Permutari

Cred ca realizez o premiera. Scriu 2 posturi simultan! Incerc sa termin draftul ala, ca am prins o idee! Si mai vine o surpriza ;) Sper ca va fi placuta.
Saptamana asta am lucrat zilnic. Ma rog, aproape, ca miercuri mi-a picat curentul fix cand vroiam sa ma apuc de scris un eseu la istorie, moment in care tocmai se intuneca afara. Deci bagat lemne in semineu, si rugat sa se faca focul ca sa ai lumina la care sa inveti. Cand a inceput lemnul sa arda, a revenit curentul. Minunat! De scris nu am mai scris, dar de tolanit pe canapea cu foile cu lectii in mana m-am tolanit.
Revenind la lucrat, inclusiv azi am lucrat. Nu vreau sa fac elogii [elodii? :)) ] asupra volumului de munca prestat pentru ca nu consider ca e ceva de laudat. Ci doar ciudat. Eu sunt un lenes prin excelenta, ma urnesc foarte greu la munca, si doar cand vreau EU! As putea pune asta in seama lipsei increderii in mine care se reflecta in lipsa respectului fata de mine care conduce la lipsa voitnei de a face ceva pentru propria persoana, dar parca e prea inlantuita treaba ca sa fie adevarat :)) Asa, revenind, de luni pana azi am lucrat cam de pe la 3-4 jumate pana pe la 7-8, la care se adauga, normal, trezitul de dimineata si mersul la scoala. Somn normal ca simt, doar ma trezesc cu ochii rosii! :P Dar nu simt starea aceea de "nu mai pot, vreau sa se termine" pe termen lung. Da, in momentul acesta imi convine sa ma opresc din treaba, doar sutn lenes, nu? Dar dupa ce imi termin treaba pe ziua de azi nu simt starea de "gata, maine nu mai fac asta!". Asta mi se pare foarte ciudat. In a 5-a veneam acasa si invatam, nici nu sesizam acest lucru. SI nici notele nu le-am sesizat. La sfarsitul clasei a 6-a am tras un ochi prin carnetul de note. Perioada cat am muncit, adica semestrul 2, detinea o medie de 9,97 (da, o medie de 9, la romana). Aproape ca imi facea placere sa ma apuc de lucru. Nu zic ca era gresit, ci doar ca era ciudat, din nou.
De fapt, nici macar nu am ami mers saptamana asta la facultate, am stat sa invat. Doamne, se transforma in "marturiile proletarului" acest post!

Dupa ce psotez asta ,si ultima fila din povestire, voi face si lucrul acela....Va suferi ceva munca, dar sunt hotarat sa fac asta.

A little something

De vreo 2 saptamani am o bugata din poveste in draft. Pe blogul alalalt, se intelege. Imi place povestea aia. E atat de flexibila, atat de inteligent construita! Traiasca genialul sau creator! :))
Apropo de celalalt blog, am inceput sa recitesc postarile mele d-acolo. E placut sa vezi propriile tale greseli conceptuale din trecut, multe din lucrurile spuse atunci nu le-as mai spune acum, considerandu-le cuvinde puerile sau imature. Pana si comentariile lui Jo par altfel, mai putin mature fata de ceea ce este acum. Macar stiu ca nu batem pasul pe loc.
Dar curios este ca parca am o lene in a scrie ce scriu aici in acest moment. Desi imi face placere. Chestia asta ma ingrijoreaza putin. Ce-i drept, pe vremuri postariel mele erau cateva randulete. Acum scriu si nu ma mai opresc.
Apropo de poveste, planuiesc sa il organizez intr-un Word, care sa semnifice primul capitol. Mai ma gandeam apoi sa atasez si imagini care sa faca parte din povestire, dar deja intind plapuma prea mult.
Mai ma gandeam la o treaba...cand am fost acum o saptamana cu Ioana la facultate am vorbit. Si nu a existat sentimentul ca discutia stagneaza sau ca nu are orizont. Excelent! Da, ea e priam fata pe care am placut-o vreodata. Si am cam nedreptatit-o... Si as vrea sa gasesc o scuza mai frumos elaborata decat "hormonii tineretii" :P E o fata de treaba, la locul ei, ii place muntele. Hm, e amuzant, ca desi am stat cu ea in banca vreo 4-5 ani, si o cunosc de 11 ani jumate, nu prea stim multe lucruri unul despre altul. Lucrul acesta e valabil pentru toti colegii mei din generala.
Revenind, simt ca se poate incerca ceva. Cand ma uit pe propozitia anterioara, imi dau seama ca nu prea transmit mesajul pe care il doresc, dar nu am alta exprimare la dispozitie. Singurul impediment este faptul ca mi-e teama. Totusim o cunosc de 11 ani! Recunosc, mi-e frica. SI regret ca mi-e frica, deoarece stiu ca daca as incerca, nu ar fi deloc un tel dificil...

