Nu am de gand sa scriu ceva inteligent. Nu vreau, refuz sa fac asa ceva. Strang din circumvolutiuni si lumea ma aduleaza, secunde intregi de viata traita la maxim!
In aceste zile/saptamani ma simt confuz. Sentimentul acela ca alergi ca o gaina fara cap ma trece tot mai des. Ce sunt eu, dupa ce ma ghidez? Ajung la concluzia ca cea mai mare presiune pe umerii mei este cauzata de standardele mele absurde legate de propria persoana. Mai am un pic si imi sunt propriul "slave master", cu biciul in mana, care trosneste la fiecare pas gresit. Cand fac ceva simt ca trebuie sa-l fac perfect, iar daca gresesc, e mereu vina mea si numai a mea. Si daca continui sa gresesc, ori renunt, ori imi dau toata silinta sa iasa perfect. Nu vreau admiratie pentru ceea ce am scris aici, pentru ca nu e o atitudine izvorata dintr-o anumita educatie a muncii, sau datorita unei conduite morale impecabile. Nu, doar eu sunt supus acestor standarde, ceilalti nu. Poate e faptul ca ,undeva adanc in mintea mea, se afla ideea ca eu as fi superior tuturor si ca sunt mai bun decat ceilalti. Nimic mai fals. Desi imi place imaginea.
Desi ma plang ca sunt singur din punctul de vedere a unor amici sau a unei "ea", adevarul nu e tocmai asa. Cu oamenii vorbesc. Dar am dese momente cand imi vine sa ma inchid in cochilia mea si sa nu am de-a face cu nimeni. Si acum, cand scriu treaba asta, imi vine sa ma scarpin pe cap si sa imi dau seama care ar fi cauza. Poate incerc sa ma gasesc pe sine, cine stie. Mai important este ,insa, sa fiu pregatit pentru ce voi afla.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment