 1 minut dupa ce porneste filmul ,porneste si carnagiul. Un nene sta la o statie, cand vede ca o femeie gravida e fugarita de niste indivizi, asa ca lasa morcovul pe care il mananca, si se duce sa o ajute. Secunde mai incolo, individul are o arma ,zboara creier, o ajuta pe femeie sa nasca (asta in timp ce impusca in continuare), si apoi incearca sa protejeze copilul. Din nou, e un film banal, supra-violent, cu o scena de sex pe care am refuzat sa o vad pana cand a inceput din nou sa mai impuste cativa (zeci) de oameni. Avantajele sale sunt umorul negru, sarcasmul eroului si faptul ca filmul nu se ia prea in serios. Eu ii dau un 8,5 ca film de actiune, 5,5 dupa pretentiile mele de la un film (lucru care discrimineaza filmele no-brainer). O medie de 7/10.

Die hard 4
Nu prea multe de spus, e Die Hard, cu acelasi umor a lui Bruce, cu actiune in cantitati rezonabile (nu ca in filmul mentionat anterior). 9 ca film de actiune, 6,8 dupa pretentiile mele generale. In total 7,9/10

Mi hermano

Ma tin de promisiunea facuta intr-unul din commenturile posturilor anterioare, si iti voi povesti despre fratele meu. De fapt, intai iti spun ca de acum incolo te voi pomeni la persoana a II-a, cu riscul ca altii sa creada ca am prieteni imaginari :D
Deci, fratele meu e Cristi, are 3 ani mai mult decat mine si... Cam brusc, nu? E, ideea este in felul urmator: cand eu eram mic aveam acea problema cu nevorbitul. De altfel mi s-a spus ca am facut o groaza de lucruri care ma ingrozesc, de care eu nu mai tin minte ABSOLUT nimic. Imagineaza-ti o perioada antica din viata ta (care oare? :P ), si incearca sa iti amitnesti cat mai multe evenimente. Nu o sa reusesti sa scoti pelicula pana la saturatie, dar vei reusi sa prinzi evenimente "in ceata", in care sa tii minte doar o idee sau un gest. Ei bine, acum gandeste-te ca eu nu tin minte nimic, nimic, nimic, o mazga neagra. Mi s-a spus ca aruncam cu caiete in clasa I. Odata tin minte ca invatatoarea ne-a spus ca sa aducem plastilina, pentru ultima oara cand o vom mai folosi (hehe, am facut un bananier, cu 3 banane atarnate de el, si cu frunze :)) ). Cand am adus plastilina m-am trezit ca mi s-a zis ca "de ce am venit cu plastilina, ca am termiant cu ea, acum venim cu hartie colorata", si sunt sigur de un lucru: cand mi se spunea ceva, eu tineam minte, ca asa mi s-a spus de catre mama mea, sa fiu atent la tot ce spune invatatoarea. Asa ca ,in concluzie, sunt lucruri care....sa zicem ca un copil normal nu le-ar face.
Mama mea era disperata, nu mai stia ce sa faca cu mine ca sa ma faca sa vorbesc, adica sa scot mai mult decat niste sunete pline de furie (cauzate de frustrare). I s-a spus inclusiv sa ma duca la psihiatru, iar solutia data i-a fost un sac de pastile. O singura data mi le daduse, efectul fiind atat de bun incat am zacut toata ziua! Apoi a aruncat sacul...

Atunci a venit solutia salvatoare. Intr-un fel. Sa mi-l dea pe fratele meu drept exemplu de urmat, "Vezi ce face Cristi, de ce nu faci ca el?" fiind o replica care imi este intiparita adanc pe scoarta. Nu pot sa o acuz, nici vorba, ea spera ca ,macar prin imitatie, sa fac lucruri normale. Insa ,dupa cum am spus, un lucru sigur mi l-a intiparit: dorinta de a face altfel si mai bine decat Cristi.Nu ne-am inteles foarte bine niciodata, ba era el pe val, ba eram eu, in unele momente efectiv tipand si certandu-ne ca disperatii, ajungand chiar sa ne lovim (mi s-a spus ca i-am dat si pumni in cap. Zdraveni!). Am spart 2 geamuri (aveam usi cu geam) in cei 10 ani de stat in casa veche. DIn cauza lui. Sau a mea. E la mijloc adevarul ,eu ma infuriam pe el, iar evenimentele au dus la aceste realizari muncitoresti patriotice.

