Hotel Rwanda

Nu am mai scris de ceva vreme la ora asta, dar motivul e intemeiat: am vazut acest film si profit de memoria proaspata.
In primul rand specific faptul ca inainte de a vedea filmul citisem in TvMania ca ar fi ceva similar cu "Schindler's list". Nu or fi fost TvMania mari critici, dar sa recunoastem, ei stiau mai mult despre "Hotel Rwanda" decat mine ;) Spre deosebire de "Schindler's list", in care era vorba de Holocaust (probabil singura reprezentare a acestui eveniment care nu m-a facut sa strig "mama lor de evrei, iarasi exagereaza!", ceea ce e ceva), filmul pe care l-am vazut in aceasta seara este despre un subiect ceva mai sensibil. Razboiul civil din Rwanda.
Rwandezii sunt impartiti in 2: tutsi si hutu. Diferentele dintre ei sunt infime, tutsi sunt un pic mai inalti si ceva mai deschisi la culoare, dar au avut norocul, sau ghinionul sa fie alesi de belgieni sa conduca colonia, lucru care a atras ura hutilor. Adica ,intr-un cuvant, este o ura artificiala si fara rost.Rezultatul? Razboi civil, desigur, iar in 1994 un om pe nume Paul (plus un nume prea greu de retinut), administrator la un hotel de 4 stele, se trezeste pus in situatia de a tine refugiati, peste 1200, la el in hotel.Pe parcurs, isi da seama ca ONU nu erau acolo ca sa opreasca masacrul, ci ca sa isi retraga cetatenii, fiind nevoit sa recurga la inteligenta, mita, relatii si minciuni pentru a-si proteja refugiatii, si colac peste pupaza, nevasta lui era tutsi.
Comparatia cu "Schindler's list" este valabila, un om din societatea inalta care initiaza o miscare de protectie a sute sau mii de oameni nevinovati. Diferentele insa sunt la fel de vizibile. Filmul adineauri-amintit a beneficiat de prezenta lui Liam Neeson, un actor de un masiv talent, si pana la urma, sa fim sinceri, unul din actorii mei preferati. In acel film, el era un om de afaceri austriac, care a mirosit afaceri profitabile in Polonia, profitand de "nationalizarea" (alt termen mai bun n-am gasit, e 2 noaptea totusi!) evreilor, angajandu-i la salarii de nimic. Pe durata filmuli incepe sa isi dea seama ca ceea ce face nazismul este o nebunie, si ia decizia sa ii salveze pe toti, in final dandu-si ultima bucata de avere pentru a-i rascumpara. Filmul nu mi-ar fi lasat impresia extraordinara pe care o am, daca nu avea scena de final pe care a avut-o, cand ,dupa un discurs in fata evreilor, incepe sa isi puna intrebari de genul "de ce n-am vandut inelul asta, as mai fi rascumparat 2". De fapt ,as putea spune de film ca este unul foarte emotionant si foarte bun, fara rezerve. De exemplu, pana si constructia lui Schindler este atent realizata, daca la inceput era arogant si increzator si nepasator, la final era exact cum am povestit mai sus...
Dar "Hotel Rwanda" este un film extrem de emotionant si bun. Da, e doar "Bun". Explic acum. Filmul este tensionat cap-coada, nu exista momente de respiro, de fapt pana si ultimele secvente se petreceau in acelasi ritm alert. Filmul nu il are pe Neeson, dar in schimb are Paul o nevasta de iti aminteste uneori de bocitoare si telenovele, fara suparare. Asta e ,conteaza pana la urma mesajul. La un moment dat in film, cameramanul unui reporter a mers pe strada fara voia sa, filmand masacrul, si aducandu-i caseta, punand-o chiar cand Paul era in camera. Mai tarziu, Paul ii spune respectivului ca "e bine ca ai filmat, asa oamenii o sa faca ceva", la care cameramanul ii spune "Stii ce o sa faca oamenii? O sa spuna "Vai ,ce groaznic!" si o sa-si termine cina!", ideea fiind oarecum repetata cand colonelul fortelor Onu ii spune "Ar trebui sa ma scuipi, nu va salvam, nu insemnati nimic pentru noi" ametit de bautura si remuscari.
Holocaust
Tot ce se intampla in Africa e din cauza europenilor, intai colonistii au trasat granite conform intereselor lor, si nu a raspandirii reale a triburilor, care asa au fost separate in 2,3 tari diferite. Apoi au venit rusii cu zanzania, sa isi infiltreze oamenii ca sa puna mana pe diamante. Sau de fapt, ca sa nu puna mana ailalti. Gaddafi e de-al lor de exemplu. Au trimis pana si cubanezi acolo! Viva Cuba! Sunt razboaie care tin de zeci de an acolo, sunt 100% sigur ca nici macar ei nu mai stiu de ce se tot impusca! Cu ce au gresit ei? Ca s-au nascut pe un morman de bogatii? Arabii au fost mai destepti, au replicat.
Iarasi deviez, in concluzie, "Hotel Rwanda" este un film bun, ce merita vazut, e o buna documentare legata de aceste evenimente, decoarece nimeni nu prea e interesat in a face foarte cunoscute aceste lucruri. Daca evreii nu aveau atatia bani, nici de Holocaust nu mai prea auzeai... Iarasi fac asta? Ah! Ok, filmul, ca realizare artistica, are un 7,86/10 de la mine, dar ca "scenariu" (ca si in "Schindler's list", toate evenimentele sunt reale) si ca reprezentare a acestiua, are 9,2/10.