Sa nu ma iau la suturi?

P.S.: Scuze Jo ca nu am terminat asta de scris mai devreme, doar ca ma simt oarecum vinovat cand iti dau linkul cat esti on, ma simt ca si cum as profita de tine :P

Animal Farm

Azi am avut ocazia sa vad, pe langa cursul obisnuit de istorie, si o mostra din ce are cercul cinematografic de oferit. Saptamana trecuta fuse "The wall", pe care l-am ratat. Dar "Animal Farm" ba!

Filmul e inspirat din opera lui George Orwell, un om de care ear sa zic ca e un regizor. Bine ca am tacut. Tema cartii, si a filmului, este revolta animalelor asupra stapanului uzurpator, fiind apoi nevoite sa aiba grija de unele singure. Revolta, inspirate ca mesaj din marxism, duce la instaurarea puterii porcilor, in frunte cu Snowball. Insa odata ce Napoleon decide sa ia puterea, regulile privind egalitatea si dreptatea sunt duse la recycle bin...
Pot sa spun ca e unul din cele mai inteligente filme vazute de mine vreodata, deoarece acopera atat realitatea istorica a vremii, dar a prevestit si viitorul (cartea a fost scrisa in '37 ,iar filmul facut in '54 ). De vazut! E si pe youtube, impartit in 8 bucati!

9,33/10!

EDIT: sunt injust cu filmul acesta. Am utiat sa spun de faptul ca acest film abunda in simboluri istorice si sociale. De fapt, genialitatea filmului nu consta neaparat in acuratetea cu care e creionat/prevestit regimul comunist, ci din cauza faptului ca orice revolutie existenta in istoria umanitatii se poate regasi ,simbolic, in acest film. Si pe deasupra, fiecare personaj, fie el Old Major, Snowball, Napoleon, Boxer, Benjamin sau corbul, are corespondenti care pot fi cu usurinta gasiti. Si desi filmul este o drama, sunt suficiente ocazii cand umorul detensioneaza atmosfera apasata. Si inca o data, il recomand!

Poc!

Asa se simte capul meu in acest moment. Nu am idee de ce, si ieri am avut aceeasi stare toata ziua. Ca si azi. Mi s-a spus ca am avut o fata stravezie, cu cearcane foarte mari, ceea ce probabil ca e cazul si acum. Nu e de la nesomn, dar nu am idee de al ce o fi...

Ma rod doua ganduri. Prima e ca acest blog...de fapt nu, problema e ca BLOGURILE mele au luat-o pe panta pe care nu stiu daca am dorit-o: jurnal personal. Da, vechiul blog s-a reprofilat, din motive amintite, dar totusi! Practic ,aici ma plang ca un fraier ,iar asta in mod sigur nu duce lucrurile mai departe. Da, poate in acea secunda ma simt comfortabil ca fac acel lucru, dar dup-aia nu mai simt nimic.Adica revin la starea intiala!
Un alt gand ma roade destul de tare in acest moment. Toata treaba cu Coca ma face sa zic ca platesc pentru greseala de a tot amana pasul acela... pumni in cap! Culmea e ca nu ii prima oara cand regret astfel de "mutari". Mutari de las, asta e adevarul! Daca as putea sa ma intorc in timp la sfarsitul clasei a 11-a [sau mai precis, inceputul semestrului 2], zau daca nu as fi incercat macar! Poate ma respignea, poate nu ma respingea, asta nu conta asa de mult precum gandul ca nu am facut nimic in privinta aceasta. De fapt mint, ar fi contat.

