Orizont

Azi am mers pentru prima oara IN Facultatea de Istorie...alaturi de o buna prietena a fratelui meu, la un curs de istorie contemporana, sustinuta de profesorul Antoniu. Un om foarte de treaba, tanar, si deschis faat de elevi. Ne-a povestit ca in urma cu cativa ani, ca sa sublinieze mai bine ideea tensiunii sonore a razboiului (WWI mai precis), rugase un student sa ii vina cu o combina, si a pus o compilatie de sunete de arma. Reactia studentilor a fost una normala, de a dori sa scape de zgomotul crescator. Apoi a venit portareasa si a inceput scandalul... De atunci nu mai a facut aceasta treaba :D
E din cauza orelor facute de mine la liceu, dar de la jumatatea orei incolo incepeam sa ametesc. Nu a fost bai, ca am inteles toate ideile prezentate de profesor. Asta si poate din cauza faptului ca ma pricep mai bine la istorie contemporana decat la antica. Dar in concluzie, experienta a fost una foarte placuta, poate voi mai face escapade pe la facultate cand mai am timp.
Si ca orice amic al fratelui meu, Maria mi-a zis ca seman izbitor cu el. Grrrr! Dar chiar, cred ca jumatate din indivizii de acolo pareau scosi din cu totul si cu totul alt film decat cel cu istorici. Tzoape, ciumpalaci ("vacari"), si oameni care imi aduc aminte de Politehnica sau Informatiac... Debusolant sistemul nostru de invatamant!
Ideea de practica imi surade, plecari la situri arheologice care se termina cu disctractie si betii :D Hai noroc!

Looking

De obicei cand imi aduc aminte de lucruri profunde legate de trecut, procesul de amintire este dureros pentru mine. De data asta nu a fost, mi-am amintit sambata seara de prima ...petrecere la care am fost.
Banchetul de a 8-a! In momentul acela, eram varza, eram bataia de joc a unui grup din clasa, profesorul de matematica ma luase la tinta, increderea in sine era dezastroasa, iar parerea despre mine se rezuma la zero. La astea se adaugau clasicele, si deja lait-motivele ganduri legate de lipsa de prieteni cu care sa ma distrez/pierd vremea, gand care era adus de vederea altor copii de varsta mea, sau mai mici decat mine. Si acum cand vad copii in parcuri jucandu-se ,ma trece o durere sufleteasca, eu nu am avut asa ceva. Asta a fost sa fie pana la urma...
Hmpf! Cand aud "asa a fost sa fie", automat ma gandesc la ascunderea propriilor limitari in spatele "sortii", chestia aia care unii cred ca le aduce totul, de la fericire pana la ultima moneda din buzunar. Sa fim seriosi, daca soarta a ales sa am copilaria pe care am avut-o, a fost pentru ca am meritat-o! Da, nu vorbeam, mare partener de joaca as fi fost, dar tot ce primesti e pentru ca o meriti, fie ca ai facut ceva sau vei face ceva care iti aduce "bad karma". Daca iti bati joc de cineva, atunci sa fii sigur ca vei primi drept rasplata ceva inzecit!
Lasam auto-atacurile lamentabile si revenim la ce conteaza. Eu! :D In acea perioada, daca ma faceai tampti, reactia mea ar fi fost ...nu violenta, nici macar vizibila. As fi suferit in interior incredibil de mult. Si acum sunt afectat de remarci negative, dar mai fac discernamant. Atunci nu faceam! De fapt, ce s-o mai lungesc atat, eram o epava!
Banchetul ala a fost prima ocazie cand am imbracat pantaloni, sacou, cravata si pantofi (pantofi am mai purtat, ca nu eram descult :P ). Eram incantat, deoarece stiam ca a purta costum este o ocazie speciala, un gest de eleganta. Mi s-a spus ca mi-ar sta bine in costum, dar ,ca o reminiscenta, nu am incredere in aceste lucruri, in plus neavand incredere in lookul meu (nu vanez complimente care ar avea intentia sa imi atinga vreun scop diabolic de atrage admiratia altora pentru falsa mea modestie!). Cand am ajuns la locul de intalnire, de unde aveam sa mergem inspre club, aveam mainile fleasca de transpiratie. Dintr-un motiv sau altul, desi stiu ca admiratia altora nu este un ideal onorabil, ideea acestui lucru imi starneste emotiile. Am un pretext pentru acea perioada, un om vai de capul lui isi numeste primul copil dupa numele celui care l-a laudat :D
Am fost coleg cu fiul lui Nicu Gheara, asa ca nu e o surpriza faptul ca am facut banchetul in defunctul Space, club de-al lui. Un local cu multe animatoare, multe lumini intermitente (le urasc!), si... energie negativa? Poate am venit cu idei preconcepute, dar locul acela mi-a facut capul sa bazaie toata seara......[...]


