Viata si gandurile lui Radu

Capat

2009-12-30T20:17:00.002+02:00

Blogul acesta nu va mai avea nici o noua postare. Nu il voi sterge, dar nu va mai aparea nimic nou. Decizia mea e permanenta. Cu dedicatie pentru unii:

.|.

Sarbatori fericite pentru ceilalti!

'napoi la drum Rilăudid

2009-10-24T02:12:00.002+03:00

Ma tin de promisiune :D

Revenit in tara, ezit sa aduc in discutie aceasta calatorie, si evit sa dau detalii. Asta pentru ca , la urma urmei, Elvetia e greu accesibila, si risc sa imi creez o imagine de elitist, copil de parinti bogati, cand adevarul e in alta parte. Realitatea este ca doar contextul norocos m-a adus acolo, faptul ca am o bunica cu cetatenie care locuieste in Geneva insemna ca aveam cazarea gratuita. Daca stau sa ma gandesc si zborul a fost gratuit, si singurii bani pe care i-am avut au fost 160 de Euro pe care mama mea a regretat ca nu i-a suplimentat. Asadar, 10 Euro pe zi, intr-un oras unde un suc la o terasa era 5 franci [adica 3,4 Euro, cursul era de 1,5 franci pentru Euro, si 0,6 Euro pentru un franc] si felurile zilei treceau mereu de 20. Adevarul e ca la supermarket-uri gasesti la preturi destul de mici produse de calitate in domeniul alimentar. De exemplu, de cand m-am intors, am mancat mult din spaghetele cu care am plecat de acolo. Cele din comertul nostru se dezintegreaza in apa fiarta, care la randul ei devine un fel de clei. Nu si la astea! Dar deviez.
Am facut aceasta introducere ca sa pregatesc terenul pentru ceea ce voi spune acum. In postul anterior, am luat evenimentele in ordine inversa, asa cum se cuvine, dar nu l-am mentionat pe primul. Ma revansez acum catre cititorii mei care nu exista [sunt sigur ca Jo nu le mai citeste, o si inteleg, fac pauze lungi si cand mai scriu , ma plang ca o fetita] si spun ca i-am vazut pe regi. Cum care regi? Regii Romaniei, desigur! Evident ca nu ii cunosc personal, ci aceeasi bunica a mea ii cunoaste. Asta ca sa scap repede de ideea ca sunt bine pus in lume. Asadar am fost la ei, si am discutat , mai mult cu Regina decat cu Regele. Desi banuiesc ca are in mare parte legatura cu o educatie intensa in acest sens, dansa e o prezenta placuta intr-o conversatie, si nu vei ajunge in situatii jenante in privinta lipsei de subiecte de conversatie. Eu evident ca eram emotionat, dar nu ati auzit-o de la mine!

In alta ordine de idei, mi s-a sugerat faptul ca as putea sa-mi fac o parte din studii acolo, cu scopul de a rezida ... acolo [oboseala omoara procesul de constructii gramaticale, sorry], dar mie nu imi surade atat de bine ideea. Nu are legatura cu faptul ca Geneva e in partea franceza [cursuri in engleza tot se pot tine], si nici cu faptul ca bunica mea e stresanta [ca doar de aia exista camine, nu?]. Pur si simplu, nu vreau sa-mi leg posibil una din cele mai importante episoade din viata de ideea ca am fost ajutat, ca am avut noroc de un context bun. Pare prostesc, dar chiar vreau sa fac acest lucru prin propria mea capacitate. Zilele trecute mi-am pus serios problema daca nu cumva exagerez cu pretentiile adresate propriei mele persoane, daca nu cumva ma auto-condamn la nefericire perpetua prin aceste standarde. Nu de alta, dar parca incepi sa-ti pui unele intrebari cand in capul tau ai senzatia ca te esuezi daca nu reusesti sa prinzi o bursa in afara. Cu atat mai grav cat nu sunt bursier aici. Sunt anormal ca imi doresc mai mult decat voi fi dispus sa obtin?
Din alta categorie, cred ca sunt anormal [no shit, Sherlock!]. Am renuntat sa ma gandesc la o individa de la facultate pentru ca mi se pare mult prea superficiala, si am trecut la una care e la 150 de kilometri de Bucuresti. Uneori ma gandesc ca am facut trecerea asta [ nu brusca, intre cele 2 evenimente au fost 2 luni jumate] doar pentru ca as simti nevoia unei provocari. Si nici macar nu am facut ceva cu prima, in afara ca i-am tinut companie pe culoarele facultatii, in discutii fara subiect [care, fie vorba intre noi, sunt amuzante doar la inceput, nu si cand devin singurul lucru de facut]. Si se ingroasa, oricat de profunda ar fi a doua, oricat de bine ne-am intelege, as putea face fata la o relatie de la distanta? Spun asta din perspectiva unuia care nu a experimentat nici macar o relatie de aproape [si nici macar cel mai jos nivel de relatie, ala de mess]. SI acum ma gandesc ca sunt un tampit ca-mi fac griji pentru asemenea lucruri ca si cum ar fi capat de tara.