Apropo, o situatie cel putin amuzanta. Inaintea orei de istorie faceam glume pe tema "sper ca nebuna sa nu-si aminteasca ca dau bac la istorie/ nu ii voi spune niciodata ca voi da la facultate". La sfarsitul orei, vine la mine intrebandu-ma daca inca dau Bac-ul la istorie. Si am inceput sa scuip fasolea. Da, i-am zis ca dau la facultate! Insa nu i-am zis ca fac meditatii, si probabil acest lucru va innoda si mai tare treaba... Ea mi-a zis ca imi face fise cu ce am nevoie sa fac, etc etc. Probabil ca ultima parte m-a mai calmat: va vorbi in cancelarie cu colegele ei sa vada care poate sa am ia la pregatiri suplimentare pentru Bac, adica atunci cand se adun elevii super-interesati. Cand ma duc la meditatii, ii voi spune profesoarei. Totusi, ma simt jenat de toata situatia, nu stiu de ce. Poate pentru ca nebuna va face fisele alea chiar daca eu am material [ce-i drept, e i nstadiul de "voi avea, dar stiu sigur acest lucru" ] ....

Ciudata lume!

Inca una

In momentul de fata cica ar trebui sa invat la istorie. Ma apuc imediat dupa asta.
Acum stau sa ma gandesc, mai e ceva care m-a intristat vineri.Vorbisem cu Anca in seara aceea,si ajunsesem la subiectul Cornelia. Eu o plac pe Cornelia, dar Cornelia are prieten. De ce nu ma mira?! Eu stiam acest fapt de ceva vreme, deoarece Cami ii spunea ca "e singura fara prieten", afirmatie ce ma face sa ma simt exclus. Da, a zis "prieten", dar genul folosit e doar un detaliu. Revenind, cand Anca imi spune ca are prieten, nevazand ca eu spusesem asta cu cateva randuri mai devreme. Nu inteleg un lucru insa: daca eu stiam ca Coca are prieten, de ce m-am intristat cand mi-a spus si Anca acest lucru? Nu aveam dubii, pentru ca cu 2 ocazii diferite am avut parte de sentimentul de excluziune in acelasi mod.
Dar nu vreau sa deviez. Cum de am eu norocul asta? Ori e ipocrita si mincinoasa, ori are prieten... Ma intreb cum as putea sa fiu optimist in conditiile astea.

Si acum ,primul film de pe youtube pe care l-am pus la favourites. Da, am reusit in premiera sa pun un film asa cum trebuie. Ce e cu filmul... Da, e cu fotbal. Oare? Motivul pentru care a intrat in sufletul meu nu e tema filmuletului., chiar daca e cu Wesley Sneijder sau cu Ajax [2 feblete d-ale mele]. Daca ai apasat pe play de dinainte, probabil ca iti vei fi dat seama despre ce vorbesc. Da, e vorba despre muzica ce asigura fundalul muzical. Am impresia ca e U2, dar nu bag mana-n foc pentru asta.
Am intalnit acest filmulet vara asta, ma uitam la ea pentru a-mi alina durerea. Am placut-o pentru ceea ce vroia sa arate, nu pentru ceea ce era in realitate Mara asta... Regret ca-s prost!
Ce s-a intamplat cu copilul ala? Unde e el?

Vanilla Sky

Am dat de filmul asta in mod surprinzator, in timp ce scanam posturile in cautare de ceva interesant. Nu mi-am dat seama initial ce film e, acest lucru tinandu-ma cateva minute bune. Dupa ce am recunoscut-o pe Penelope, imediat mi-am dat seama.

