Monday, January 28, 2008

Aniversare

Acum un an ma intorceam din prima excursie pe munte din viata mea. Cea mai frumoasa, indubitabil. A fost extraordinar, prima oara cand ma simteam optimist si cu o stare de bine. Prima oara dupa 6 ani cand m-am trezit odihnit dupa o noapte de dormit. Asta e cea mai tare, abia recent am sesizat ca ar putea exista o legatura intre starea mea de spirit si somnul de seara. Sa fiu obosit pentru ca sunt masochist?
Cand ma gandesc, Rodica a fost o surpriza pentru mine. Una a naibii de placuta as putea zice. Eu nu puteam concepe existenta unor persoane atat de calde la suflet. Persoana ei degaja caldura si simpatie, foarte rar sa vezi asa ceva, si ma consider norocos cu aceasta ocazie. Si am inceput sa vorbesc cu ea ,glume, discutii serioase, etc etc. Si ma simteam extraordinar. Da, si acum imi mai place de ea ,desi nu am mai schimbat o vorba de vreo 2 luni, si atunci dupa o pauza de alte 3-4 luni. In seara aceea, m-am dus la culcare cu o stare de extaz pe care daca as descri-o, as fi acuzat pe buna dreptate de entuziasmare excesiva. Si in tren am mai vorbit, iar apoi a venit gara. Prietenul care o astepta. Dintr-o data revenisem la starea cu care plecasem, daca nu chiar mai rau. Plecasem plin de nervi, m-am intors deprimat la maxim. A fost ingrozitor, nici nu am mai stat, in secunda 2 plecasem din gara, fara sa mai salut pe nimeni. Luni mai tarziu cand ii povesteam mamei mele de toata aceasta treaba, mi s-a relatat despre claritatea senzatiei pe care figura mea o transmitea in acel moment. Desi aveam o groaza de povestit, eram moracanos si vorbeam in 2 peri. La fel ca atunci cand am plecat, si la fel pentru urmatoarele 5 luni, cu unele variatiuni. De nervi.

Azi m-am trezit ca si cum ceva era neinregula. E prin ultimele zile de scoala ale semestrului. Aveam de luat primul pariu la fotbal castigat de mine ,30 de lei si 50 de bani, din care raman cu 11 lei, deoarece platesc biletul [nu mai aveam decat 20 de bani in pusculita] si cadoul pentru mama [pe care il platesc in ceva de genul "vezi ca i-am luat cadou si trebuie sa platesti", imprumutul la tatal meu devenind cam acelasi lucru: pumn in gura]. Aveam meditatii [iarasi am stat de la 1 la 5, nu ne mai putem opri din vorbit!]. Iar in acest moment, cand m-am uitat pe data, mi-am amintit instantaneu ce era neinregula.

Ioana-care-nu-e-Jo mi-a fost colega de generala, 8 ani. Am fost colegi de banca vreo 4 [sau 3, dar cine mai tine minte?]. Probabil ca am mai spus aceste lucruri. La fel ca si faptul ca a fost prima fata de care mi-a placut. Nu am avut curajul sa ii zic acest lucru. Am renuntat la gandul "o plac" prin clasa a 6-a, cand mi-am dat seama ca varsta mea implica si hormoni in exces, si cu ocazia asta mi-am bagat in cap ca trebuie sa am alte lucruri pe cap decat asa ceva. Apoi, mai mult sau mai putin la misto, am dat bomba ca mi-ar placea de o alta individa din clasa. Asta s-a intamplat pe la sfarsitul clasei a 6-a. Ma rog, concluzia este ca in a 8-a, mama mea a stat alaturi de mama Ioanei-care-nu-e-Jo [suntem si prieteni de familie, dupa 4 ani in aceeasi banca ar fi ciudat contrariul totusi] si de alte cateva mame, si mi-a povestit cum ca de exemplu ... Nu-i asa ca suan copilaresc? Mai trebuie sa pun floricele roz pe pagina asta! Offff! Revenind, ea m-ar fi placut si ea la randul ei, dar a fost descurajata de evenimentele pe care le-am enuntat mai sus [e unul singur, nu mai cautati]. Ma rog, si de momentele cand glumele mele o iau razna, dar aveam 13 ani, ce naiba!
Acestea fiind spuse ,cu cat ma gandesc mai mult, cu atat mi se pare mai greu de abordat aceasta problema. In primul rand, incerc sa stabilesc cat de mult o plac. In acest moment imi pun intrebari legat de cat de normal sunt eu, dar nu conteaza asa mult! Nu sunt un guru, dar o persoana la care tii te face sa te simti bine, nu? Uite, aici o mare problema. Sunt momente in care vorbim putin, momente cand vorbim mult, si mereu intrebari despre cat de bine tin eu minte. E ca si cum as verifica pamantul de flori si imi fuge ghiveciul din mana! Apoi trebuie sa trasez tipul nostru de relatie in momentul acesta, pentru a-mi stii riscurile. Inca o data nenormal ,stiu. Firul in 4, alea alea. Ultima intrebare e, daca are rost ce fac. Daca o eventuala relatie nu ar putea exista din N motive? Daca ea ma mai percepe doar ca pe un bun prieten? Daca si cu parca/se plimbau intr-o barca...