'napoi la drum

2009-10-18T01:22:00.002+03:00

Au trecut mai bine de 2 luni de la ultima mea postare. De atunci s-au intamplat destule in viata mea. In primul rand, de la sfarsitul lui august pana la inceputul lui septembrie am fost din nou in Elvetia. De data aceasta experienta a fost diferita, mai ales datorita perceptiei. Cine stie, acum 2 ani poate nu eram suficient de copt ca sa inteleg mai bine universul Genevei asa cum l-am inteles acum. In consecinta am reusit sa observ ca masinile de acolo erau mult mai scumpe decat cele vazute din Bucuresti [contrar perceptiei stil "Mircea Badea"], ca femeile de acolo nu erau urate [ci doar aratoase] si ca oamenii nu erau cu totii cu 3 generatii mai batrani ca mine. O alta treaba interesanta este faptul ca mersul pe strazile Genevei este foarte relaxanta. Intradevar, traficul redus si numarul foarte crescut de parcuri contribuie din plin la acest lucru, dar si oamenii reprezinta un factor important. Desi nu e scris pe toate gardurile, stii ca normele sunt respectate, stii ca totul este facut intr-o anumita ordine [cronologica si organizatorica, dupa caz] ,iar pe mine, un om care e obsedat de ordine, asta ma face sa ma simt foarte comfortabil. Prin contrast, o plimbare prin Bucuresti e echivalent cu o cursa de obstacole, mai ales la traverarile nesemaforizate, sau pe trotuarele inguste burdusite de boturi de masini. Geneva mi s-a parut atat de relaxanta incat mi-a luat ceva vreme sa-mi revin la intoarcerea in tara, atat de mare diferenta.
Cat am fost acolo am dat o raita si prin Lyon. Am luat TGV-ul pana acolo, si drumul a fost fantastic de linistit. Daca nu ma uitam pe geam, as fi zis ca trenul sta pe loc. La noi, daca te straduiesti nitel, poti amesteca un cocktail intr-un accelerat fara sa iti folosesti mainile. Ajuns la Lyon, m-a intampinat o ploaie torentiala , incomparabil cu ce se vede prin Bucuresti. M-am murat bine, si dupa ce am cumparat o umbrela evident ca s-a oprit si ploaia. Lyon este neingrijit in comparatie cu Geneva, centrul vechi, care e al doilea centru renascentist ca marime, arata ca un Lipscani fara transee si cu cladiri care nu au fost lasate sa se prabuseasca prin consolidari. Poate ca la impresia asta a contribuit si aspectul urat lasat de ploaie, toate cladirile fiind inchise la culoare, si cu dare vizibile de praf scurs cu apa de ploaie pe pereti. Dar intradevar, cel mai frumos lucru de acolo este Notre-Dame-ul, superba cladire. Apoi am alergat ca disperatul sa prind trenul inapoi spre Geneva , multumita unui "genial" sistem informational pus la punct in gara, care ma anunta ca trenul era programat cu 10 minute mai devreme. Evident ca nu am verificat biletul si m-am gandit ca "poate am tinut minte gresit". Oricum, bine ca am ajuns in trenul care trebuia, si ca nu am ramas in ala cu drumul spre Marseille.
Am vizitat si castelul Chillon, si experienta a fost iarasi una placuta. Am fost impresionat de modul cum a fost gandit traseul turului muzeal, foarte inteligent, si cu semne de orientare mereu la vedere. Am stat vreo 3 ore jumate acolo, si pe bilet am dat doar 10 franci!

Revin maine, sau alta data cu continuare

Inca o ora tarzie

2009-08-03T03:32:00.002+03:00

Ora 3 jumate noaptea pentru a nu stiu cata oara, si apoi ma plang ca nu sunt odihnit. Dar ce zic aici, la naiba cu ceasul biologic si cu ingrijirea de sine. Scapa cine poate cum nimereste! Si daca tot veni vorba de scapat, au mare noroc cainii de vis-a-vis ca apartin cuiva, ca iarasi s-au trezit sa tina concert cu haita de pe strada. Si e un concert lung, nu doar un cantec.