Pe site-ul IMDB are parte de o nota destul de proasta. Asta m-a facut curios, yankeii au un talent ciudat de a da note mari la filme proaste. De fapt ,daca stau sa ma gandesc, nu ma uimeste nota primita pe imdb!
Nu il prea pot suferi pe Tom Cruise. Singurul film in care mi-a fost simpatic a fost "Ultimul Samurai". In rest, mereu a fost pus in ipostaze ...na, ca mi-e greu sa gasesc cuvintele potrivite! E impresia ca de fapt, jocul lui Tom nu e facut pentru a crea adancime personajelor interpretate, ci pentru a il face pe actor sa fie... star? Cred ca am un exemplu mai precis, nici Will Smith nu mi-e simpatic. Vazusem "Man in Black II", in care el e afisat ca un cowboy modern, a total show-off!
In unele momente Tom e pus in "Vanilla sky" sa aiba momente de nebunie, in care incepe sa tipe si sa gesticuleze violent. De fapt, filmul cam abuzeaza de aceste momente, ducand aceasta moda pana in punctul in care si Kurt Russel face acelasi lucru. Efectul e destul de urat, personajele isi pierd din credibilitate. Dar am decis sa ignor acest aspect, deoarece mi-este evident ca de fapt regizorul a icnercat sa mulga aceasta "calitate" a lui Cruise, care ,din nou, il evidentiaza pe actor si nu pe personaj.
Despre ce e filmul? Nu am vazut primele 10 minute, dar nu-i nimic. Tom este fiul unui fost mare propietar de mega-corporatie. "Fost" ,adica "mort". Deci Tom e noul propietar. Viata lui personala e deranjata, fara orizont. Cameron Diaz [o actrita antipatica pentru zambetul de taranca pe care toti regizorii il exploateaza] este "his fuck buddy", iar Brian[nu stiu numele actorului] e cel mai bun prieten a lui. Totul se schimba cand o intalneste pe Penelope, alaturi de care are o noapte platonica. Totul era extraordinar, pana a 2-a zi, cand a luat masina cu Cameron, aceasta aruncandu-se de pe pod, ea murind, iar Tom desfigurandu-se fizic si psihic.
Filmul se cam joaca cu mintea privitorului, trebuie sa ai foarte multa concentrare ca sa deosebesti realitate de imaginar. Reclamele bagate o data la juma' de ora nu te ajuta in acest sens. Daca nu vedeam atat de mult pana la prima reclama, l-as fi luat de pe net, ca sa il vad cap-coada.
Pe langa faptul ca te face sa gandesti, filmul are avantajul de a-si construi povestea intr-un mod foarte placut, infiltrandu-te mental prin cutele ei. De fapt ,pot spune ca povestea filmului e buna, e mareata, e incantatoare. Si la ce folos cand finalul e la fel de banal ca un ending de "Lethal Weapon" ? Da, finalul e BANAL, zici ca personajele implicate s-au straduit inutil in a crea o platforma solida pentru un final grandios. Ca si cum a construi un munte pentru o saritura cu trambulina in psicina olimpica!
Felicit scenaristul, dialogurile sunt credibile si foarte vii, pline cu imaginatie si spontaneitate! Discutiile dintre Tom si Penelope sunt extrem de frumoase.

Concluzia e, ca acest film nu poate fi incadrat intr-un gen anume, pentru ca un gen anume ar taxa acest film pentru felul in care a fost construit. Da, filmul are cate un pic din toate, nu a fost creat ca sa fie o drama, sau o comedie, sau un film psihologic, a fost realizat ca sa transmita un mesaj ,o stare. De fapt, as putea sa-l incadrez intr-un gen, acel "criteriu al meu de notat filme".

8,8!

Poate si faptul ca am sfarsit ziua dand apa la soareci, din motive care nu tin de film...

S-a pierdut idee de titlu. Oferim recompensa!

Regret ca nu mai prea postez. Regret ca nu am acel sentiment de "hai sa scriem ceva frumos".
Sau ca imi voi lasa "barba" sa creasca pana cand voi iesi din aceasta stare. De fapt situatia in sine, parul facial nu ma deranjeaza.
Imi regret indiferenta
ranchiuna
incapatanarea
.
.
.
.
regrete inutile!


Uite, Cami mi-a dat link catre, surprinzator, cel mai bine documentat site de astrologie pe care l-am vazut. Foarte util. Sunt Plop.

Inalt, decorativ, frumos, este prea legat de tot ce il inconjoara, lasandu-se influentat si descurajandu-se foarte usor. Fiind un pesimist, are nevoie de o influenta buna a prietenilor. Este foarte legat de casa, de locurile natale. Este foarte usor de ranit, sufera din cauza celor mai marunte lucruri si poate ajunge sa se lamenteze doar pentru a auzi compatimirile celorlati. Chiar daca este un pesimist, plopul este totusi un curajos si orgolios, afisand uneori un aer senin si lipsit de griji. Este inclinat spre materialism fiind foarte abil in obtinerea banilor. Viitorul il va vedea intodeauna in negru.