Si promisesem ca voi incerca sa separ blogul asta de notiunea "Jurnal personal!" Nici macar o promisiune nu o pot tine!

Friday, January 18, 2008

Clima bizonica

Este absolut incredibil cat jeg poate sa adune zapada din aer. Zici ca mergi pe drumuri de tara, pline cu mocirla. Bocancii mei negri sunt albi din cauza sarii. E simpatic ca baietii destepti nu se indruam sa duca zapada in alta parte la 2 saptamani dupa ninsoare, dar se pare ca va trebui sa ma multumesc doar cu un traseu de 311 functional, nu? :D

Sunt absolut incredibil. Am Bac si eu ma fac ca ploua. Da, istoria pentru facultate o fac, matematica fac, dar la restul pauza. Adica la informatica si romana, ca engleza-sa fim seriosi! Nici istoria pentru Bac nu constituie o strofocare majora. Incep sa cred ca am un masochist in itneriorul meu. Preferam sa fie precum tricoul ala :in interiorul grasului asta e un suflet de lesbiana blonda. Mmmm. La mine nici macar prima parte nu se respecta. Sunt o insulta adusa grasilor care vor sa slabeasca. Cam dur, nu? Chiar imi pare rau de ei. Sunt grasi care nu se respecta si ii doare in cot ca vien macaraua sa ii scoata din casa, iar astia saracii incearca orice. Eu incerc orice sa ma ingras. 60 de kile inca e la "de indeplinit". Cred ca pot fi legat cu sfoara si inaltat in aer. Da, ca zmeul!

E incredibil de incredibila treaba aia. Aia cu "daca o placi, are prieten". Desigur, nu e la nivelul in care eu sunt la un pas sa incerc ceva [motivul "sunt un las" e unul important, dar majoritar e acel "timing" in care incerci sa nu te arunci ca berbecul]. Ca sa explic, aparent am norocul sa "imi fie simpatice" doar fete care se dovedesc a avea prieten. Da, sunt foarte icnantat ca am gusturi bune! Ioana-care-nu-e-Jo tot e in gandurile mele ["planurile" ar fi sunat precum ce spune un vanator de trofee]. Intervine clasicul "sunt un las", cuplat [ironic termen] cu frica ca o incercare in acest sens sa se incheie oricum dar nu bine. Lasand la o parte ca acum 2 zile toata ziua ,fara vreun motiv anume, stateam pe cuie ca "aoleu, daca are prieten?"... Citesc ce scriu aici si imi amintesc de commentul Simonei pe blogul vechi, in care imi spunea ca de fapt nu imi place de nici una. Si cred ca are dreptate. Incep acum sa-mi pun intrebarea daca ar fi mai bien sa incerc sa imi scot complet din minte ideea de "prietena" [repet la infinit ideea ca trebuie gasit un termen care sa nu reprezinte vreo 3-4 tipuri de relatie] ,sau sa incerc ceva. Prima varianta reusisem pana acum un an cand se stie ce s-a intamplat.

E incredibil ca acest clip este realizat de Roton! Mai putin incredibila partea in care inclusiv paginea mea de hi5 a fost impodobita cu el! :))




Apropo de incredibil... Remember?




Pacat ca nu mai e versiunea aia cu Dacia [singura vazuta la vremea respectiva, acum vad ca sunt cu zecile].

E incredibil cum mi-a pierit cheful sa mai scriu ceva, ca si cum nu as mai avea idei, desi acum 10 minute scriam de nebun.