Gandind cu gandul prin gandurile gandite de mine, am ajuns la cateva concluzii. Vreau sa emigrez. Da, acum ceva mai multa vreme acuzam genul asta de atitudine "lasa" si "lipsita de raspundere fata de comunitate" , dar am ajuns la stadiul de gandire "scapa cine poate" dupa principiul "vreau sa-mi fie bine mie". Tin sa argumentez ca nu sunt atat de lipsit de suflet precum suna din ce am spus adineauri , deoarece o vorba inteleapta spune ca "you can get a horse to the water ,but you can't make him drink". Suna din topor [si ne-romanesc per total, cu exceptia partii cu "din topor", ustensila romanteturilor autohtone], dar asta e adevarul despre acest popor: vrea sa ii fie mai bine dar nu vrea sa se schimbe, desi adoptand o astfel de pozitie, nu poate sa-si duca la indeplinire telul. Stati asa, acuma vine partea aia cand trebuie sa argumentez cu ceva....A, da! Atitudinea generala a oamenilor este ceva de genul "eu sunt roman, deci destept, asa ca stiu de toate, stiu ce e neinregula in tara asta pana in ultimul detaliu dar eu nu voi face nimic pentru ca altii TREBUIE sa se ocupe de acele lucruri , si totodata voi ramane infipt in convingerile mele despre viata si bun-simt, pentru ca toti din jurul meu sunt niste idioti, si din cauza lor tara se duce de rapa!!", si aici e vorba deja de oameni care "gandesc". Si din asta ajung in alta atitudine prosteasca, ma refer la acel trend format din oameni care isi flutura inteligenta pe unde apuca, nimic nu le convine mintilor lor iluminate, toti sunt de criticat ,pentru ca ei sunt NORMALITATEA, si ce e mai grav e ca trendul acesta e in crestere, devenind, la urma urmei, o alta "categorie" de persoane. Ghilimelele nu sunt intamplatoare, deoarece nu mi se pare in totalitate corect sa categorisesti un grup de oameni, pentru ca ar insemna ,in mod automat, sa ii judeci, cel mai probabil intr-un mod superficial, pentru a putea sa ii "procesezi" pe toti, numeric. Asadar, aceste "inteligente revoltate" se alatura peisajului romanesc "manelistilor" (care migreaza catre "house-eri" pentru a evita stigmatizarea celorlaltor grupuri), "cocalarilor" ("taranul urban" este la fel de corect, dupa a mea parere), "pitipoancelor" , batranilor care isi varsa frustrarile peste tinerii care nu au aceleasi etaloane morale precum le-au avut cei dintai in tinerete si insiruirea poate continua. Si stiti ce e mai grav? Ca acei "inteligenti revoltati" nu sunt altceva decat niste oameni medii cu spirit de observatie in marea lor majoritate, fiind o sursa la fel de mare de conservare in greseli a societatii ca si toti ceilalti oameni. Si cel mai si cel mai grav lucru din Romania nu e aceasta realitate prezenta, si faptul ca societatea nu a vrut sa progreseze niciodata. Ai mei parinti s-au alaturat tinerilor din Universitate care s-au adunat in perioada alegerilor din mai '90. S-au dus acolo pentru ca stiau foarte bine ca Iliescu si al sau FSN reprezentau cealalta foaie a ceea ce fusese inainte, si si-au sustinut crezul indiferent de cate injuraturi care mai de care mai personale si grave au primit din partea multimii trecatoare. Cand s-au terminat alegerile, ai mei si-au dat seama ca se lupta cu morile de vant si au plecat acasa. Cateva saptamani mai tarziu, minerii de pe 13-15 ologeau studentii din Arhitectura cu concursul vocal al acelorasi trecatori. "Dati in ei, ca au blugi si ochelari!"... Spiritele nu mai sunt atat de incinse, dar tara e in continuare formata din trecatori care nu vor sa vada dincolo de ce li se arata in fata ochilor si care nu vor sa reactioneze dincolo de invidia prosteasca, marca traditionala.
Parintii mei au pierdut 30 de ani traind sub un comunism care s-a naruit pe neasteptate, ceilalti 20 s-au dus pe lupta de a asigura supravietuirea familiei lor, dar o lupta care nu avea de ce sa fie atat de intensa intr-o societate normala. Si aici nu vorbesc numai de lupta "contra sistemului" de stat, ci chiar a societatii romanesti, asa cum s-a izbit de pamant, deoarece "asa cum a fost cladita" ar fi fost o lauda enorma pentru ceea ce se intampla aici. Oricat de subiectiv ar suna, ei sunt oameni foarte inteligenti si capabili, fiecare dintre ei cu punctele sale forte si altele slabe, si sunt oameni de caracter asa cum nu voi fi decat atunci cand nu voi mai fi radical in opinii si trairi. Chiar si asa, obstacolele care le-au fost aruncate de soarta parca au fost menite unui cu totul alt tip de persoane. Din acest motiv eu imi dau seama ca in viata principiile nu-ti tin de foame si nu vor avea grija de familia ta, singurul lucru care le poate face pe acestea este capacitatea de a profita de oportunitatile pe care ti le ofera viata. Da, poate ca este lasitate si slabiciune, dar eu personal refuz ideea de a mai lupta doar de dragul de a o face. Am luptat suficient in copilarie pentru a putea fi normal atat fizic cat si mental, nu vreau ca in restul vietii pe care o am sa ma iau la tranta cu preconcepte, viziuni inguste, frustrari ridicole, invidii prostesti, mentalitati de doi lei (poate exagerez, dar eu raman la parerea asta), lipsa ambitiei , motivatiei si a coloanei vertebrale a romanilor. Si tot ce am spus mai sus o fac in situatia in care tin la Romania, asa cum e ea, dar nu sunt dispus sa o imbratisez ca sa ma injunghe pe nevazute.