Am taiat restul serii, pentru ca nu de asta am inceput sa scriu. Altadata promit ca voi povesti tot ce e de povestit. Dupa sambata seara mi-am amintit, nu cu durere, ci cu inseraritate (nu cautati prin dex, cuvantul asta nu exista, am trantit niste amestecaturi ,ca sa obtin un ghiveci menit sa inlocuiasca plictisitoarea "sentiment neutru"! ) de acea seara, si de evenimentele ce au precedat-o. Asa ca acum ,dupa cum am mai spus-o cu o alta ocazie, mi-am vazut viata dintr-un alt unghi.
Suna ciudat cand o spun, dar fiecare eveniment mai deosebit reflecta personalitatea individului, prin reactiile sale. Prin "deosebit", ma refer la evenimente care nu se intampla decat rar sau deloc. Asa ca "petrecere" ,intra lejer la categoria "deosebit". Cand un om se duce la piata, se comporta dupa un tipar, invatat de la altcineva. La piata te comporti altfel decat intr-un muzeu, sau intr-o scoala. Nu are legatura cu regulile diferite, ci cu modul in care mintile noastre au perceput acea ambianta. La piata se accepta sa impingi si sa dai din coate, intr-un muzeu e normal sa vorbesti in soapta, la scoala e logic sa faci pe smecherul (e discutabil asta). La piata dai din coate, dar in orice alt context nu faci acel lucru, decat atunci cand e necesar (3-1-1 anyone?). De ce? Pentru ca asa ne-am invatat, nu sesizam ca de fapt viata nu e o succesiune modualra de evenimente si contexte, ci un sireag de evenimente interconectate logic.
Cand insa il pui cu o situatie nemaivazuta, omul acela actioneaza dupa cum il taie capul, cu o doza de confuzie initiala. Motivul e simplu, deoarece nu a mai avut cand sa se gandeasca si sa invete ce sa faca atunci cand i-a intrat martianul pe horn. Tot ce va face el din acel punct inainte vor fi reflectari directe ale firii sale, ale gandurilor sale, ale conceptiilor sale.
Concluzionand (oare?), e clar ca eu la o petrecere voi face dupa cum imi taie capul, deoarece eu nu stiu cu ce se mananca astfel de evenimente. Da, n-am "brand", dupa cum s-a exprimat Jo acum ceva vreme. Si nici nu este exersat. Norocul meu consta in capacitatea de a ma analiza pe sine, eram mort fara calitatea asta in mod cert!
Hehe, pana acum am scris cu o frenezie, si dintr-o data simt nevoia sa inchei cat mai repede cu putinta.Sunt un om ciudat.
Mi-am dat seama ca departe nu e atat de departe, dar nici aproape nu e. Mi-am dat seama unde sunt eu pozitionat ca nivel din mutle puncte de vedere. Da, sunt un dansator "de plezneala", si sunt varza! :)) Mi-am dat seama ca am gresit nedandu-mi seama ca ceea ce incercam eu erau de fapt fortari ale personalitatii mele, in loc sa actionez natural. I duped myself!

Inca o data, promit sa continui povestea aceea :D

Woohoo

NOTA: inca nu am talent ca sa folosesc un link ca lumea. Grrrrr! Da, va trimite pe youtube, si nu va lasa pe pagina. I suck!
Nu am zis complet adevarul in faptul ca nu ascult muzica deloc. De fapt, probabil ca am mai precizat-o, nu sunt genul care aprinde calculatorul si da drumul la winamp/iTunes si se da cu capul de pereti. Dar in schimb, daca un joc ,sau un film are muzica, nu dau pe mute :)) Am inceput sa ma joc de pe la vreo 8 ani, deci la sfarsitul li '97. Atunci aparuse Fifa Road to World Cup '98, pe vremea cand industria nu era atat de industrie. Mai tarziu mi-am dat seama ca avea un concept ciudat, deoarece avea doar calificarile pentru Mondiale, nu si Mondialele in sine, pentru asta aparand Fifa WC '98 ,care avea inclusiv calificarile... Revenind, RtWC avea o muzica prin meniu, care mi-a ramas pe scoarta.