Aoleu, acum ma musca limba cu chinezii si tibetanii!...

Postarea careia i-am dat titlu 4 ore dupa ce am postat-o prima data

Tocmai am termiant de mancat un chec. Ii zice chec zi-noapte, si e singura prajitura pe care o mananc, ceea ce spune multe zic eu. E o delicatesa, o indragesc, si desi suna a cliseu, doar mama mea il face asa cum il gust eu. Mancasem odata varianta matusii mele, care nu mi-a adus aceleasi satisfactii.
Dar checul imi aduce multe amintiri frumoase ale copilariei, deoarece era preparat cu ocazii speciale. De fapt si prepararea sa era o ocazie special, deci bonus! Nu o sa stau sa fac analiza culinara, deoarece e inutil, nu pot sa educ papilele voastre gustative in cuvinte. Conteaza doar amintirile.

Sunt a 12-a, si aparent toti icnep sa-si aminteasca de anii copilariei, moment amuzant si deprimant in acelasi timp. Amuzant, pentru ca aud cum Cami a sarit de pe o banca pe beton, in genunchi, zicand ca "sare din vapor", introcandu-se plina de sange pe genunchi. Sau cum au facut toate partenerele de discutie (Anca, Cami si Coca-colega Ancai de banca) paduchi, de la copii de pe strada cu care se jucau. Si de aici mi se ruep firul, pentru ca nu am ce povesti despre copilaria mea. Stateam in casa, si cam atat, nu am iesit nici macar O DATA ca sa ma joc cu cineva de pe strada, nu a venit nimeni la mine acasa sa ma invite, iar eu si acum am probleme sa propun o actiuen comuna din lipsa totala de experienta in acest domeniu. De fapt, la scoala nu faceam mai nimic diferit. Si nici in liceu... Singura difereenta dintre liceu si scoala este ca acum imi stiu conditia, atunci nu imi puteam explica de ce sunt respins de ceilalti, motiv pentru care sufeream in mine extrem de tare. De fapt acum am gandesc ca poate si eu greseam, din cauza unui mare defect: criticam pe oricine, orice, si chiar eram arogant. Ghiciti cui trebuie sa multumesc acestui "dar". Ce coincidenta, tocmai vroiam si eu sa zic de bunica mea :)) Om al paradoxurilor.
E totusi destul de jenant sa iti dai seama ca nu prea ai facut nimica cu viata ta, si ca realizarile tale le poti numara pe degetele unei maini. Probabil inca sunt zbuciumat de vestea de lunea trecuta...
De altfel am si citit ultima postare a lui Jo, cea cu reclama. Sincer sa fiu, reclama imi aminteste partial de ea, sau de acel ceva cu care o asociez mereu. Acum am mari probleme sa imi amintesc reclama care era 100% asemanatoare cu acel ceva misterios! E curios insa ca ,pentru un om pe care l-am intalnit o singura data in carne si oase ,am un atasament foarte puternic, in ciuda pana si a faptului ca nu vorbim extraordinar de des. Acum ma intreb de ce o pomenesc la persoana a 3-a, fiind singura persoana care citeste acest blog select :))
Da, si de Anca sunt atasat, ceva mai mult. Mult mai mult, probabil tocmai din cauza legaturii fizice, gen ne vedem la scoala in fiecare zi :)) Azi vorbea ea cum de al un moment dat in vacanta sa la mare cu prietenul ei, au inceput sa planga ca prostii ,dintr-un motiv gen "nu trebuia sa ne cunoastem asa, pe hi5" :)) Iar cand o auzisem cu "nu am vazut un baiat sa planga asa" ,s-a aprins un mecanism bizar in mine. Mandria. Mandria legata de sensibilitatea mea, pe care o pretuiesc chiar. Nu are nici o logica aceasta treaba, mai ales ca am patimit suficient din cauza sensibilitatii mele, uneori suferind de mine la propriu :) Revenind, mi s-a declansat mandria, noroc ca am pastrat-o acolo in mine, pentru ca nu e nimic mai penibil si nesimtit sa incerci sa arati ca tu esti superior unui lucru la care tii atat de mult, respectiv ea la prietenul ei.
Oh da, vechea discutie! Am rezerve sa spun acest lucru, deoarece prima impresie ar fi ca spun doar din rautate si dorinta de a improsca cu noroi pe cineva, dar fie. Persoana care m-a facut sa-mi cante aceeasi banda obsesiv in creier, si anume subiectul "prietena negonflabila", a fost Mara, cand imi spusese ,impreuna cu un coleg, ca as fi frumos. De fapt au incercat sa ma convinga, ca eu nu cred niciodata asta. Asta e probabil unul din marile mele piedici catre orizont: ma imbat cu apa rece foarte repede, prea repede. E un chin sa incerc sa imi ajustez psihicul, intr-un mod suficient de metodic incat sa nu mi se activeze aceasta blestematie de mecanism.