Ce scriu unii la 4:20 noaptea :D

Another day at the office

2009-07-16T01:47:00.003+03:00

Mi s-a facut dor de locul asta, prea il lasasem de izbeliste. No matter, I am back. Din pacate pentru voi, reabordez eterna tema. Eu. Aproape ca suna bine, nu?
Azi am scos o colega de facultate la un film. Si nu sunt incantat, nu sunt extaziat, nu mor de nerabdare si nu imi vine sa ma bat cu palma pe spate ca sa felicit. Aproape e ca si cum as fi iesit in oras cu un coleg sau un amic [aparent am si asa ceva]. Si e ciudat, pentru ca aceasta colega ma place si sunt constient ca o sansa de genul asta nu imi pica prea des in mana. Am ajuns pragmatic si asta imi complica si mai mult situatia. Gandesc la rece, sau chiar nu sunt atras de aceasta persoana? Mare parte din conversatiile noastre se rezuma la glumite aleatorii, eu facand glume rautacioase la adresa a ce-mi pica fisa, asa cum fac de obicei sau la discutii umoristice despre facultate care se aproprie periculos de mult de barfa. La partea fizica nu ma pronunt, pentru ca sunt o oala sub presiune in domeniul asta iar reactiile mele la contacte fizice nu se incadreaza in ceea ce se intituleaza "normal". Adica nici macar n-am pupat-o pe obraji cum mai fac unele cand le vezi, un fel de "salut" in care nu intinzi mana ci obrazul. Si culmea e ca sunt fete la care nu se poate pune problema unei relatii [din atat de multe motive] si le pup pe obraz atunci cand nu ma prefac ca nu observ pe nimeni cand merg pe hol [explic si asta, ca am chef de scris]. Dar da, poate ca sunt subiectiv, pentru ca atunci cand spun toate aceste lucruri fac comparatie cu timpul petrecut in compania [reala sau virtuala-I'm so lame] cu Ioana. Cu ea simteam emotie, cu ea aveam discutii mai adanci, ba chiar e si mai frumoasa. Dar poate asta si e problema, ca diferenta intre Ioana si aceasta colega a mea era si la partea in care ar trebui sa fie un sentiment de "placut" a persoanei mele. Uneori ma gandesc daca nu cumva Ioana nu este de fapt idealul, muza mea, dar tind sa cred ca nu e asa. O cunosc de 13 ani, nu mai am pe nimeni in viata mea care sa nu-mi fie ruda si sa o cunosc de mai mult timp, deci nu pot spune ca nu am avut timp ca o cunosc, sa o analizez si sa-mi dau seama ce fel de persoana e. Si ajunsesem la concluzia ca ar fi fost un mare plus pentru mine, si desi am o incredere scazuta in mine, sunt sigur ca si eu as fi ajutat-o prin persoana mea. Si nu spun asta ca si cum ar fi un obiect, ci din contra, pentru ca are personalitatea pe care o are, atat de puternica pe cat de fragila e in aparenta. Si in situatia asta ma intreb cu ce m-ar ajuta sa stau cu cineva pentru care am o lista cu mult mai scurta de beneficii, cu atat mai mult cu cat voi sta invariabil cu mintea la Ioana. Desi ar fi complet imposibil sa se intample, daca Ioana mi-ar spune ca este dispusa sa incercam sa construim ceva, iar eu as fi deja implicat intr-o relatie, as accepta fara sa clipesc oferta ei. Si uite de ce s-a nascut cuvantul "amagire".

Am spus ceva de mers rapid pe hol in timp ce ma fac ca nu sunt atent la lumea inconjuratoare. Pai in mare cam asta fac, si cred ca stiu motivul. Dintr-un motiv anume, este considerat normal/politicos sa dai mana cu oamenii pe care ii cunosti atunci cand ii vezi pentru prima oara in acea zi. Mie mi se pare ciudat faptul ca trebuie sa dai mana cu ATATIA oameni, nu doar cu cei apropiati. Cand am invatat aceasta "norma sociala", eram in generala, cu acel colectiv pe care e probabil sa nu-l fi pomenit. Pe scurt, naspa, amintiri urate pe care unele si acum incerc sa mi le reprim. Si ma vedeam in situatia in care trebuia sa dau mana cu oameni pe care nu ii puteam suferi, ba chiar ii uram in unele cazuri, oameni care ma batjocoreau incontinuu si pentru care eram un motiv de amuzament. Asa ca imi statea in gat fiecare intindere de mana, pentru numele lui Dumnezeu, mi-am luat si flegme pe pantofi in timp ce dadeam mana cu unele persoane! Si acest lucru mi s-a perpetuat in memorie, nu imi place sa dau mana cu ceilalti, incerc cat posibil sa fac altceva, sa imbratisez, sa fac cu ambele maini ca un tampit, sa pup fete pe obraj [cu conditia ca ele sa se intinda primele, chiar nu am chef sa imi creez imagine de disperat, mai ales la cate emotii am in astfel de momente], orice doar sa nu imi dau inca o oportunitate sa imi derulez in cap amintirile acelea. Sper doar sa nu isi fi dat nimeni seama ca "nu sunt atent" la cine e in jur, desi cred ca tehnica e buna. Mai ales ca eu am un mers cu pasi mari si viteza mare.