De ce pomenesc de acest lucru? Pai ieri am fost la majoratul unei colege de clasa, Andreea. Sincer sa fiu, am fost luat prin surprindere, in ce consta mare parte din relatia noastra e mersul ocazional cu 311 pana la liceu [deoarece nu prea vine la primele ore :D] ,si bascalie scurta pe mess. Ah, am fost si la Ratatouille cu ea , vorbisem cu vreo 2 luni inainte sa apara la noi de film, ca sa constatam ca apare in septembrie ,si nu in iulie ca in restul lumii civilizate. Ce-i drept, au fost si colegi din clasa sau din liceu invitati, mare parte oameni pe care nu ii inghit, lucru reciproc acceptat, plus cunostinte de-ale ei, oameni de treaba.
Insa nu s-a prea stat la discutii, a fost genul ala de majorat cu dans. Am fost doar la un majorat in viata mea, cea a Cameliei, care a constat intr-o seara la terasa a tuturor prietenilor si amicilor si rudelor apropiate ei. Nu critic, dar eu am o filosfie destul de ciudata, si neimpartasita. Eu nu vreau sa amestec oamenii, sa fac cunostinta intre ei, desi ei nu au nici o legatura. Da, nu as lua-o pe Anca sa o prezint Ioanei (nu lui Jo :P ,atentie la neatentie) ,pentru ca ele nu fac parte din aceeasi ...lume. Pentru cunoscatori, filosofie asta nu e tocmai neimpartasita. Mai tineti minte? :D "They're trying to kill independent George!". Revenind, majoratul asta a fost deci cu dans, deci muzica (d'oh!)
Eu nu sunt sufletul petrecerilor. Mai ales la inceput, cand sunt crispat rau. Probabil si succesiunea de manele mi-a taiat din elan. Nu sunt ipocrit, nu urasc manelele, decat daca sunt in succesiune unele dupa altele. La o petrecere ca aceasta, o manea dupa 5 cantece de house Degaja un pic atmosfera apasata cauzata de beat-uri. Dar multe manele una dupa alta duc la migrene, spalare de creier, caderea IQ-ului, nervi, somn si stari proaste. Ne-ipocrit volumul 2: am participat la o manifestare pe fondul manelelor: datul din palme (ca ce fac eu din picioare numai dans nu e). Momentul ala m-a facut sa ma intreb daca nu sunt un idiot. Dupa aia, la manele stateam si sufeream de simptomele pomenite.
In toata seara am baut un pahar de sampanie (pe care l-am numit "vin alb", deoarece tortul nu fusese adus, si ce beam eu era sampania ramasa de dinainte, ca aveam eu pofta de asa ceva si nu vroiam sa stric ordinea de zi), o gura dintr-un cocktail care imi facea gura uscata (si nu a fost o gura, ci o sorbitura, ca asa pot eu sa beau), si un paharel de sampanie (the real deal), am refuzat de vreo 6 ori sa "trag un fum" ,de 2 ori sa "trag iarba" [geez!], si de suficiente ori sa ma dau la panarama clasei (sa ascult la replici gen "se uita la tine, ce esti fraier ca eu sutn in limba duap ea de x ani). Acest ultim moment l-am botezat "am separat apele" si "glontul razant". Respectiva persoana (pe care nu pot numi "panarama" in adevaratul sens) este o persoana care a ales o cale care...nu stiu daca o avantajeaza. In a 9-a nu avea lookul de blonda ispititoare, era o fata ca oricare alta, care chiar vroia sa plece din clasa pentru ca isi batea lumea joc de ea. Nu stiu cat de mult au ajutat-o spusele mele cu "nu fugi de ceea ce iti e frica", dar sa zicem... Nu e tocmai intelectuala, din motive evidente, dar nici nu pot sa zici ca crapa de prostie, sau ,mai grav, ca este o nesimtita "activa", adica nesimtita pe fata. E genul care lucreaza incet, pe ascuns, dar nu intr-un mod care sa duca la efecte vizibile pentru ceilalti. De fapt am si pe hi5 niste commenturi de la ea ,in care spune cuvinte gen "privire de om matur", la care se adauga scurte discutii in care imi spune ca as avea un limbaj de om foarte cultivat, in ciuda necitirii mele. Daca e sa fiu arogant si ranchiunos, as spune ca ea vrea sa pozeze in ceva ce nu este, adica femeie inteleapta, si crede ca daca s-ar da bien pe langa mine ar ajuta-o sa-si atinga scopul. De aia nu am avut de gand sa dau crez acelor "indemnuri" ale alora , mai ales ca dansul meu este in stilul "sa dam din maini".
Pana la urma am dansat in seara asta [adica trecuta]. Probabil ca am ,dupa "standarde" un stil ciudat de a petrece. Adica cand oamenii isi pierd energia, de la dansat, eu incep sa dansez ca nebunul. Cantecul pomenit a fost doar inceputul, pe parcurs fiind destul de putine cantece de rock/pop-rock care sa ma incite atat de tare, dar tot suficient cat sa dau din maini :)) E adevarat, ca atunci cand reincepeau manelele treceam la culcare :D
La 4 noaptea ,cand lumea era moarta de oboseala si somn, eu eram in transa, nici nu mai ma uitam in jur si dadeam ca disperatul :)) Probabil ca ma impulsiona gandul "daca stai pe loc, o sa mori de frig cand iesi de aici" :))
Ah, a fost si o tentativa de dezbracare a mea, dar maieul meu uber-sexy si reticenta de a reimprospata memoria lap-dance-ului a dus treaba la sacou+ 3 nasturi.
La sfarsit, am mers cu ea, sora ei ,mama ei, si cu inca unul, in masina lor, la coborare imbratisand sarbatorita multumindu-i pentru invitatie. Da ,e o chestie very special aceasta treaba, eu nu prea sunt invitat la evenimente de [mai] orice gen, asa ca nu ezit sa-mi arat recunostinta. M-am culcat la 5 noaptea, iar acum trebuie sa-mi fac la istorie pentru meditatii, tampeniile alea la informatica, si eventual matematica cu mama mea. Vedem noi.
A fost o seara frumoasa, inclusiv momentele siluetelor de fum si filosofarilor de unul singur pe tema faptului ca problemele incep de cand apar grupurile de persoane, au facut toate seara asta una destul de umpluta cu evenimente. Pana si momentele mele moarte sunt exploatate, uitandu-ma la ceilalti, incercand sa ii inteleg pe oameni un pic mai mult. Ce tanar sunt! Dar cati ani am?

