Aniversare

Acum un an ma intorceam din prima excursie pe munte din viata mea. Cea mai frumoasa, indubitabil. A fost extraordinar, prima oara cand ma simteam optimist si cu o stare de bine. Prima oara dupa 6 ani cand m-am trezit odihnit dupa o noapte de dormit. Asta e cea mai tare, abia recent am sesizat ca ar putea exista o legatura intre starea mea de spirit si somnul de seara. Sa fiu obosit pentru ca sunt masochist?
Cand ma gandesc, Rodica a fost o surpriza pentru mine. Una a naibii de placuta as putea zice. Eu nu puteam concepe existenta unor persoane atat de calde la suflet. Persoana ei degaja caldura si simpatie, foarte rar sa vezi asa ceva, si ma consider norocos cu aceasta ocazie. Si am inceput sa vorbesc cu ea ,glume, discutii serioase, etc etc. Si ma simteam extraordinar. Da, si acum imi mai place de ea ,desi nu am mai schimbat o vorba de vreo 2 luni, si atunci dupa o pauza de alte 3-4 luni. In seara aceea, m-am dus la culcare cu o stare de extaz pe care daca as descri-o, as fi acuzat pe buna dreptate de entuziasmare excesiva. Si in tren am mai vorbit, iar apoi a venit gara. Prietenul care o astepta. Dintr-o data revenisem la starea cu care plecasem, daca nu chiar mai rau. Plecasem plin de nervi, m-am intors deprimat la maxim. A fost ingrozitor, nici nu am mai stat, in secunda 2 plecasem din gara, fara sa mai salut pe nimeni. Luni mai tarziu cand ii povesteam mamei mele de toata aceasta treaba, mi s-a relatat despre claritatea senzatiei pe care figura mea o transmitea in acel moment. Desi aveam o groaza de povestit, eram moracanos si vorbeam in 2 peri. La fel ca atunci cand am plecat, si la fel pentru urmatoarele 5 luni, cu unele variatiuni. De nervi.

Azi m-am trezit ca si cum ceva era neinregula. E prin ultimele zile de scoala ale semestrului. Aveam de luat primul pariu la fotbal castigat de mine ,30 de lei si 50 de bani, din care raman cu 11 lei, deoarece platesc biletul [nu mai aveam decat 20 de bani in pusculita] si cadoul pentru mama [pe care il platesc in ceva de genul "vezi ca i-am luat cadou si trebuie sa platesti", imprumutul la tatal meu devenind cam acelasi lucru: pumn in gura]. Aveam meditatii [iarasi am stat de la 1 la 5, nu ne mai putem opri din vorbit!]. Iar in acest moment, cand m-am uitat pe data, mi-am amintit instantaneu ce era neinregula.

Ioana-care-nu-e-Jo mi-a fost colega de generala, 8 ani. Am fost colegi de banca vreo 4 [sau 3, dar cine mai tine minte?]. Probabil ca am mai spus aceste lucruri. La fel ca si faptul ca a fost prima fata de care mi-a placut. Nu am avut curajul sa ii zic acest lucru. Am renuntat la gandul "o plac" prin clasa a 6-a, cand mi-am dat seama ca varsta mea implica si hormoni in exces, si cu ocazia asta mi-am bagat in cap ca trebuie sa am alte lucruri pe cap decat asa ceva. Apoi, mai mult sau mai putin la misto, am dat bomba ca mi-ar placea de o alta individa din clasa. Asta s-a intamplat pe la sfarsitul clasei a 6-a. Ma rog, concluzia este ca in a 8-a, mama mea a stat alaturi de mama Ioanei-care-nu-e-Jo [suntem si prieteni de familie, dupa 4 ani in aceeasi banca ar fi ciudat contrariul totusi] si de alte cateva mame, si mi-a povestit cum ca de exemplu ... Nu-i asa ca suan copilaresc? Mai trebuie sa pun floricele roz pe pagina asta! Offff! Revenind, ea m-ar fi placut si ea la randul ei, dar a fost descurajata de evenimentele pe care le-am enuntat mai sus [e unul singur, nu mai cautati]. Ma rog, si de momentele cand glumele mele o iau razna, dar aveam 13 ani, ce naiba!
Acestea fiind spuse ,cu cat ma gandesc mai mult, cu atat mi se pare mai greu de abordat aceasta problema. In primul rand, incerc sa stabilesc cat de mult o plac. In acest moment imi pun intrebari legat de cat de normal sunt eu, dar nu conteaza asa mult! Nu sunt un guru, dar o persoana la care tii te face sa te simti bine, nu? Uite, aici o mare problema. Sunt momente in care vorbim putin, momente cand vorbim mult, si mereu intrebari despre cat de bine tin eu minte. E ca si cum as verifica pamantul de flori si imi fuge ghiveciul din mana! Apoi trebuie sa trasez tipul nostru de relatie in momentul acesta, pentru a-mi stii riscurile. Inca o data nenormal ,stiu. Firul in 4, alea alea. Ultima intrebare e, daca are rost ce fac. Daca o eventuala relatie nu ar putea exista din N motive? Daca ea ma mai percepe doar ca pe un bun prieten? Daca si cu parca/se plimbau intr-o barca...



Si promisesem ca voi incerca sa separ blogul asta de notiunea "Jurnal personal!" Nici macar o promisiune nu o pot tine!