Dar de ce nu vorbeam? Pana la urma m-a dus si la logoped. Acolo , doamna Tomescu (inca ii tin mitne numele), o doamna foarte buna la suflet, si rabdatoare , mi-a facut si un test de inteligenta. Aveam 5 ani. Si rezultatul era unul normal. Pentru un copil de 8 ani! De fapt, dupa ce am rezolvat problema pronuntiei (mai ales "r"-ul ,care era cam un mare 0 ), ramasesem cu problema...constructiei. Nu ca nu as fi stiut, dar imi era lene sa pun amaratele alea de conjunctii ,sau sa asez partile de propozitie intr-un mod coerent. Saraca mea mama era singura care ma intelegea, aproape ca incepea sa vorbeasca ca mine. Acum ceva vreme mi-a spus ca eu sunt motivul pentru care si ea si tatal meu cred in Dumnezeu. Prin felul meu de a fi, sau prin toate greutatile in care i-am dus, nu stiu. Dar cert e ac doar un om deosebit iti poate schimba credinta, si nu cred ca eu am aceasta putere.

Odata cu intrarea in sistemul scolar, comparatiile cu fratele meu au devenit tot mai intense. Practic, orice realizare a mea era comparata si echivalata cu cea a fratelui meu de acum 3 ani (adica eu eram in clasa a 3-a, si daca luam o medie la o materie se facea comparatie cu ce a facut el in a 3-a...dar la nivelul asta s-a ajuns dupa a 4-a, cel putin la nivelul meu de constientizare). Am ajuns sa nu inghit nimic din ce apreciaza el. Ii place verde. Eu prefer albastru si NU SUFAR verde. Ii place o echipa, mie nu! Rivala! :)) Este prima oara cand recunosc acest lucru, dar pana si gustul pentru muzica e din cauza lui. Ma rog, anti-gustul! Tin minte ca el era prin a 7-a si icnepuse sa asculte rock, Iron Maiden, Metallica, etc, lucru care ma enerva la culme, din motivul mai sus enuntat, si din cauza ca in acea casa si daca trageai un vant se auzea in toata casa! Asa ca imagineaza-ti o combina pusa pe rock! E, si atunci i-am spus ca nu-mi place, insistente si tot tacamul (si din partea alor mei), ajungand pana la nivelul de a paria pe faptul ca in 3 ani nu voi asculta muzica (inca o data, ideea ca trebuie sa ma aseman lui predomina). Nu am pierdut pariul nici acum, si nu am de gand sa il pierd niciodata... Stupid nu? :)

De fapt, orice facea fratele meu era motiv de comparatie cu el de catre mama mea. Colac peste pupaza, el era mereu ala care facea totul cum trebuie, ala care isi facea temele, ala care isi invata pentru scoala (la partea cu temele sunt de acord, din a 4-a am inceput sa cam trag chiulul, mimand ca scriu tema, la unele materii), ala care stie ce sa faca ,ala care....Practic mi s-a creat o imagine a unui super-man, care avea numai exemple pozitive de oferit, indiferent de context. Trebuie sa specific ca in mintae mea se desfasura criza omului inferior? :) Orice gest pe care il faceam era precedat de 2 intrebari: ce reactie va avea mama mea, si cum ar fi facut Cristi! Si stii ce e mai rau? Ca abia in a 8-a, la sfarsit,m-am descausat de aceste concepte! Abia atunci mi-am dat seama! Abia atunci mi-am dat seama ca fratele meu e un om ca oricare altul, cu muuuulte defecte, si ca mama mea vorbeste aiurea uneori :) M-am simtit mintit atunci cand mi-am dat seama, iar evenimentul declansator...hehe, the same lap-dance, could you believe it?