Scurt

Am ales o ora cel putin ciudata de a scrie. Azi Romania a batut cu 1-0 pe Olanda. Suntem calificat! Asta cu conditia sa nu ne-o luam in cap cu forta continentala luxemburgheza. Chiar, luxemburghezii sunt burghezi de lux?
Azi am facut prima sesiune de meditatii la istorie, cu fosta mea profesoara din 9-11 [clase,e nu laitmotivul], si pot sa spun ca sunt foarte incantat. Cand ma gandesc nu imi dau seama de ce sunt ATAT de incantat, dar stiu sigur ca e de bine. So, that's it, this is what I'm gonna do! I'm gonna be a historian! Acum stiu inspre ce directie sa ma axez, thank God!
Cu ocazia asta imi dau seama cat de polivalent pot sa fiu. Nu ca si cum m-as lauda, dar totusi eu am fost crescut de niste ingineri, am fost educat cu o gandire de inginer, si am o gandire de om cu matematica si fizica in cap. Si totusi... in ultimele zile mi-am amintit de tanti poeta [de la reuniunea aia a poetilor], care mi-a zis ca as avea fata de compozitor. Si de fiecare data imi amintesc ca mama mea mi-a zis ca am ureche muzicala, dar nu m-a dat la vreun instrument din motive tehnice...

P.S.:sper ca mi-ai citit si ultimele 2 postari :D

Inca nu cred ca sunt normal la cap, incepe sa-mi placa de inlocuitoarea temporara a profesoarei de biologie! Da, la modul ala! Sa-mi dea cineva o palma-n cap!

Amalgam

In momentul de fata ma intreb daca sunt stabil. Asta pentru ca in ultima saptamana capul meu a mers in zig-zag, starile mele au luat un curs sinusoidal, si sincer nu stiu ce sa mai cred. Acum ma simt inutil, in secunda urmatoare simt ura, in secunda urmatoare ii iau pe toti in brate, iar la final izbucnesc in rasete isterice! Nu-mi vine sa cred in ce hal ma poate debusola aceasta plimbare cu barca. Si totu fara un motiv aparent, din senin!
De exemplu acum trebuie sa invat cea mai cretina programa de informatica inventata. In a 12-a, noi, tocilarii aia, invatam baze de date. Pana anul trecut se facea cu Fox Pro si alti amici mai multi sau mai putin cunoscuti. Prima oara cand am vazut Fox Pro la lucru a fost cand aveam vreo 6-7 ani, nu am idee cu ce ocazie ma aflam in acea casa, in acel loc... Revenind, noi avem altfel facuta materia. Avem Oracle! [citit de profesoara asa cum se scrie :| ] Ce e Oracle asta? Pai e simplu, facem lectiile pe Internet, pe un site care abunda de Java. Faptul ca e in engleza [integral] nu am deranjeaza atat de tare precum ambiguitatea lectiilor! Am incercat sa citesc lectia de introducere in bazele de date [ca eu le-am folosit si ca stiu cu ce se mananca e partea a 2-a:"properties" la o iconita din desktop este intruchiparea unei baze de date]. si am ramas masca. Adica nu, am ramas ceatza, nu mai stiam unde sa imi scurg creierii, ca ma lua cu durere de cap. Era complet pe langa subiect, imi vorbea de succesul unei afaceri! Asa ca imi invat ca altii, fac quizz-uri, o data pun cum cred eu, si a 2-a oara imi folosesc memoria ca sa pun solutiile corecte [iti arata unde ai gresit]. It works! Mai ales ca da lucrari din quizz-uri amestecate. Sarmana femeie, profesoara e dusa cu pluta! Pe langa faptul ca ne mangaie pe spate [deranjant de mult :| ], ea are pretentia sa dam o data la 2 saptamani lucrari din Oracle asta, plus teorie in romana din carte. Gee [haha, commentul lui Jo mi-a reamintit de cuvantul asta demult apus pe nedrept], hai sa mai citesc vreo 15 pagini! Cum impart manualul cu o colega ,am facut ce ar face orice om normal: nu am scanat cartea! Am pozat-o! :D :))))))

