Nu am de gand sa scriu ceva inteligent. Nu vreau, refuz sa fac asa ceva. Strang din circumvolutiuni si lumea ma aduleaza, secunde intregi de viata traita la maxim!
In aceste zile/saptamani ma simt confuz. Sentimentul acela ca alergi ca o gaina fara cap ma trece tot mai des. Ce sunt eu, dupa ce ma ghidez? Ajung la concluzia ca cea mai mare presiune pe umerii mei este cauzata de standardele mele absurde legate de propria persoana. Mai am un pic si imi sunt propriul "slave master", cu biciul in mana, care trosneste la fiecare pas gresit. Cand fac ceva simt ca trebuie sa-l fac perfect, iar daca gresesc, e mereu vina mea si numai a mea. Si daca continui sa gresesc, ori renunt, ori imi dau toata silinta sa iasa perfect. Nu vreau admiratie pentru ceea ce am scris aici, pentru ca nu e o atitudine izvorata dintr-o anumita educatie a muncii, sau datorita unei conduite morale impecabile. Nu, doar eu sunt supus acestor standarde, ceilalti nu. Poate e faptul ca ,undeva adanc in mintea mea, se afla ideea ca eu as fi superior tuturor si ca sunt mai bun decat ceilalti. Nimic mai fals. Desi imi place imaginea.
Desi ma plang ca sunt singur din punctul de vedere a unor amici sau a unei "ea", adevarul nu e tocmai asa. Cu oamenii vorbesc. Dar am dese momente cand imi vine sa ma inchid in cochilia mea si sa nu am de-a face cu nimeni. Si acum, cand scriu treaba asta, imi vine sa ma scarpin pe cap si sa imi dau seama care ar fi cauza. Poate incerc sa ma gasesc pe sine, cine stie. Mai important este ,insa, sa fiu pregatit pentru ce voi afla.
Sunday, December 14, 2008
Saturday, December 13, 2008
Tembeliziune
Azi mi-am amintit de ce nu urmaresc regulat CNN, si de ce pus intre AXN si OTV pe grila. Hotarasem azi sa imi adun fortele de sorginte masculina pentru a-mi gati niste oua ochiuri, cu un strop de otet care mereu devine o baltoaca datorita proastei coordonari mana-ochi, si cum sa faci toate astea daca nu cu televizorul aprins? De multe ori simt ca nu am absolut nimic la ce sa ma uit, degeaba am 30 de canale daca numai banalitati se gasesc. Uite, acum regret ca am uitat sa bag EuroNews pe grila, macar nu vedeam reluari. Dar sa revenim.
Si tot navigand, am dat de CNN. Planet in Peril se numea emisiunea, mirosea a GreenPeace, dar chiar si in conditiile astea parea interesant, asa ca am ramas pe post. Molfaind la ouale mele (alea gatite!), vedeam povestea unei topitorii de plumb din Peru care polua zona.Veche de 80 de ani, acum 10 ani a fost cumparata de o firma americana care a investit masiv in curatarea zonei, plus scoli speciale pentru copii afectati de nivelul crescut de plumb in sange si spitale. De fapt, au dat 300 de milioane de dolari, inclusiv pe oameni care sa dea cu mopul pe strada dupa ce ploua, ca sa curete plumbul de pe strazi. Chiar si asa, 98% din copii erau afectati de aceasta topitorie si evident ca unii au murit din cauza unor boli declansate de aceasta conditie. De aici insa totul a luat-o pe aratura. Brusc ni se face o paralela cu o topitorie, detinuta de aceeasi companie, aflata in America, unde nu erau astfel de probleme, si se infige intrebarea (mai bine spus acuza) daca cetatenii americani sunt mai valorosi decat cei peruani pentru companie. Imi venea sa-mi dau palme-n cap, doctorul ala care facea reportajul avea impresia ca 70 de ani de poluare constanta se duc uite-asa! Cateva minute mai incolo si aflam care e scopul intregii povesti: patronul companiei e un multi-miliardar american foarte retras, blablabla. Doar mie imi miroase a "reportaj comandat?" Practic se arunca in carca ideea ca aia din Peru erau lasati sa moara intentionat de companie, pentru ca nu ii pasa. O nepasare de 300 de milioane de dolari, uau!
Crap Tv at it's best.