Un lucru mi-a fost clar insa: daca avea de ales intre amicii lui si intre mine, clar ii alegea pe ei. Lor le lua apararea, de ei se interesa , si exemplele pot continua la nesfarsit. De fapt, inainte sa povestesc despre un anume sir de evenimente, voi povesti despre el.
Cristi este un incapatanat! Ironic, deoarece si eu sunt incapatanat! Si mama mea si tatal meu! Tatal meu este cel mai pironit, cand crede ceva nu il poti clinti, mai ales pentru ca atunci cand se enerveaza ,cel putin mie, imi transmite spaima, probabil din cauza respectului pe care i-l port. Apoi mama mea este si ea incapatanata, dar ea cedeaza mai repede, saturata de incapatanarea noastra! Si eu sunt incapatanat, dar lipsa de incredere in mine precum si dorinta de a vedea adevarul si nu parerea mea exclusiva imi mai taie din acest defect. Dar cu Cristi sa nu te pui! Dupa ce ca este incapatanat la culme, nici nu e in stare sa-si recunoasca greselile. DELOC! Te minte si pe fata, in cel mai evident mod, doar ca sa-ti arate ca EL are dreptate. A, si desigur ca nu va recunoaste ca acest lucru il face doar cu strainii, cunoscutii lui fiind intampinati cu zidul Incapatanarii! Motiv de cearta? Evident!

"Eu"-ul meu recent a inceput de acum 1 an, in vacanta dintre a 10-a si a 11-a, cand am fost la mare. Asa cum am spus int-un post din blogul celalalt (cam de acum un an scris si postul ala), acea experienta a fost mai mult decat benefica pentru mine, deoarece am aflat, poate cel mai important lucru, ca maturitatea in gandire nu iti este data pe tava, ci o dobandesti singur, si ca maturitatea spusa conteaza cat 2 peri daca nu au si experienta personala in spate. Si m-am simtit extraordinar, ideea de a apartine unui grup este ,pentru mine, de foarte multe ori o imposibilitate in a o aplica, din varii motive... Ei bine, a trebuit sa se intample ceva. Sa se ia acelasi farte de mine ca "am enervat pe toata lumea", cand mie imi e clar ca o singura persoana a fost enervata de mine (din categoria celor care nu ma sufera din principiu). Cand i-am zis asta a facut ca toate visele, nu cred ca trebuie sa spun daca a negat sau nu, nu? :))
Dupa aceea a urmat o perioada destul de lunga de raceala, din motive aditionale spuse in postul de sfarsit de a 11-a . Apoi a inceput sa isi aduca prietena sa doarma la el (colegi de facultate). E de treaba, dar un lucru nu il voi intelege. Eu nu eram dispus sa am de-a face cu ei impreuna, din simplul motiv ca cuplurile im creeaza stari de depresie si nervi, dar am acceptat sa nu ii ignor complet, si sa stau alaturi de ei la masa. Eu cand sunt deprimat sunt sarcastic ,cu bancuri care nu respecta limitele "normale". Inclusiv bancuri misogine, cu provincia (e din Moldova), par pe brate si orice altceva. No problem.
Asta pana cand ,intorcandu-ne de la un film (impreuna cu inca un amic de-al lui, de care ne despartisem in drum spre casa), a inceput sa se ia de mine, ca de ce fac glume nu-stiu-cum, la care logic, eu il intreb de ce nu imi spune ea asta, si trebuie el sa-mi zica toate acestea? Si evident ne-am certat. Pentru ca el a facut acelasi lucru, a luat apararea altcuiva, desi nu avea neaparat dreptate. Si apoi tranteste bomba, imi reproseaza ca eu nu sunt deschis fata de el. Excelent, ce vrea sa auda? Am o viata de gigolo, am multe de impartasit!
Apoi vine vara. A plecat la mare, fara mine. Am refuzat sa mai merg cu el, din cauza fazei din anul anterior. A aflat de la mama mea, ca nu s-a obosit sa se intereseze la mine de motivele mele. Imi trimite si mesaj, in care promite sa se revanseze, lucru care imi da speranta, s-a schimbat si el in sfarsit?
Hahahahahaha cand s-a intors a abordat subiectul. IDENTIC! Pe aici nu se trece! Asa ca mi-a murit de atunci orice speranta de a avea o relatie normala cu el, si asa va ramane pana cand va reusi sa isi recunoasca greselile. In caz contrar, sa nu vina sa se planga la mine!
De atunci, tot insista cu intrebari cretine ,sau "conversatii" cum ii spune el. "Ce mai faci?" e o intrebare normala. Dar un "Ce mai faci?" precedat de o intrare in camera si urmata apoi de o pauza in care interlocuitorul parca vrea sa smulga informatii din tine este o IMBECILITATE!!!! I-am zis pana si in Elvetia, ca sa nu imi mai puna intrebari tampite, ca nu face decat sa ma enerveze, conversatie nu obtii asa de la mine. A trebuit sa-i fac asta 3 saptamani plus 10 zile ca sa se lase UN PIC din practica asta! Este ingrozitor, e fortat, si pare ca e un Secu care vrea sa imi faca un dosar si o nota informativa! Si asa, tot ce voi raspunde va fi un "bine" sec!