Un eveniment mai urat de saptamana asta s-a intamplat ieri. Avem 3 ore de fizica pe saptamana ,plus una de optional, "rezolvari probleme". Avem alta profesoara la optional, ca atunci ne-am fi jucuat carti 4 ore pe saptamana! Plus pauze... Prima ora ne-a spus, ca nu ne bate la cap, facem la ce materii mai avem noi, ne anunta lucrarile, ca stie ca nu en omoram cu fizica. A 2-a saptamana colegii mei au intampinat-o cu picioarele pe masa si cu ziarul deschis. Killer-mode on! Lucrari neanuntate, ascultari, si o atitudine de femeie la ciclu [asta nu am spus-o eu!]. Cum eu am un picior de iepure bagat la san, am fost ascultat. E, acum suan a cliseu, dar eu stiu fizica, iar mecanica in mod special. Pot sa descompun fortele [mental] atunci cand arunci in perete o mingie de tenis, stiu cum se comporta corpurile, etc. Dar nu stiu formulele! Si nu voi fi in stare sa le explic ca pe o poezie [mi se pare si enervant pe deasupra, desi e cel mai indicat]. Asa ca am inceput sa bajbai principiile mecanicii [pe care le stiam, mai putin ultimul]. Dar m-am bajbait rau, nici eu nu mai intelegeam ce spun, probabil din cauza faptului ca conjunctiile, verbele si cateva virgule lipseau! Ca sa fie mai frumos, pe langa privire de aceeasi femeie la ciclu, mai mi-am si amintit de NENOROCITUL ala de profesor de matematica, la care si daca stiai iti tremurau chilotii pe tine. Norocul meu ca eram preferatul lui la batjocuri si glume proaste! Brrrr, bine ca am scapat cu 6 din asta, mai mult de atat nu cred ca scoteam in starea asta!

Si un lucru simpatic, azi a venit o proaspata absolventa de biologie sa o inlocuiasac pe profesoara noastra saptamana aceasta. Cred ca e una din cele mai simpatice profesoare din cele pe care le-am vazut, cu bonus ca stie sa predea [chiar daca uneori vrea sa arate lucruri care sunt destul de avansate pentru terciul din capul nostru, dar nu cum face mama mea cu matematica!]. Trebuie sa recunosc, pe langa faptul ca e draguta [urasc termenul asta, e impersonal, si duce automat la alte idei mai mult decat e cazul de fata], nu mi-e nesuferita ca profesoara de biologie obisnuita. Ma rog, nu mi-e nesuferita respectiva, dar cam se pretuieste un pic prea mult pentru sensibilitatea mea la asemenea manifestari. Nu se compara cu profesoara de economie/filosofie insa.... Poate ca parerea buna despre aceasta domnisoara e din cauza faptului ca ora ei a survenit in momentul de isterie a mea, cu aceleasi rasete care ma cam faceau sa imi pun intrebari, deoarece era si dansa o fire glumeata. De ar fi mai multi profesori care sa stie cum asa abordeze clasa asa [nu pot spune ca era liniste, dar parca nu era dezastrul care e la fizica sepitcara, unde profesoarei i se rupe, in cel mai fericit caz].

Acum o alta sectiune, ieri am vazut 2 filme, nu in conditii excelente, dar suficient pentru gusturile mele.

