Ar fi fost

Da, ar fi fost frumos. Dar n-a fost sa fie. Nu o invinovatesc pe Ioana pentru acest lucru, pana la urma fiecare isi alege drumul ,cine sunt eu sau oricine altcineva sa ii impuna un anume drum? Ii place de altul ,nu stiu, nu ma intereseaza cine si nici detalii, esenta conteaza. Nu mentionez sursa, respect confidentialitatea impusa. Se pare ca nu a mers bine cu acel individ, dar eu nu m-am apucat de meseria asta. De profitor. Cu atat mai mult cu cat are sentimente pentru el.
Inca o data mi s-a confirmat ideea conform careia instinctele mele sunt extrem de agere. Prin mai, cam asa, fara un motiv anume sau o dovada palpabila, intrasem timp de vreo 2 zile intr-o criza de panica, in cap rasunandu-mi ca "are pe cineva". Nu am fost 100% precis, dar esenta, din nou, ramanea aceeasi. Ma straduiam degeaba sa imi fac curaj. Desi o dau in teribilism, faptul ca ma ma chinui sa trec peste temerile mele, in timp ce privesc optimist-iluzionst (nu scamatorii ,bre!), finalizand spectaculos cu un crash and burn de toata frumusetea , ma urmareste obsesiv. O sa incep sa cred ca intradevar am motive sa-mi fie teama sa incerc sa-mi depasesc limitele din acest punct de vedere, sa am curajul necesar sa ii spun unei persoane de sex opus ca vreau sa am o relatie cu ea.
Sunt in stare sa imi dau seama ca am creat conditia perfecta ca ceva "sa se intample" de data asta: am asteptat muuuult prea mult, cu atat mai mult nu o invinovatesc, doar nu era sa astepte o vesnicie ca fricosul de mine sa isi adune curajul de pe unde a nimerit.

Ar fi fost frumos, dar n-a fost sa fie. Voi pastra in continuare legatura cu ea. Voi scrie in continuare la poveste si ii voi da link-uri de fiecare data cand mai scriu o "fila". Cat despre mine, consider ca este momentul sa fac ceea ce mi-am promis: daca asta nu merge, incerc sa imi scot din cap ideea de o relatie. Macar nu voi mai suferi pentru esecuri pe ultima suta.