Vad ca nu pot sa vorbesc de ceva fara sa deviez catre alte 3 subiecte diferite, asa ca ma opresc aici.Azi.

Neat freak

Am continuat acum 2 zile seria mortala de aranjare a biroului. Mai exact a celor 2 sertare si a dulapului de sub acestea. Tot ce pot spune e ca dulapul era singura chestie folosita de catre mine, sertarele avand o groaza de junk.
Astfel incat am recuperat lucrari din generala, caiete d-ale fratelui meu, tot din generala (??!!!) ,proiecte de tot felul (inclusiv "My horror family", agramata mea realizare in engleza prin a 5-a, sau mega-referatul din a 7-a la geografie, in care am tradus peste 50-60 de pagini din engleza in romana, si la care am luat doar 8...nu o putea suferi pe diriginta mea :)) ).
Cred ca am scos echivalentul a 5-6 caiete in pagini goale! E incredibil cum de am putut avea atata hartie fara sa stiu eu! In fine, copertile de caiete ocupau spatiu inutil: sunt de caiete A5!
Dar dulapul a avut cel mai mare volum de gunoi. Carti de spaniola, romana de a 6-a sau ...tampenii care ocupau jumate din dulap. Se vede ca anul trecut tot ce faceam era sa scot carti si caiete si sa arunc in locul lor cele din ziua anterioara.
Acum insa totul e aranjat in stilul meu, adica se poate gasi! Acum ma pot lauda macar cu un birou functional! Pacat ca nu ma ajuta la matematica sa ma concentrez. O da, am ramas cu sechele, cand vad un caiet de matematica in fata mea ,simt ca ma ia cu durere de cap si cu ameteli! Practic la fiecare ora trebuie o pauza nedeterminata! That's not a way to do math!