Si un bonus penibil. De ce am decis brusc ca as putea sa o invit pe aceasta colega la film? Pentru ca personajul meu din Sims a reusit in doar 2 zile sa o faca pe una sa se desparta de prietenul ei, sa se culce cu ea, sa se logodeasca, iar in a 3-a zi cand nu avea servici i-am casatorit. I won't let a Sims character beat me!

Just one thing

2009-04-28T14:45:00.002+03:00

Cred ca incep sa-mi pierd contactul cu realitatea. De fapt simt asta de mai multa vreme. Scriu asta aici ca obtin efectul pe care l-am obtinut de fiecare data cand mi-am vociferat anumite trairi/senzatii/calitati si anume sa le pierd. Poate-mi iese.

Sper sa nu ajung sa scriu aici pentru a-mi face notite in care sa ma anunt ca ieri am purtat o conversatie pe o tema X.

Nimicuri care sunt

2009-04-12T23:39:00.002+03:00

Nu imi doresc nimic. Sau cel putin cu asta ma imbat, ca si cum e o chestie buna sa nu simti vreo nevoie. Nimic mai fals, si conceptul, si realitatea acestui fapt.
Imi doresc sa fie pace in lume, oamenii sa se iubeasca si benzina sa fie ieftina, insa ceva care chiar mi-as dori e sa ma trezesc. Ziceam pe aici de melancolia proprietate personala, aia care face parte din mine de atata vreme. De cand am scris ultima chestie , care si asa o scriu pentru a auzi ecoul propriilor ganduri in general (ca stiu ca nu citeste nimenea, decat accidental poate) , am mai gandit nitel ideea asta. Dar inainte de asta ar fi o idee buna sa vorbesc despre altceva. Mai exact, despre felul meu de a analiza lucrurile. Cine stie, poate voi salva viata vreunui ratacit cu chestia asta :) Doar sa vorbeasca romana.
Eu sunt un om foarte analitic. De fapt sunt obsedat de a analiza pe toate partile idei, ganduri ale mele sau lucruri pe care le prind cand zboara in jurul meu. Eu nu vad lumea ca pe o sursa de magie (asa cum isi imagina Mara) , o combinatie de culori sau o insiruire de ocazii pentru a le prinde pe cardul de memorie al camerei (precum Jo. Apropo, sunt surprins cum de are ochii atat de ageri pentru a prinde niste chestii banale intr-un fel atat de frumos. O si invidiez putin.). Unii vad lumea ca pe o insiruire de ocazii de a face bani, altii ca pe un amalgam de forme abstracte. Odinioara, vedeam lumea prin fizica mecanica ,pe care o stiam la nivelul instinctiv. Dar acum vad lumea ca pe un culoar plin cu idei si concepte, pe care le poti prinde daca esti dispus sa deschizi ochii. Si aceste idei sunt atat de diverse incat te poti trezi ca inclusiv lucrurile banale din viata ta pot fi analizate si scormonite de informatie.
Asa se face ca , desi analizez tot ce misca, mereu raman o groaza de lucruri "nedescoperite" de mintea mea. Acesta e si cazul melancoliei. Cum am constientizat lucrul asta? Simplu: habar n-am :D Mi-a picat fisa, pur si simplu. Stateam ,frecam menta, si m-a pleznit: melancolia este o realitate , realitatea mea. I-am dat tot felul de denumiri, tristete, "plictiseala crunta", "deprimare", dar de fapt era un singur vinovat. ...ce patetic suna, parca as fi descoperit America si am antidotul pentru Hiv/Sida. De ce sunt pesimist? Pentru ca , in subconstient, nu vreau sa scap de melancolie. Am devenit atat de obisnuit cu aceasta stare de fapt, incat nu vreau o schimbare. Acum un an, una din marile mele spaime, pe langa "are Ea prieten?!" (ceea ce s-a dovedit a nu fi doar paranoia) era reactia mea la fericire/implinire sufleteasca. Sincer, eram la fel de inspaimantat de ambele. Referindu-ma la a 2-a spaima (pentru ca prima are motive evidente), ma ingrijora posibila mea viitoare transformare. Cum as fi devenit? Mai vesel, mai retras datorita unei satisfaceri care nu mai necesita alte activitati, mai atent, cu mintea imprastiata? Nu voi afla niciodata. Si am o mare banuiala ca acest lucru nu e o exagerare lamentabila.

Dar as fi vrut sa aflu. Macar pentru oportunitatea de a accesa noi idei si concepte.