Pana la urma...eu difer de fratele meu, el difera de mine, dar frustrarile legate de persoana sa vor ramane.De fapt si asa m-am obisnuit cu gandul ca eu nu am un frate, ci doar un coleg de casa de mult timp, asa ca nu am nevoie de apropiere fata de el sau lucruri de genul asta. Da, sutn rau ,cinic si opac rau de tot. EU nu accept ca un om sa greseasca si apoi sa minta pana sa inghete apele, nu am nevoie ca eu sa fiu discriminat in fata altora, si categoric nu am nevoie de frustrare si deprimare cand e cu prietena lui!

Hotel Rwanda

Nu am mai scris de ceva vreme la ora asta, dar motivul e intemeiat: am vazut acest film si profit de memoria proaspata.
In primul rand specific faptul ca inainte de a vedea filmul citisem in TvMania ca ar fi ceva similar cu "Schindler's list". Nu or fi fost TvMania mari critici, dar sa recunoastem, ei stiau mai mult despre "Hotel Rwanda" decat mine ;) Spre deosebire de "Schindler's list", in care era vorba de Holocaust (probabil singura reprezentare a acestui eveniment care nu m-a facut sa strig "mama lor de evrei, iarasi exagereaza!", ceea ce e ceva), filmul pe care l-am vazut in aceasta seara este despre un subiect ceva mai sensibil. Razboiul civil din Rwanda.
Rwandezii sunt impartiti in 2: tutsi si hutu. Diferentele dintre ei sunt infime, tutsi sunt un pic mai inalti si ceva mai deschisi la culoare, dar au avut norocul, sau ghinionul sa fie alesi de belgieni sa conduca colonia, lucru care a atras ura hutilor. Adica ,intr-un cuvant, este o ura artificiala si fara rost.Rezultatul? Razboi civil, desigur, iar in 1994 un om pe nume Paul (plus un nume prea greu de retinut), administrator la un hotel de 4 stele, se trezeste pus in situatia de a tine refugiati, peste 1200, la el in hotel.Pe parcurs, isi da seama ca ONU nu erau acolo ca sa opreasca masacrul, ci ca sa isi retraga cetatenii, fiind nevoit sa recurga la inteligenta, mita, relatii si minciuni pentru a-si proteja refugiatii, si colac peste pupaza, nevasta lui era tutsi.
Comparatia cu "Schindler's list" este valabila, un om din societatea inalta care initiaza o miscare de protectie a sute sau mii de oameni nevinovati. Diferentele insa sunt la fel de vizibile. Filmul adineauri-amintit a beneficiat de prezenta lui Liam Neeson, un actor de un masiv talent, si pana la urma, sa fim sinceri, unul din actorii mei preferati. In acel film, el era un om de afaceri austriac, care a mirosit afaceri profitabile in Polonia, profitand de "nationalizarea" (alt termen mai bun n-am gasit, e 2 noaptea totusi!) evreilor, angajandu-i la salarii de nimic. Pe durata filmuli incepe sa isi dea seama ca ceea ce face nazismul este o nebunie, si ia