Este o fire independenta si nu accepta nici o constrangere. Isi trateaza partenereul cu incredere si nu va accepta sa divorteze. Isi ascunde problemele sub un zambet larg, iar in familie va fi rar fericit datorita independentei si sensibilitatii sale. Este neglijent si lenes, urand munca fizica. Viata sa va fi un sir de evenimente dure si neplacute.

Nu voi nega faptul ca tot ce scrie mai sus e 100% adevarat. E incredibil, citind acele lucruri m-am simtit ca si cum ma uitam in oglinda. Gandurile care imi treceau prin cap de cateva zile. Saptamani. Naiba stie!
Cred in astrologie, dar nu in horoscopul zilnic. "La slujba vei primi o marire de salariu"... Bravo Neti, eu sunt la scoala!

Aseara o discutie cu mama mea m-a pus, oficial, in fata urmatoarei realitati: ma urasc pe sine. Nu in sensul fizic ,evident. Daca era ura fizica, atunci probabil acest blog ar fi fost scris cu sangele meu. Lacrimi sange si sudoare.

Oracolul I Ching. Cea mai veche forma chinezeasca blabla. Hai s-o incercam. Concentrare, 6 click-uri si ar trebui sa am un cod bazat pe liniute, care sa imi dea raspunsul. Nu stiu daca concentrarea chiar functioneaza.

Hexagrama 39 Kien Obstructie		Hexagrama 31 Hsien Influenta

39. Obstructie Linia 4 Sunt momente cand un obstacol nu poate fi depasit daca esti singur, trebuie sa gasesti aliati care sa te ajute.

Dati naibii chinezii astia. Eu cred ca au plantat microfoane printre plante. Sau sub fata de perna cu ursuleti in parcul de distractii.

Revenind, planurile mele sunt destul de clare. Am vreo 3 saptamani de facultate programate cu cate un special guest. Mama ce ciudat pot sa fiu uneori!

Trista premiera

Azi am stabilit o premiera. Una destul de ciudata. Am mancat singur la un McDonald's!
Suna penibil poate, nu v-as invinovati. Pentru mine, ideea Mc-ului a fost strans legat de "socializare". Nu stiu de ce, dar mi se pare o grava incalcare a regulilor firii sa stai si sa mananci singur. Azi am facut-o. Si am aflat ca nu e bine sa mananci de la Mc pe stomacul gol si in dureri.
De altfel nu m-am invatat de faptul ca nu e bine sa stau cu capul pe banca cand nu am chef de nimic. Imi murdaresc ochelaii, oricat ma chinui sa evit contactul dintre lentila si orice suprafata. SI apoi am o mazga care se ia cu mult chin. Bleah!
Acum ma gandesc cu regret la ceva. Saraca mea camera abea daca a fost utilizata. Mi-e nu-stiu-cum sa o iau si sa o scot acolo in clasa. Si pe strada e cam ciudat, dat fiind dimensiunea ei. Nu regret ca am luat-o ,e de cea mai buan calitate, dar nu am scos-o niciodata din casa. Poate ma incumet intr-o zi sa o scot la plimbare, poate saptamana viitoare cand ma mai duc la facultate. Azi nu m-am gandit sa o iau cu mine, eh! Deci daca vinerea viitoare nu va fi Apocalipsa, o iau! Camera!
Cam atat cred. Plictis. As spuen si de starea de spirit proasta, dar cred ca am acoperit si ras-acoperit ideea asta :D