Shoot'em up
Un banal film de actiune, la 1 minut dupa ce porneste filmul ,porneste si carnagiul. Un nene sta la o statie, cand vede ca o femeie gravida e fugarita de niste indivizi, asa ca lasa morcovul pe care il mananca, si se duce sa o ajute. Secunde mai incolo, individul are o arma ,zboara creier, o ajuta pe femeie sa nasca (asta in timp ce impusca in continuare), si apoi incearca sa protejeze copilul. Din nou, e un film banal, supra-violent, cu o scena de sex pe care am refuzat sa o vad pana cand a inceput din nou sa mai impuste cativa (zeci) de oameni. Avantajele sale sunt umorul negru, sarcasmul eroului si faptul ca filmul nu se ia prea in serios. Eu ii dau un 8,5 ca film de actiune, 5,5 dupa pretentiile mele de la un film (lucru care discrimineaza filmele no-brainer). O medie de 7/10.

Die hard 4
Nu prea multe de spus, e Die Hard, cu acelasi umor a lui Bruce, cu actiune in cantitati rezonabile (nu ca in filmul mentionat anterior). 9 ca film de actiune, 6,8 dupa pretentiile mele generale. In total 7,9/10

Mi hermano

Ma tin de promisiunea facuta intr-unul din commenturile posturilor anterioare, si iti voi povesti despre fratele meu. De fapt, intai iti spun ca de acum incolo te voi pomeni la persoana a II-a, cu riscul ca altii sa creada ca am prieteni imaginari :D
Deci, fratele meu e Cristi, are 3 ani mai mult decat mine si... Cam brusc, nu? E, ideea este in felul urmator: cand eu eram mic aveam acea problema cu nevorbitul. De altfel mi s-a spus ca am facut o groaza de lucruri care ma ingrozesc, de care eu nu mai tin minte ABSOLUT nimic. Imagineaza-ti o perioada antica din viata ta (care oare? :P ), si incearca sa iti amitnesti cat mai multe evenimente. Nu o sa reusesti sa scoti pelicula pana la saturatie, dar vei reusi sa prinzi evenimente "in ceata", in care sa tii minte doar o idee sau un gest. Ei bine, acum gandeste-te ca eu nu tin minte nimic, nimic, nimic, o mazga neagra. Mi s-a spus ca aruncam cu caiete in clasa I. Odata tin minte ca invatatoarea ne-a spus ca sa aducem plastilina, pentru ultima oara cand o vom mai folosi (hehe, am facut un bananier, cu 3 banane atarnate de el, si cu frunze :)) ). Cand am adus plastilina m-am trezit ca mi s-a zis ca "de ce am venit cu plastilina, ca am termiant cu ea, acum venim cu hartie colorata", si sunt sigur de un lucru: cand mi se spunea ceva, eu tineam minte, ca asa mi s-a spus de catre mama mea, sa fiu atent la tot ce spune invatatoarea. Asa ca ,in concluzie, sunt lucruri care....sa zicem ca un copil normal nu le-ar face.
Mama mea era disperata, nu mai stia ce sa faca cu mine ca sa ma faca sa vorbesc, adica sa scot mai mult decat niste sunete pline de furie (cauzate de frustrare). I s-a spus inclusiv sa ma duca la psihiatru, iar solutia data i-a fost un sac de pastile. O singura data mi le daduse, efectul fiind atat de bun incat am zacut toata ziua! Apoi a aruncat sacul...

Atunci a venit solutia salvatoare. Intr-un fel. Sa mi-l dea pe fratele meu drept exemplu de urmat, "Vezi ce face Cristi, de ce nu faci ca el?" fiind o replica care imi este intiparita adanc pe scoarta. Nu pot sa o acuz, nici vorba, ea spera ca ,macar prin imitatie, sa fac lucruri normale. Insa ,dupa cum am spus, un lucru sigur mi l-a intiparit: dorinta de a face altfel si mai bine decat Cristi.Nu ne-am inteles foarte bine niciodata, ba era el pe val, ba eram eu, in unele momente efectiv tipand si certandu-ne ca disperatii, ajungand chiar sa ne lovim (mi s-a spus ca i-am dat si pumni in cap. Zdraveni!). Am spart 2 geamuri (aveam usi cu geam) in cei 10 ani de stat in casa veche. DIn cauza lui. Sau a mea. E la mijloc adevarul ,eu ma infuriam pe el, iar evenimentele au dus la aceste realizari muncitoresti patriotice.