Wednesday, January 9, 2008

Sessions of the soul:#1

Presimt comentarii gen "Dar mai mare nu puteai sa-l faci?" :D

Saturday, January 5, 2008

Culmea

Nu culmea montana, ci culmea nedreptatii. Nu va impacientati, nu eu sunt subiectul nedreptatii. Azi mi-am luat placa de baza si procesor, iar asta implica automat o reinstalare de Windows. Windows sucks, am 5 (!!!) foldere diferite la "Documents and settings", fiecare cu bucatele pe care le folosesc. Una are desktopul, alta are salvarile la diverse jocuri.... un haos mare si inutil! Ei bine, de vreo 2 ore am frunzarit prin calculator sa strang absolut tot ce am nevoie la o reinstalare de sistem, kituri, programe vitale, etc, si m-am convins si mai bien de cat de varza e Windows, desi stiam asta deja. Tin minte ca acum vreun an am inceput sa sterg fisierele temporare de prin recent numitul folder, asta deoarece nu aveam programul care sa faca asta in locul meu. Cred ca am eliberat cu ocazia aia vreo 4 gigabiti de fisiere care mai de care mai inutile, mici, alambicate, fara un scop precis. A, ba da, cu scopul de a-mi nenoroci hardul. Bun TuneUp Utilities asta! :D
Dar stai asa ,unde e nedreptatea? Ca domnul Bill isi bate joc de noi in timp ce ii piratam produsul? Asta indiferent daca chiar il piratam sau nu? Neah! Alta e faza. Am frunzarit prin hardul vechi. Am acolo niste foldere aranjate destul de prost. Adica am operat mai multe proiecte de structurare a fisierelor, fara sa curat schemele anterioare. Si a iesit un haos. Acum e frumos. Dar am dat peste ceva itneresant, peste care era sa dau Shift-Delete ca bou'! Erau lucrurile luate de pe CD-ul profesoarei de info de anul trecut, care i-l daduse lui Alexandru ca sa si-l instaleze, dar el a venit la mine acasa si ne-am facut proiectul, adica l-a facut el....se mai intelege? Eh, ideea e ca nu am dat DOAR de kit-ul de instalare a lui C++. O nu! Am dat peste munti de teorie. Da, tot ce-mi trebuie pentru Bac! Am ras isteric, si apoi m-a lovit: Dar altii se chinuie sa isi scoata material, iar eu nici macar nu m-am straduit sa caut material de studiu. E cam urat sa fii in partea pozitiva a lantului trofic. Si ciudat.

Cand m-am dus azi-dimineata sa-mi iau respetivele achizitii, mi-am reamintit de placerea de a merge cu un metrou. Modelul vechi. Da, e plin de grafitti-uri neaspectuoase, asta e daca nu si le-au pazit noaptea! [Doamne ,ce aiurea suna!] Ma refer la zgomotul cauzat de mers. Un zgomot care forteaza cersetorii sa aiba corzi vocale care le-ar permite o cariera muzicala de succes. Un zgomot care iti inunda urechile. Nu e deranjant. Da, te cam dor uneori urechile, dar tot nu deranjeaza. Fiecare sunet il asociem cu ceva, e un proces simplu de indexare a informatiei. Cam ce face un procesor bun ca sa nu te plictisesti, rulezi un program, il inchizi, iar peste 1 minut rerulezi programul, beneficiind de o viteza de procesare crescuta. Ce-i drept procesorul are memorie scurta, dar foarte utila aditia asta. Mai ales la jocuri. Revenind, sunetul metroului ala vechi mergand pe sine il asociez mereu cu o stare de nebunie elevata, combinata cu o doza moderata de furie [ah ce mariaj lexical am facut!], la care se adauga o portie de determinare. Sa tot stau sa ascult sunetul metroului, dar nu stiu cat de intreg la mine voi iesi dupa cateva ore de zgomot infernal!

Acum vreo 6 ore vroiam sa scriu un post despre aceeasi achizitie, despre acelasi drum cu metroul. Nu l-as fi scris la fel. M-as fi plictisit de moarte, nu mi-ar fi placut. Acum insa ma simt surprinzator de bine din cauza fazei cu materialul de C++, care mi se pare incredibila. Nu am fost de partea asta a baricadei de ceva vreme , cand venea vorba de lucruri mai importante. Nu ma imbat cu apa rece [sau cel putin icnerc sa rezist tentatiei de a o face], dar tot ma simt bine! Ce-i drept ma simt un pic prost pentru aceia care inca isi cauta material ca disperatii pentru ca CHIAR ii intereseaza. Un exemplu e Anca, ea CHIAR da la facultatea de informatica. Dat mesaj pe messenger despre descoperire.

Ah ce nedrept! Vroiam sa pozez zapada ce statea agatata de acoperisul vecinilor, si care avea niste cute precum niste vene de-a lungul stratului alb. And battery dead! Crap! Apropo, e bine sa observ ca nu ma apuca scrieri de genul "as fi dat faza de azi pe altceva..." , unde "..." au rol de a face aluzie la subiecte plangacioase. Bai ce varza e Windows-ul!