Fermoar

De cand a fost evenimentul de la inceputul anului scoalr, am simtit tot mai mult nevoia sa "inchei conturile", sau mai frumos exprimat "sa lamuresc lucrurile".
Intr-o doza de masochism dusa la extrem, am incercat sa imi arat ostilitatea si parerea proasta despre unii membrii ai grupului montan cu care cochetam pana in urma cu cateva luni. Decizie proasta, pentru ca am descoperit ca ,pe langa faptul ca actioneaza in haita, mai sunt si ipocriti. Auzi domne, sunt un nesimtit ca am spus acolo ca ei nu au bun simt [ca sa nu zic "nesimtiti de 2 ori in propozitie :P ] Acum nu stiu ce mai scrie acolo, deoarece, administratorul [ghidul care nu mai e ghidul lor] a modificat mesajele, intr-un sir aleatoriu de caractere. Ah da, musteste invidia in unii din ei. De exemplu, pustiul care m-a facut "retardat" in ultima excursie [atunci am fost un car de nervi], lovise din nou, aruncand o replica acida la spusele mele, pe care l-a considerat "teorie de kkt", adreesandu-se cu "geniule" intre ghilimele. Penibil devine acum, cand ma abordeaza pe messenger, cu mesaj in care spune "grupul e mai unit ca niciodata, asa ca tzeapa" [replica matura e data de faptul ca am afirmat ca grupul nu e unit cum era inainte-ceea ce e adevarat, pentru ca un grup unit nu se formeaza eliminand oameni care nu-ti fac nimic], fiind apoi intampinat cu clasicele buzz-uri, la care i-am multumit Football Manager-ului 2008 in modul fereastra pentru ca nu permite suprapunerea ferestrei de mess :D Ah, "bah terminatule" se pune la replici de pus in geam? :D

Eh, trecem la lucruri mai serioase. Aceea in care mi-am cerut scuze dupa 4 luni fetei care isi facuse majoratul in BUsteni, eveniment de la care am plecat in mai putin de o ora. Mi-am luat bilet [nu inainte sa nu fac scandal sa mi se dea carnetul- scandal constand in tipat pe strazi, fluturand mainile si plecand ca un nebun pe strada] ,pentru ca daca ramaneam o zi acolo, ii nenoroceam aniversarea fetei, la care eu sincer sa fiu tin, acelasi lucru fiind valabil si pentru prietenul ei. Niste oameni extraordinari.
Asa ca mi-am facut in sfarsit curaj sa-i explic pe indelete toata povestea, desi i s-au povestit ideile de baza. Acum ma simt mult mai bine ca am facut acest lucru, e ca si cum mi s-ar fi luat o piatra de pe inima.

Dar ce s-a intamplat acolo? Ei bine, am fost bataia de joc a unor indivizi, restul nu facea nimic, ca si cum era in regula, dar picatura care a umplut paharul a fost ultima noapte, in cort, langa o manastire. Am auzit absolut toate mistourile, si jignirile si batjocurile posibile facutre pe seama mea, in timp ce eu "dormeam". De fapt, eu si colegul meu [care si el era ostracizat] am injurat de mama focului in cort, eu fiind atat de nervos de imi luase tensiunea razna [starea de lesin de la tensiune se face, nu? :D]. Atunci mi-am dat seama ca eu nu fac parte din acel grup, ca m-au exclus din motive straine mie, si ca ii doare undeva de mine. Tinusem foarte mult la aceste iesiri, cea din Padina fiind de departe cea mai frumoasa dintre toate. Atunci m-am simtit sigur, sufleteste. Ideea ca sunt oameni care te aprecieaza [mai multi oameni] ma face mereu sa plutesc, ma simt implinit. Nu e aroganta sau cersetorie de complimente, este realitatea. Da, Jo, Anca sau alte cateva putine persoane + rude ma aprecieaza, dar nu stiu...parca vreau mai mult. De la rude nu imi ajunge oricum ar fi, mereu voi asocia aprecierea cu rudenia, Anca numai timp de vorbe cu mine nu mai are, iar cu Jo am mai zis, regret ca nu pot vorbi cu ea atat de mult precum as vrea. Senzatia aia ca nu gasesti subiect...Cah!
Ei bine, in cort m-am simtit singur-singurel, punctul din mijlocul desertului, chestia aia care nu se ia in seama. E cel mai groaznic sentiment, si asta pentru ca e apogeul singuratatii! Insa acele evenimente mi-au facut lejera detasarea sufleteasca de acest grup, nu am suferit pentru aceasta "rupere". Ma bucur insa ca am trimis aceasta scrisoare deschisa catre ea.


Apropo, azi alt curs la Facultate...Yugoslavia, NATO, si un Valeriu Stan [nu il stiam dupa figura] asa cum imi place mie :D

EDIT: Dupa un an ma sinchisesc sa corectez. VALENTIN Stan! :D