decizia sa ii salveze pe toti, in final dandu-si ultima bucata de avere pentru a-i rascumpara. Filmul nu mi-ar fi lasat impresia extraordinara pe care o am, daca nu avea scena de final pe care a avut-o, cand ,dupa un discurs in fata evreilor, incepe sa isi puna intrebari de genul "de ce n-am vandut inelul asta, as mai fi rascumparat 2". De fapt ,as putea spune de film ca este unul foarte emotionant si foarte bun, fara rezerve. De exemplu, pana si constructia lui Schindler este atent realizata, daca la inceput era arogant si increzator si nepasator, la final era exact cum am povestit mai sus...
Dar "Hotel Rwanda" este un film extrem de emotionant si bun. Da, e doar "Bun". Explic acum. Filmul este tensionat cap-coada, nu exista momente de respiro, de fapt pana si ultimele secvente se petreceau in acelasi ritm alert. Filmul nu il are pe Neeson, dar in schimb are Paul o nevasta de iti aminteste uneori de bocitoare si telenovele, fara suparare. Asta e ,conteaza pana la urma mesajul. La un moment dat in film, cameramanul unui reporter a mers pe strada fara voia sa, filmand masacrul, si aducandu-i caseta, punand-o chiar cand Paul era in camera. Mai tarziu, Paul ii spune respectivului ca "e bine ca ai filmat, asa oamenii o sa faca ceva", la care cameramanul ii spune "Stii ce o sa faca oamenii? O sa spuna "Vai ,ce groaznic!" si o sa-si termine cina!", ideea fiind oarecum repetata cand colonelul fortelor Onu ii spune "Ar trebui sa ma scuipi, nu va salvam, nu insemnati nimic pentru noi" ametit de bautura si remuscari.
Holocaust
Tot ce se intampla in Africa e din cauza europenilor, intai colonistii au trasat granite conform intereselor lor, si nu a raspandirii reale a triburilor, care asa au fost separate in 2,3 tari diferite. Apoi au venit rusii cu zanzania, sa isi infiltreze oamenii ca sa puna mana pe diamante. Sau de fapt, ca sa nu puna mana ailalti. Gaddafi e de-al lor de exemplu. Au trimis pana si cubanezi acolo! Viva Cuba! Sunt razboaie care tin de zeci de an acolo, sunt 100% sigur ca nici macar ei nu mai stiu de ce se tot impusca! Cu ce au gresit ei? Ca s-au nascut pe un morman de bogatii? Arabii au fost mai destepti, au replicat.
Iarasi deviez, in concluzie, "Hotel Rwanda" este un film bun, ce merita vazut, e o buna documentare legata de aceste evenimente, decoarece nimeni nu prea e interesat in a face foarte cunoscute aceste lucruri. Daca evreii nu aveau atatia bani, nici de Holocaust nu mai prea auzeai... Iarasi fac asta? Ah! Ok, filmul, ca realizare artistica, are un 7,86/10 de la mine, dar ca "scenariu" (ca si in "Schindler's list", toate evenimentele sunt reale) si ca reprezentare a acestiua, are 9,2/10.