Niste nimicuri

2009-03-31T17:59:00.002+03:00

Sunt nebarbierit de vreo 3 saptamani, asta dupa ce m-am barbierit dupa alte 3, la randul lui realizat dupa o seceta de 6. Desi nutresc dorinta de a-mi lasa o barba stufoasa, imi dau seama ca in momentul de fata ce am nu se poate numi barba. Si totusi, mi-e lene sa tund "flocii (asa le spun). Se spune ca ingrijirea personala are multe implicatii psihologice, si daca este chiar asa (imi fac un sistem de siguranta in caz ca acea sansa de 1% se adevereste) atunci imi este destul de evident (de parca nu era) ca sunt lipsit de interes. Da, e un lait-motiv in ultima vreme pentru mine. Si oboseala are partea ei de responsabilitate.
Dupa mai bine de un semestru de facultate pot sa spun doar ca ma bucur ca nu mi-am facut sperante enorme cum am tendinta sa-mi fac de obicei. Nu e ca si cum facultatea e varza, pentru ca nu sunt dezamagit decat de felul cum e conceput sistemul de invatamant la noi. E vechi, e greoi, e hidos si are si Bologna infipt in el, precum o strutocamila. Ti se creeaza impresia ca trebuie sa gonesti prin facultate, pentru ca ,nu-i asa, in 2 ani deja trebuie sa lucram intens la lucrarea de licenta. Considerand ca materia ramane aproape aceeasi (mai e si pentru anii de master cate ceva, dar grosul e in anii de licenta), nici nu stiu de ce s-a aruncat sistemul romanesc sa "aplice" Bologna. De fapt stiu, dar mi-e rusine sa zic.
Partea buna este ca o bucata destul de mare din colegi (aia care vin aproape constant) sunt de treaba. Vorbesc, rad, port discutii interesante, lucruri de care nu prea am avut parte (spre deloc) in liceu. De fapt nu doar in liceu, in general pot acuza lipsa a asa ceva, mai putin acum. Pana acum cateva luni, pe buna dreptate simteam ca nu am cu cine vorbi si ca ma inec in solitudine. Recunosc ca experimentul pe care l-am incercat la inceputul facultatii, acela de a ignora pe ceilalti, a esuat. Lamentabil nu, pentru ca succesul ar fi meritat o astfel de etichetare. Revenind la sentimentul de solitudine, credeam ca mi se va schimba radical in bine viata, si voi avea o constiinta mult mai impacata daca as fi avut un cerc solid de prieteni. Acum imi dau seama ca tot ramane acel sentiment amarui care pluteste deasupra mea de ceva ani. Probabil ca nici alte dorinte arzatoare nu ma vor misca prea tare. Am ajuns un melancolic, si tare mi-e ca tinde spre aia patologica. Intradevar am tendinta sa exagerez toate trairile mele, am o doza destul de mare de teribilism in ceea ce spun si gandesc. Ar fi bine daca ce am spus mai inainte este cauzat de acest teribilism, dar nu prea cred.
Evident ca intr-o discutie nu manifest aceasta stare incontinuu, rad sanatos (poate un pic prea), ma simt bine, sunt interesat de conversatii (nu toate, evident), dar la sfarsit, imi revine acea stare. Parca ma resetez brusc. Sa fie oare un mecanism de aparare impotriva entuziasmului? Si asta mi-am dorit sa am, dar am suficiente motive sa nu regret ca am primit-o.
Ma bucur insa sa vad ca in ultima perioada, cel putin, oamenii cunoscuti mie o duc bine sau mai bine decat inainte. Ma bucur in special pentru ca nu mai simt un gol in stomac cand fac comparatia cu situatia mea personala. Un pas in plus in drumul spre... o gandire mai normala ,zic eu. Si am inceput sa raresc numarul de vise cu Ea, desi tot ma va macina in adancul sufletului.
Cine mai stie ce s-o mai intampla cu soarta mea. Fie ce-o fi. Cam fatalista gandire, dar asta e, asta mi-e dispozitia acum ,asa ca ma comport ca atare.

Scriu de cateva ore la treaba asta, cu pauze destul de lungi si dese, cheia marilor succese :D

Eins Jahr

2009-03-09T21:08:00.003+02:00

Mereu uit cand sunt mucenicii. Nu stiu cum de uit ziua asta, dar tin minte martisorul, si mult mai antipatica zi de 8 martie, care mi se pare ca exista doar ca sa fie. O luna de zile, barbatii disperati isi toaca banii cu cadouri pentru enshpe zile dedicate sexului slab. Si nu ma luati cu "gestul conteaza" ,pentru ca fiecare cadou ascunde un contra-schimb, ca la orice troc. Iar eu nu sunt adeptul consolidarii unei relatii cu atentii materiale, am mai spus-o cred.
Dar tin minte ziua de 9 martie dintr-un alt motiv. Acum fix un an am iesit cu Ioana in parcul Tei. A fost mai cald atunci decat azi. Am luat loc pe marginea lacului, si am stat la taclale. Uitandu-ma pe aparatul foto, am observat ca alea 2 ore cat am petrecut au trecut extrem de repede pentru mine. Tin minte doar un singur subiect din cele discutate, cea in care ii spuneam ca ma inteleg bine cu profesoara de istorie [pe care ar cam fi cazul sa o mai sun dupa 4 luni de la ultima conversatie]. A fost o zi minunata pentru mine, tin minte cu cat optimism ma intorsesem acasa, si ce stare de bine aveam. Exagerand un pic, pot spune ca a fost prima oara cand ma simtisem asa de mai bine de un an de zile. De as fi stiut cum urma sa se incheie povestea.
Uitandu-ma pe poze, am observat ca forsitia din gradina mea era inflorita, fata de acum. Ciudat, toata iarna am crezut ca aceasta a fost mult mai blanda decat cea anterioara. Culmea ironiei a fost ca atunci cand ma uitam pe poze, corespundea exact cu momentul cand i-am luat poze ei (una din ele e pe Flikr). Reactia mea a fost sa pup aparatul si sa sper sa pot trece cu bine peste faza asta. Acum 3 saptamani, dupa sesiune, am avut aproape o saptamana intreaga cand am visat-o. Ultimul vis a fost oribil. Vorbeam cu ea, ne simteam bine, eram fericit si ne imbratisam . Exact, era oribil pentru ca era un vis minunat. In zilele dupa ce o visam eram rupt de realitate si ma intrebam serios daca nu cumva o iau razna.