Dar de ce nu vorbeam? Pana la urma m-a dus si la logoped. Acolo , doamna Tomescu (inca ii tin mitne numele), o doamna foarte buna la suflet, si rabdatoare , mi-a facut si un test de inteligenta. Aveam 5 ani. Si rezultatul era unul normal. Pentru un copil de 8 ani! De fapt, dupa ce am rezolvat problema pronuntiei (mai ales "r"-ul ,care era cam un mare 0 ), ramasesem cu problema...constructiei. Nu ca nu as fi stiut, dar imi era lene sa pun amaratele alea de conjunctii ,sau sa asez partile de propozitie intr-un mod coerent. Saraca mea mama era singura care ma intelegea, aproape ca incepea sa vorbeasca ca mine. Acum ceva vreme mi-a spus ca eu sunt motivul pentru care si ea si tatal meu cred in Dumnezeu. Prin felul meu de a fi, sau prin toate greutatile in care i-am dus, nu stiu. Dar cert e ac doar un om deosebit iti poate schimba credinta, si nu cred ca eu am aceasta putere.

Odata cu intrarea in sistemul scolar, comparatiile cu fratele meu au devenit tot mai intense. Practic, orice realizare a mea era comparata si echivalata cu cea a fratelui meu de acum 3 ani (adica eu eram in clasa a 3-a, si daca luam o medie la o materie se facea comparatie cu ce a facut el in a 3-a...dar la nivelul asta s-a ajuns dupa a 4-a, cel putin la nivelul meu de constientizare). Am ajuns sa nu inghit nimic din ce apreciaza el. Ii place verde. Eu prefer albastru si NU SUFAR verde. Ii place o echipa, mie nu! Rivala! :)) Este prima oara cand recunosc acest lucru, dar pana si gustul pentru muzica e din cauza lui. Ma rog, anti-gustul! Tin minte ca el era prin a 7-a si icnepuse sa asculte rock, Iron Maiden, Metallica, etc, lucru care ma enerva la culme, din motivul mai sus enuntat, si din cauza ca in acea casa si daca trageai un vant se auzea in toata casa! Asa ca imagineaza-ti o combina pusa pe rock! E, si atunci i-am spus ca nu-mi place, insistente si tot tacamul (si din partea alor mei), ajungand pana la nivelul de a paria pe faptul ca in 3 ani nu voi asculta muzica (inca o data, ideea ca trebuie sa ma aseman lui predomina). Nu am pierdut pariul nici acum, si nu am de gand sa il pierd niciodata... Stupid nu? :)

De fapt, orice facea fratele meu era motiv de comparatie cu el de catre mama mea. Colac peste pupaza, el era mereu ala care facea totul cum trebuie, ala care isi facea temele, ala care isi invata pentru scoala (la partea cu temele sunt de acord, din a 4-a am inceput sa cam trag chiulul, mimand ca scriu tema, la unele materii), ala care stie ce sa faca ,ala care....Practic mi s-a creat o imagine a unui super-man, care avea numai exemple pozitive de oferit, indiferent de context. Trebuie sa specific ca in mintae mea se desfasura criza omului inferior? :) Orice gest pe care il faceam era precedat de 2 intrebari: ce reactie va avea mama mea, si cum ar fi facut Cristi! Si stii ce e mai rau? Ca abia in a 8-a, la sfarsit,m-am descausat de aceste concepte! Abia atunci mi-am dat seama! Abia atunci mi-am dat seama ca fratele meu e un om ca oricare altul, cu muuuulte defecte, si ca mama mea vorbeste aiurea uneori :) M-am simtit mintit atunci cand mi-am dat seama, iar evenimentul declansator...hehe, the same lap-dance, could you believe it?

Un lucru mi-a fost clar insa: daca avea de ales intre amicii lui si intre mine, clar ii alegea pe ei. Lor le lua apararea, de ei se interesa , si exemplele pot continua la nesfarsit. De fapt, inainte sa povestesc despre un anume sir de evenimente, voi povesti despre el.
Cristi este un incapatanat! Ironic, deoarece si eu sunt incapatanat! Si mama mea si tatal meu! Tatal meu este cel mai pironit, cand crede ceva nu il poti clinti, mai ales pentru ca atunci cand se enerveaza ,cel putin mie, imi transmite spaima, probabil din cauza respectului pe care i-l port. Apoi mama mea este si ea incapatanata, dar ea cedeaza mai repede, saturata de incapatanarea noastra! Si eu sunt incapatanat, dar lipsa de incredere in mine precum si dorinta de a vedea adevarul si nu parerea mea exclusiva imi mai taie din acest defect. Dar cu Cristi sa nu te pui! Dupa ce ca este incapatanat la culme, nici nu e in stare sa-si recunoasca greselile. DELOC! Te minte si pe fata, in cel mai evident mod, doar ca sa-ti arate ca EL are dreptate. A, si desigur ca nu va recunoaste ca acest lucru il face doar cu strainii, cunoscutii lui fiind intampinati cu zidul Incapatanarii! Motiv de cearta? Evident!