Aoleu, acum ma musca limba cu chinezii si tibetanii!...

Postarea careia i-am dat titlu 4 ore dupa ce am postat-o prima data

Tocmai am termiant de mancat un chec. Ii zice chec zi-noapte, si e singura prajitura pe care o mananc, ceea ce spune multe zic eu. E o delicatesa, o indragesc, si desi suna a cliseu, doar mama mea il face asa cum il gust eu. Mancasem odata varianta matusii mele, care nu mi-a adus aceleasi satisfactii.
Dar checul imi aduce multe amintiri frumoase ale copilariei, deoarece era preparat cu ocazii speciale. De fapt si prepararea sa era o ocazie special, deci bonus! Nu o sa stau sa fac analiza culinara, deoarece e inutil, nu pot sa educ papilele voastre gustative in cuvinte. Conteaza doar amintirile.

Sunt a 12-a, si aparent toti icnep sa-si aminteasca de anii copilariei, moment amuzant si deprimant in acelasi timp. Amuzant, pentru ca aud cum Cami a sarit de pe o banca pe beton, in genunchi, zicand ca "sare din vapor", introcandu-se plina de sange pe genunchi. Sau cum au facut toate partenerele de discutie (Anca, Cami si Coca-colega Ancai de banca) paduchi, de la copii de pe strada cu care se jucau. Si de aici mi se ruep firul, pentru ca nu am ce povesti despre copilaria mea. Stateam in casa, si cam atat, nu am iesit nici macar O DATA ca sa ma joc cu cineva de pe strada, nu a venit nimeni la mine acasa sa ma invite, iar eu si acum am probleme sa propun o actiuen comuna din lipsa totala de experienta in acest domeniu. De fapt, la scoala nu faceam mai nimic diferit. Si nici in liceu... Singura difereenta dintre liceu si scoala este ca acum imi stiu conditia, atunci nu imi puteam explica de ce sunt respins de ceilalti, motiv pentru care sufeream in mine extrem de tare. De fapt acum am gandesc ca poate si eu greseam, din cauza unui mare defect: criticam pe oricine, orice, si chiar eram arogant. Ghiciti cui trebuie sa multumesc acestui "dar". Ce coincidenta, tocmai vroiam si eu sa zic de bunica mea :)) Om al paradoxurilor.
E totusi destul de jenant sa iti dai seama ca nu prea ai facut nimica cu viata ta, si ca realizarile tale le poti numara pe degetele unei maini. Probabil inca sunt zbuciumat de vestea de lunea trecuta...
De altfel am si citit ultima postare a lui Jo, cea cu reclama. Sincer sa fiu, reclama imi aminteste partial de ea, sau de acel ceva cu care o asociez mereu. Acum am mari probleme sa imi amintesc reclama care era 100% asemanatoare cu acel ceva misterios! E curios insa ca ,pentru un om pe care l-am intalnit o singura data in carne si oase ,am un atasament foarte puternic, in ciuda pana si a faptului ca nu vorbim extraordinar de des. Acum ma intreb de ce o pomenesc la persoana a 3-a, fiind singura persoana care citeste acest blog select :))
Da, si de Anca sunt atasat, ceva mai mult. Mult mai mult, probabil tocmai din cauza legaturii fizice, gen ne vedem la scoala in fiecare zi :)) Azi vorbea ea cum de al un moment dat in vacanta sa la mare cu prietenul ei, au inceput sa planga ca prostii ,dintr-un motiv gen "nu trebuia sa ne cunoastem asa, pe hi5" :)) Iar cand o auzisem cu "nu am vazut un baiat sa planga asa" ,s-a aprins un mecanism bizar in mine. Mandria. Mandria legata de sensibilitatea mea, pe care o pretuiesc chiar. Nu are nici o logica aceasta treaba, mai ales ca am patimit suficient din cauza sensibilitatii mele, uneori suferind de mine la propriu :) Revenind, mi s-a declansat mandria, noroc ca am pastrat-o acolo in mine, pentru ca nu e nimic mai penibil si nesimtit sa incerci sa arati ca tu esti superior unui lucru la care tii atat de mult, respectiv ea la prietenul ei.
Oh da, vechea discutie! Am rezerve sa spun acest lucru, deoarece prima impresie ar fi ca spun doar din rautate si dorinta de a improsca cu noroi pe cineva, dar fie. Persoana care m-a facut sa-mi cante aceeasi banda obsesiv in creier, si anume subiectul "prietena negonflabila", a fost Mara, cand imi spusese ,impreuna cu un coleg, ca as fi frumos. De fapt au incercat sa ma convinga, ca eu nu cred niciodata asta. Asta e probabil unul din marile mele piedici catre orizont: ma imbat cu apa rece foarte repede, prea repede. E un chin sa incerc sa imi ajustez psihicul, intr-un mod suficient de metodic incat sa nu mi se activeze aceasta blestematie de mecanism.