Si tot navigand, am dat de CNN. Planet in Peril se numea emisiunea, mirosea a GreenPeace, dar chiar si in conditiile astea parea interesant, asa ca am ramas pe post. Molfaind la ouale mele (alea gatite!), vedeam povestea unei topitorii de plumb din Peru care polua zona.Veche de 80 de ani, acum 10 ani a fost cumparata de o firma americana care a investit masiv in curatarea zonei, plus scoli speciale pentru copii afectati de nivelul crescut de plumb in sange si spitale. De fapt, au dat 300 de milioane de dolari, inclusiv pe oameni care sa dea cu mopul pe strada dupa ce ploua, ca sa curete plumbul de pe strazi. Chiar si asa, 98% din copii erau afectati de aceasta topitorie si evident ca unii au murit din cauza unor boli declansate de aceasta conditie. De aici insa totul a luat-o pe aratura. Brusc ni se face o paralela cu o topitorie, detinuta de aceeasi companie, aflata in America, unde nu erau astfel de probleme, si se infige intrebarea (mai bine spus acuza) daca cetatenii americani sunt mai valorosi decat cei peruani pentru companie. Imi venea sa-mi dau palme-n cap, doctorul ala care facea reportajul avea impresia ca 70 de ani de poluare constanta se duc uite-asa! Cateva minute mai incolo si aflam care e scopul intregii povesti: patronul companiei e un multi-miliardar american foarte retras, blablabla. Doar mie imi miroase a "reportaj comandat?" Practic se arunca in carca ideea ca aia din Peru erau lasati sa moara intentionat de companie, pentru ca nu ii pasa. O nepasare de 300 de milioane de dolari, uau!
Crap Tv at it's best.
Monday, December 1, 2008
Ceva, acolo
Acum 3 ani eram la al 2-lea, sau al 3-lea post de blog. Ooooh, the landmark! Dar nu asta vreau sa dezbat. Multe s-au schimbat de atunci, legat de mine si de perceptia mea asupra lumii. Desigur ca spun asta pentru ca de fapt nu imi dau seama cum m-am schimbat, cand ceva in mintea mea imi spune ca e imposibil sa nu ma fi schimbat in 3 ani... ati inteles ideea.
Ma simt destul de intors. De fapt imi banuiesc mintea de masochism, de fiecare data cand am o succesiune de zile in care am mintea limpede, si in care nu ma gandesc la ea, PAC! un vis care imi retrezeste amintirile. Imi vine in minte imaginea dracusorului care impunge cu furca, in timp ce rade dement. Si din cauza intregii povesti, ma intreb ce probleme imi va crea aceasta dificultate de a trece peste asta. Poate nu-s o cauza pierduta, o persoana de sexul opus accepta apropierea fata de mine si se loveste de mintea mea care nu vrea sa faca ce face Johnny Walker. Then what? Voi deveni cunoscut apropiatilor ca Onanis Cuceritorul? Da, sunt pesimist si exagerat, da o sa rasara soarele pe strada mea, o sa infloreasca campia cu flori, blablabla, de parca as cere Luna de pe cer uneori.
Nu imi vine nimic pozitiv in minte la ora asta, m-as lamenta incontinuu. Bleah, nu mai bine eram prost , fericit si necomplexat? Zau asa.
Ma simt destul de intors. De fapt imi banuiesc mintea de masochism, de fiecare data cand am o succesiune de zile in care am mintea limpede, si in care nu ma gandesc la ea, PAC! un vis care imi retrezeste amintirile. Imi vine in minte imaginea dracusorului care impunge cu furca, in timp ce rade dement. Si din cauza intregii povesti, ma intreb ce probleme imi va crea aceasta dificultate de a trece peste asta. Poate nu-s o cauza pierduta, o persoana de sexul opus accepta apropierea fata de mine si se loveste de mintea mea care nu vrea sa faca ce face Johnny Walker. Then what? Voi deveni cunoscut apropiatilor ca Onanis Cuceritorul? Da, sunt pesimist si exagerat, da o sa rasara soarele pe strada mea, o sa infloreasca campia cu flori, blablabla, de parca as cere Luna de pe cer uneori.
Nu imi vine nimic pozitiv in minte la ora asta, m-as lamenta incontinuu. Bleah, nu mai bine eram prost , fericit si necomplexat? Zau asa.
Subscribe to:
Posts (Atom)