Inca o zi

A fost o zi surprinzator de plian pentru prima zi de scaoala a anului. Probabil era de asteptat, dar nu m-as fi asteptat niciodata la ce am aflat azi!
Prima veste, care m-a daramat a fost legata de profesoara mea de istorie. In timpul verii a suferit un accident, in care s-a lovit urat la cap, i-a cazut scalpul, acum avand peruca si fiind operata. A iesit ieftin, prietena cu care era ea, a stat in coma o luna! Si capac la toate (intr-un fel egoist) e ca nici nu mai ne-a luat anul acesta. Motivul e simplu, a luat cursuri in Italia si nu mai are voie sa predea decat la clase de italiana, aparent. Dar prima pareta a vestii efectiv m-a lasat masca in cel mai urat sens posibil, e vorba de o persoana pe care o admir si apreciez, si imi pare rau ca EA trebuie sa treaca acum prin acest chin... De dragul ei sper sa devina cat mai repede profesoara universitara, sa nu aiba parte de mistourile tuturor needucatilor.
Ma intorc acasa plouat, plec din nou la drum. Sa imi fac abonament, sa trecem pe la banca, etc. Si dau de un fost coleg din generala, pe care nu l-am vazut de cand am terminat a 8-a. Am fost efectiv surprins de maturitatea lui, si de bunul-simt pe care il avea. Am inceput sa ma intreb daca nu cumva am gresit tinand in mine toata acea cantitate de ura pe care inca o mai am probabil. Si pentru ce? Cand un alt coelg avea status de messenger "Imi va fi dor de tine tati!" l-am ignorat complet, chiar daca tatal lui tocmai murise si el facea 18 ani in cateva zile!
Da, sunt un jegos mai mare decat am crezut eu vreodata ca as putea sa fiu, si mi-e rusine cu mine! Nu merit repsectul acordat de diverse persoane, pentru ca las ura si ranchiuna sa imi omoare bunul-simt si clar-viziunea! Ma simt ingrozitor, daca se va face acea reuniune de care spuneau ei ( mai venise un coleg intre timp) ,nu stiu daca voi avea puterea sa dau cu ochii de el! Sunt un egoist, am pus durerile mele in primul plan, considerandu-le mai mari decat ale oricui altcuiva, si asa ceva nu mi-o voi ierta niciodata!