Inca o zi

A fost o zi surprinzator de plian pentru prima zi de scaoala a anului. Probabil era de asteptat, dar nu m-as fi asteptat niciodata la ce am aflat azi!
Prima veste, care m-a daramat a fost legata de profesoara mea de istorie. In timpul verii a suferit un accident, in care s-a lovit urat la cap, i-a cazut scalpul, acum avand peruca si fiind operata. A iesit ieftin, prietena cu care era ea, a stat in coma o luna! Si capac la toate (intr-un fel egoist) e ca nici nu mai ne-a luat anul acesta. Motivul e simplu, a luat cursuri in Italia si nu mai are voie sa predea decat la clase de italiana, aparent. Dar prima pareta a vestii efectiv m-a lasat masca in cel mai urat sens posibil, e vorba de o persoana pe care o admir si apreciez, si imi pare rau ca EA trebuie sa treaca acum prin acest chin... De dragul ei sper sa devina cat mai repede profesoara universitara, sa nu aiba parte de mistourile tuturor needucatilor.
Ma intorc acasa plouat, plec din nou la drum. Sa imi fac abonament, sa trecem pe la banca, etc. Si dau de un fost coleg din generala, pe care nu l-am vazut de cand am terminat a 8-a. Am fost efectiv surprins de maturitatea lui, si de bunul-simt pe care il avea. Am inceput sa ma intreb daca nu cumva am gresit tinand in mine toata acea cantitate de ura pe care inca o mai am probabil. Si pentru ce? Cand un alt coelg avea status de messenger "Imi va fi dor de tine tati!" l-am ignorat complet, chiar daca tatal lui tocmai murise si el facea 18 ani in cateva zile!
Da, sunt un jegos mai mare decat am crezut eu vreodata ca as putea sa fiu, si mi-e rusine cu mine! Nu merit repsectul acordat de diverse persoane, pentru ca las ura si ranchiuna sa imi omoare bunul-simt si clar-viziunea! Ma simt ingrozitor, daca se va face acea reuniune de care spuneau ei ( mai venise un coleg intre timp) ,nu stiu daca voi avea puterea sa dau cu ochii de el! Sunt un egoist, am pus durerile mele in primul plan, considerandu-le mai mari decat ale oricui altcuiva, si asa ceva nu mi-o voi ierta niciodata!

11+1

Mereu sunt tentat atunci cand fac calcule ,sa zic ca am inceput scoala acum 12 ani. Fals! Acum 11 ani am inceput scoala, si vine si anul 12. La anul.
Maine incepe clasa a 12-a, un an plin de incercari pentru multi. Scopul meu e precis: Istorie si Administratie Publica (de la ASE). Simplu si la obiect, restul se cam stie, la Poli nu dadeam in ruptul capului, la o sectie mai normala de Ase nu dadeam, doar ca sa-i fac in ciuda profesoarei de economie...nemernica!
Si asa incepe un an in care trebuie sa repet matematica din toti anii :D In care trebuie sa repet literatura romana (asta e usor, bla bla pe gustul meu...ma rog), si biologia de a 11-a (da, dau 11-12; e usor, am dat olimpiada in a 7-a din materie similara cu a 11-a), repetat istoria Romaniei (daca asta e grea...). In aparenta nu e greu, dar nu trebuie sa ma las moale, si sa fiu serios in ceea ce fac. Asta e ceva mai ciudat,ca nu m-a mai interesat scoala de vreo 2 ani :D Sa nu exagerez, nu am fost un jegos cu scoala, dar ,neh! :P
Succes tuturor care au a 12-a in momentul de fata, in afara de cei care se lupta pe un loc la aceeasi facultate ca mine! :D

Restart

Da, am creat un nou blog. Probabil trebuia sa fac asta odata ce am inceput sa scriu povestea, doar ca nu am ales sa fac asta, din comoditate. Dar vazand ca fratele meu si-a pus RSS Reader pe blogul meu, trec la tactica asta, pentru ca ,eh, eu si fratele meu nu suntem cei mai apropiati oameni de pe lumea asta. El vrea sa se apropie, dar nu e in stare sa isi recunoasca greselile din trecut ,si nu vrea sa realizeze ca eu nu vreau sa imi impartasesc viata cu el.
Nu e singura persoana care intervenea in bunul mers al blogului, nu aveam chef nici ca Fifi sa citeasca aceasta noua creatie a mea. Simplu de inteles, e dusa cu pluta, si nu vreau ca ea sa ma urasca de moarte pentru niste cuvinte, gen "nu vreau sa am de-a face cu tine"...
De fapt, daca continuam pe prima platforma, as fi fost constrans mereu, sa nu spun unele lucruri, sa ascund altele, adica tocmai motivul pentru care am creat blogul: sa nu am rezervari in ceea ce scriu aici!

Acum stau si ma gandesc, ca multi intra pe blogul meu accesandu-mi profilul din comentarii, care arata profilul meu, deci ambele bloguri... Am solutia si pentru asta :) In concluzie, bine ati venit pe Blogul 2 ! :))