Mai penibil e ca mi-am promis ca nu mai scriu d-astea pe aici.

Update: recitind prin postarile anterioare, mi-am dat seama ca am mai scris de visul ala. Uitasem partea ei dubioasa. Eh.

Prin ochii inchisi

2009-02-25T00:45:00.002+02:00

...de somn! Am 3 zile din 5 cand incep de la ora 8 cursurile, bleah! Multe ferestre, multe plimbari, yeeee. Acum cu somnul asta, visele alea o sa ma bantuie si mai tare. Minunat. Simt ca ma consum psihic, parca nu mai vrea masinaria sa mearga. Iarasi sun ca eu-ul de acum 2-3 ani, rusine mie! M-as fi asteptat sa trec la urmatorul nivel, dar mi s-a rupt scara cand urcam. Nu se putea consuma povestea asta in alt mod? Nu imi ajunge ca ma invinovatesc aproape zilnic de cateva saptamani, dar mai trebuie sa imi aminteasca maica-mea de fiecare data, prin aluzii extrem de subtile, de ea,desi nu stie toata povestea asta. Sunt neras de vreo 2 saptamani, si nu ma arde prea tare ideea sa ma rad in viitorul apropiat, asa cum fac mereu cand mi se rupe. In schimb sunt capabil de niste bancuri de las audienta cu dureri de abdomen. Uneori ma intreb daca are rost sa aflu daca e ceva de inteles din toata treaba asta.

Cel mai bizar dintre pamanteni

2009-02-15T01:36:00.003+02:00

Azi am reusit o performanta fantastica. Sau, ma rog, ingrijoratoare. Mi-am auzit propriul sforait. Dar eu nu sforai! [yeah, yeah, that's what they all say]. This sucks!
Ma trezisem dintr-un vis, iar in acea fereastra de timp in care nu eram actually woken up, am tras un sforait nervos. Wonderful. Visul a fost si mai dubios. Din pacate regret ca nu am notat toate detaliile atunci, dar trebuia sa o tulesc repede catre baie-imbracat-plecat, chiar si asa tin minte partile majore. Pentru ca al 13,(6)-lea meu simt imi spune ca nici Jo nu mai lectureaza aberatiile mele, ma simt liber sa expun fragmentele memorate din vis. Se facea ca eram cu EA [don't be scared Einstein, you'll figure it out someday], vorbeam. Nu mai stiu despre ce, asta pentru ca imi treceam mana prin parul ei si imi zambea [aproape] angelic dupa bratul meu. Ceva mai tarziu prin "film", eram langa scaunul soferului, mergand pe o strada care semana cu a mea strada prin dispunerea drumului. Langa drum erau mai multe spatii verzi ,inclusiv un pod cu motive japoneze, si chiar un parculet aranjat in stil japonez. Nu stiu cum se facea, dar in noaptea aia de vara [totul era verde, plus cer senin si o stare de "summer] ,cei 2 companioni ai mei, care semanau ca stil de vorbire cu niste mafioti italieni/baietei de cartieri, vorbind in engleza despre cum reusesc sa supravietuiasca chinezii [si mafia chinezeasca] in cartiere vai de capul lor [asa cum era cel prin care trecem-nu eram constient ca sunt pe la mine prin cartier, ci doar ca strada pare familiara]. Daca n-ati inteles nimic, continua,. Brusc, ma trezesc ca imi suna mobilul ,ma reped speriat sa raspund, ca de obicei, si ii aud vocea [a EI, da!], spunand ca trebuie sa il trimit pe tatal meu sa o ia cu masina de "acolo", cu vocea in lacrimi. Nu stiu cum se face, dar eram constient ca ea se afla la un banchet [de liceu cred] ,la care ea a vrut sa se duca destul de tare, si la care a avut loc o luare de ostatici [!?]. Ea imi spunea sa nu ii zic nimic, iar eu ii spuneam ca stiu la ce se referea ea. In timpul acestei conversatii, brusc m-am trezit ca masina in care eram ,era Dacia pe care tatal meu o conducea, iar langa el, pe scaunul de langa el mai exact, era a mea mama, iar eu eram [brusc] pe scaunul din spate. Ma simteam un pic ca un nenorocit pentru ca eu ma gandeam ca am avea o alta metoda de a o lua de acolo [!?], desi simteam ca ce spunea ea era the way to go.Dar si asa, eram asa de fericit ca sunt cu ea incat nu constientizam situatia grava care avea loc,si eram extrem de optimist legat de intreaga poveste. Imediat dupa asta m-am trezit, mi-am auzit sforaitul, si pana sa devin constient, m-a lovit in crestetul capului: daca e o capcana [EA fiind folosita pe post de momeala] si voi ajunge sa aleg dintre ea si al meu tata?