Vad ca nu pot sa vorbesc de ceva fara sa deviez catre alte 3 subiecte diferite, asa ca ma opresc aici.Azi.

Neat freak

Am continuat acum 2 zile seria mortala de aranjare a biroului. Mai exact a celor 2 sertare si a dulapului de sub acestea. Tot ce pot spune e ca dulapul era singura chestie folosita de catre mine, sertarele avand o groaza de junk.
Astfel incat am recuperat lucrari din generala, caiete d-ale fratelui meu, tot din generala (??!!!) ,proiecte de tot felul (inclusiv "My horror family", agramata mea realizare in engleza prin a 5-a, sau mega-referatul din a 7-a la geografie, in care am tradus peste 50-60 de pagini din engleza in romana, si la care am luat doar 8...nu o putea suferi pe diriginta mea :)) ).
Cred ca am scos echivalentul a 5-6 caiete in pagini goale! E incredibil cum de am putut avea atata hartie fara sa stiu eu! In fine, copertile de caiete ocupau spatiu inutil: sunt de caiete A5!
Dar dulapul a avut cel mai mare volum de gunoi. Carti de spaniola, romana de a 6-a sau ...tampenii care ocupau jumate din dulap. Se vede ca anul trecut tot ce faceam era sa scot carti si caiete si sa arunc in locul lor cele din ziua anterioara.
Acum insa totul e aranjat in stilul meu, adica se poate gasi! Acum ma pot lauda macar cu un birou functional! Pacat ca nu ma ajuta la matematica sa ma concentrez. O da, am ramas cu sechele, cand vad un caiet de matematica in fata mea ,simt ca ma ia cu durere de cap si cu ameteli! Practic la fiecare ora trebuie o pauza nedeterminata! That's not a way to do math!

