XVIII + I + XII

Coincidenta sau nu, ziua mea a fost fix cu o saptamana inainte de banchetul de clasa a 12-a. Prin "coincidenta" zic "curiozitate fara insemnatate". Pentru mine ziua de nastere de anul acesta nu a reprezentat o ocazie de dastrabalare (lucru valabil de multi ani, sa fiu sincer) ,ci "serbarea" a 1 an de la finalul intregii povesti cu Mara. Poate e doar in capul meu, dar peste evenimente urate din viata mea incep sa trec total la un an dupa. O fi gandul ca "haide ma , inghite in sec si las-o moarta!" ? Ce alte lucruri despre ziua mea? Un tricou maro cu dungi, not particularly my colour, but can't complain. Don't want to be an asshole, do I?
Banchetul? La modul cel mai sincer, pierdere de vreme. Daca nu ma duceam as fi regretat, asa regret si am facut gaura in bugetul familiei. Stat in scaun, uitat la altii cum danseaza, baut cola ca disperatul si jucat tetrix pret de aproximativ o jumatate de ora. Ma bucur ca alcoolicele erau contra-cost, ca nu stiu ce as fi facut. Eu nu beau, dar e prima oara cand am simtit nevoia sa beau pe nerasuflate. Paharul de sampanie a fost terminat in primele 10 minute. Sper sa nu mai am de-a face cu astfel de porniri, si vorbesc la modul cel mai sincer. Alcoolism mi-ar mai trebui.
In ziua anterioara banchetului am meditat-o pentru prima oara pe Ioana la istorie, sper sa nu fie tardiv. Are intreaga materie de parcurs intr-o luna, din fericire este dispusa sa invete. Vorbesc de parca as fi un profesor. Oricum ar fi, m-am gandit la ea destul de mult in seara trecuta (cea cu banchetul), in mod special la un aspect destul de dureros. Am placut-o (sau am crezut ca am placut-o, dat fiind varsta cu ale ei minti zburatoare) de prin clasa a 3-a, a 4-a, si mereu am gasit motive sa nu-i spun. Ba ca e prea devreme ( La 10 ani cred ca este intradevar aiurea asa ceva!), ba ca n-o fi cazul, ba ca nu e momentul, chickenshit like that basically. Acum de exemplu ma roade sa nu ii spun pentru ca nu vreau sa o zdruncin inainte de bac, care la nivel egoist pare iarasi un pretext. Imi calc pe inima si incerc sa aman acest moment cat se poate cu putiinta.
Revenind la banchet, macar ma pot mandri ca am vazut CCA-ul si am purtat costum cu toate accesoriile ,de la vesta ,la batista la san.
De fapt nu mai am nimic de zis despre banchet. Atat. Vad ca scriu foarte rar aici, scuze pentru asta, dar parca nu simt nevoia sa mai fac asta asa de des. M-am interiorizat atat de tare si nu mai simt nevoia sa ma confesez? Sau poate cu bacul asta , de care nu ma prea interesez, am ajuns sa nu mai ma gandesc prea mult la mine. Hell knows.