Prin ochii inchisi

...de somn! Am 3 zile din 5 cand incep de la ora 8 cursurile, bleah! Multe ferestre, multe plimbari, yeeee. Acum cu somnul asta, visele alea o sa ma bantuie si mai tare. Minunat. Simt ca ma consum psihic, parca nu mai vrea masinaria sa mearga. Iarasi sun ca eu-ul de acum 2-3 ani, rusine mie! M-as fi asteptat sa trec la urmatorul nivel, dar mi s-a rupt scara cand urcam. Nu se putea consuma povestea asta in alt mod? Nu imi ajunge ca ma invinovatesc aproape zilnic de cateva saptamani, dar mai trebuie sa imi aminteasca maica-mea de fiecare data, prin aluzii extrem de subtile, de ea,desi nu stie toata povestea asta. Sunt neras de vreo 2 saptamani, si nu ma arde prea tare ideea sa ma rad in viitorul apropiat, asa cum fac mereu cand mi se rupe. In schimb sunt capabil de niste bancuri de las audienta cu dureri de abdomen. Uneori ma intreb daca are rost sa aflu daca e ceva de inteles din toata treaba asta.