"Eu"-ul meu recent a inceput de acum 1 an, in vacanta dintre a 10-a si a 11-a, cand am fost la mare. Asa cum am spus int-un post din blogul celalalt (cam de acum un an scris si postul ala), acea experienta a fost mai mult decat benefica pentru mine, deoarece am aflat, poate cel mai important lucru, ca maturitatea in gandire nu iti este data pe tava, ci o dobandesti singur, si ca maturitatea spusa conteaza cat 2 peri daca nu au si experienta personala in spate. Si m-am simtit extraordinar, ideea de a apartine unui grup este ,pentru mine, de foarte multe ori o imposibilitate in a o aplica, din varii motive... Ei bine, a trebuit sa se intample ceva. Sa se ia acelasi farte de mine ca "am enervat pe toata lumea", cand mie imi e clar ca o singura persoana a fost enervata de mine (din categoria celor care nu ma sufera din principiu). Cand i-am zis asta a facut ca toate visele, nu cred ca trebuie sa spun daca a negat sau nu, nu? :))
Dupa aceea a urmat o perioada destul de lunga de raceala, din motive aditionale spuse in postul de sfarsit de a 11-a . Apoi a inceput sa isi aduca prietena sa doarma la el (colegi de facultate). E de treaba, dar un lucru nu il voi intelege. Eu nu eram dispus sa am de-a face cu ei impreuna, din simplul motiv ca cuplurile im creeaza stari de depresie si nervi, dar am acceptat sa nu ii ignor complet, si sa stau alaturi de ei la masa. Eu cand sunt deprimat sunt sarcastic ,cu bancuri care nu respecta limitele "normale". Inclusiv bancuri misogine, cu provincia (e din Moldova), par pe brate si orice altceva. No problem.
Asta pana cand ,intorcandu-ne de la un film (impreuna cu inca un amic de-al lui, de care ne despartisem in drum spre casa), a inceput sa se ia de mine, ca de ce fac glume nu-stiu-cum, la care logic, eu il intreb de ce nu imi spune ea asta, si trebuie el sa-mi zica toate acestea? Si evident ne-am certat. Pentru ca el a facut acelasi lucru, a luat apararea altcuiva, desi nu avea neaparat dreptate. Si apoi tranteste bomba, imi reproseaza ca eu nu sunt deschis fata de el. Excelent, ce vrea sa auda? Am o viata de gigolo, am multe de impartasit!
Apoi vine vara. A plecat la mare, fara mine. Am refuzat sa mai merg cu el, din cauza fazei din anul anterior. A aflat de la mama mea, ca nu s-a obosit sa se intereseze la mine de motivele mele. Imi trimite si mesaj, in care promite sa se revanseze, lucru care imi da speranta, s-a schimbat si el in sfarsit?
Hahahahahaha cand s-a intors a abordat subiectul. IDENTIC! Pe aici nu se trece! Asa ca mi-a murit de atunci orice speranta de a avea o relatie normala cu el, si asa va ramane pana cand va reusi sa isi recunoasca greselile. In caz contrar, sa nu vina sa se planga la mine!
De atunci, tot insista cu intrebari cretine ,sau "conversatii" cum ii spune el. "Ce mai faci?" e o intrebare normala. Dar un "Ce mai faci?" precedat de o intrare in camera si urmata apoi de o pauza in care interlocuitorul parca vrea sa smulga informatii din tine este o IMBECILITATE!!!! I-am zis pana si in Elvetia, ca sa nu imi mai puna intrebari tampite, ca nu face decat sa ma enerveze, conversatie nu obtii asa de la mine. A trebuit sa-i fac asta 3 saptamani plus 10 zile ca sa se lase UN PIC din practica asta! Este ingrozitor, e fortat, si pare ca e un Secu care vrea sa imi faca un dosar si o nota informativa! Si asa, tot ce voi raspunde va fi un "bine" sec!


Pana la urma...eu difer de fratele meu, el difera de mine, dar frustrarile legate de persoana sa vor ramane.De fapt si asa m-am obisnuit cu gandul ca eu nu am un frate, ci doar un coleg de casa de mult timp, asa ca nu am nevoie de apropiere fata de el sau lucruri de genul asta. Da, sutn rau ,cinic si opac rau de tot. EU nu accept ca un om sa greseasca si apoi sa minta pana sa inghete apele, nu am nevoie ca eu sa fiu discriminat in fata altora, si categoric nu am nevoie de frustrare si deprimare cand e cu prietena lui!