Inca o zi

A fost o zi surprinzator de plian pentru prima zi de scaoala a anului. Probabil era de asteptat, dar nu m-as fi asteptat niciodata la ce am aflat azi!
Prima veste, care m-a daramat a fost legata de profesoara mea de istorie. In timpul verii a suferit un accident, in care s-a lovit urat la cap, i-a cazut scalpul, acum avand peruca si fiind operata. A iesit ieftin, prietena cu care era ea, a stat in coma o luna! Si capac la toate (intr-un fel egoist) e ca nici nu mai ne-a luat anul acesta. Motivul e simplu, a luat cursuri in Italia si nu mai are voie sa predea decat la clase de italiana, aparent. Dar prima pareta a vestii efectiv m-a lasat masca in cel mai urat sens posibil, e vorba de o persoana pe care o admir si apreciez, si imi pare rau ca EA trebuie sa treaca acum prin acest chin... De dragul ei sper sa devina cat mai repede profesoara universitara, sa nu aiba parte de mistourile tuturor needucatilor.
Ma intorc acasa plouat, plec din nou la drum. Sa imi fac abonament, sa trecem pe la banca, etc. Si dau de un fost coleg din generala, pe care nu l-am vazut de cand am terminat a 8-a. Am fost efectiv surprins de maturitatea lui, si de bunul-simt pe care il avea. Am inceput sa ma intreb daca nu cumva am gresit tinand in mine toata acea cantitate de ura pe care inca o mai am probabil. Si pentru ce? Cand un alt coelg avea status de messenger "Imi va fi dor de tine tati!" l-am ignorat complet, chiar daca tatal lui tocmai murise si el facea 18 ani in cateva zile!
Da, sunt un jegos mai mare decat am crezut eu vreodata ca as putea sa fiu, si mi-e rusine cu mine! Nu merit repsectul acordat de diverse persoane, pentru ca las ura si ranchiuna sa imi omoare bunul-simt si clar-viziunea! Ma simt ingrozitor, daca se va face acea reuniune de care spuneau ei ( mai venise un coleg intre timp) ,nu stiu daca voi avea puterea sa dau cu ochii de el! Sunt un egoist, am pus durerile mele in primul plan, considerandu-le mai mari decat ale oricui altcuiva, si asa ceva nu mi-o voi ierta niciodata!

11+1

Mereu sunt tentat atunci cand fac calcule ,sa zic ca am inceput scoala acum 12 ani. Fals! Acum 11 ani am inceput scoala, si vine si anul 12. La anul.
Maine incepe clasa a 12-a, un an plin de incercari pentru multi. Scopul meu e precis: Istorie si Administratie Publica (de la ASE). Simplu si la obiect, restul se cam stie, la Poli nu dadeam in ruptul capului, la o sectie mai normala de Ase nu dadeam, doar ca sa-i fac in ciuda profesoarei de economie...nemernica!
Si asa incepe un an in care trebuie sa repet matematica din toti anii :D In care trebuie sa repet literatura romana (asta e usor, bla bla pe gustul meu...ma rog), si biologia de a 11-a (da, dau 11-12; e usor, am dat olimpiada in a 7-a din materie similara cu a 11-a), repetat istoria Romaniei (daca asta e grea...). In aparenta nu e greu, dar nu trebuie sa ma las moale, si sa fiu serios in ceea ce fac. Asta e ceva mai ciudat,ca nu m-a mai interesat scoala de vreo 2 ani :D Sa nu exagerez, nu am fost un jegos cu scoala, dar ,neh! :P
Succes tuturor care au a 12-a in momentul de fata, in afara de cei care se lupta pe un loc la aceeasi facultate ca mine! :D

Restart

Da, am creat un nou blog. Probabil trebuia sa fac asta odata ce am inceput sa scriu povestea, doar ca nu am ales sa fac asta, din comoditate. Dar vazand ca fratele meu si-a pus RSS Reader pe blogul meu, trec la tactica asta, pentru ca ,eh, eu si fratele meu nu suntem cei mai apropiati oameni de pe lumea asta. El vrea sa se apropie, dar nu e in stare sa isi recunoasca greselile din trecut ,si nu vrea sa realizeze ca eu nu vreau sa imi impartasesc viata cu el.
Nu e singura persoana care intervenea in bunul mers al blogului, nu aveam chef nici ca Fifi sa citeasca aceasta noua creatie a mea. Simplu de inteles, e dusa cu pluta, si nu vreau ca ea sa ma urasca de moarte pentru niste cuvinte, gen "nu vreau sa am de-a face cu tine"...
De fapt, daca continuam pe prima platforma, as fi fost constrans mereu, sa nu spun unele lucruri, sa ascund altele, adica tocmai motivul pentru care am creat blogul: sa nu am rezervari in ceea ce scriu aici!

Acum stau si ma gandesc, ca multi intra pe blogul meu accesandu-mi profilul din comentarii, care arata profilul meu, deci ambele bloguri... Am solutia si pentru asta :) In concluzie, bine ati venit pe Blogul 2 ! :))