Evident ca mai trecusera cateva zile fara sa ma gandesc la ea. Prima jumatate a fost atat de frumoasa incat a fost mai rea decat cel mai crunt cosmar, cea dea 2-a a fost pur si simplu foarte bizara. Concluzii: nu pot trece mai departe, mintea mea se agata de ceea ce eu percep ca pe un esec personal in speranta de a indrepta lucrurile, nu sunt capabil sa accept esecul si mintea mea inventeaza ceea ce ar fi vrut sa fie in realitate, si in mod sigur m-as simti vinovat fata de orice fata cu care as avea vreo relatie daca nu rezolv situatia [pentru ca "problema" ar fi incorect sa il folosesc]. Solutie: don't think about it anymore. Easier said than done! Alternativa: arunca-te intr-o relatie superficiala, strict fizica, incalcand orice perceptie morala pe care o aveai tu legat de relatii [si mai ales PRIMA], folosind acest lucru pe post de mecanism de auto-pedepsire datorat esecului si pentru a te transforma intr-un om fara sentimente care sa fie capabil sa treaca peste situatii similare fara nici un fel de complicatii.

Era sa uit de ideea care m-a bantuit aproape toata ziua: pierd contactul cu realitatea [?]. I'm so in deep shit.

Trei Unu Sapte Zero Trei

2009-01-31T19:02:00.002+02:00

O sa-mi vina greu sa scriu ceva relevant, mai ales dupa ce ai savurat lumina creata de noua ta lampa de birou care are un bec parca creat pentru o nocturna. Dar nu ma supar ,indoi gatul lampii ca sa bata in perete si nu in post-it-ul ala galben, cu orarul examenelor, ca sa nu ma deranjeze.
Sincer nu stiu despre ce sa scriu. Nu mai vreau sa imi scriu nimicurile care macina in continuare. Ziare nu citesc, si poate ca e mai bine asa. M-a trecut acusi un gand sa scriu despre tendinta de auto-lamentare a celorlalti cu care sa imi maschez auto-critica, dar nu am atata sange rece.
Furtul armelor de la Ciorogarla? Suna a banc, dar daca stai sa te gandesti la ce a ajuns armata romana, chiar e o gluma. Va plac teoriile conspiratiilor? Va fac o propunere de scenariu: Armele sunt furate, una din ele e folosita la Brasov intr-un jaf armat. La sfarsitul zilei 1, armata se face de cacao. In ziua 2, Politia prinde "un suspect", care desi nu este dovedit ca el e vinovat, este fluturat in fata camerelor televiziunilor avide de subiecte, ca sa ne arate Politia ca ea face si drege. In aceeasi zi, este interceptata 1 tona de cocaina, dar probabil ca e doar o coincidenta. Punem pariu ca in urmatoarele zile vom avea imagini cu mascatii, un nene in costum si armele furate puse in stive aranjate in fata presei?
De ce spun astea? E imposibil sa pleci cu atatea arme fara sa fii detectat. E imposibil sa intri in magazia de arme fara sa lasi urme [sigiliul de pe usa]. De fapt, e imposibil sa ajungi la 200 de metri de magazie fara sa fii observat. Asa ca ori au fost ajutati de oameni din interior, ori soldatii s-au dat la o parte. Si sa nu aud ca aia au observat sigiliul rupt mult dupa comiterea jafului, armata e foarte minutioasa cu lucrurile astea.
Asa ca eu propun un scenariu in care Politia a vrut sa-si faca o campanie de imagine si s-a folosit de furtul armelor. Nu conteaza ca munitie nu au luat aia, bovinele din toata tara va fi inspaimantata ca si cum vin razboiul in fata caselor tuturor. Sa vezi ce se vor arunca de gatul politistilor cu pupaturi pentru ca le-au salvat viata in timp ce si-au sacrificat-o pe a lor. Yeah right! Probabil de aia "suspectul" (a carui imagine e de om vinovat, multumita presei noastre scarboase) era cautat sa isi ispaseasca restul pedepsei de 15 ani, si brusc si dintr-o data, l-au gasit acum, cand el era cautat de vreo 5 luni. Ce convenabil! Mai era si urmarit international, intrebarea e CE NAIBA AU ASTEPTAT POLITISTII de l-au prins abia acum. Hm?

Eu refuz sa cred ce ni se arunca de pe ecrane, prea mult teatru de prost-gust si ieftin pentru ca sa nu-mi dau seama ca ce e acolo este manipulare. Atat pe tema asta.

Ma tem de anul asta, daca iese marinarul ne scufundam!

Unu dou unu

2009-01-09T01:21:00.002+02:00

Sau cat ma minte ceasul de la calculator ca este ora. O ora nelalocul ei pentru a scrie, dar asta nu m-a impiedicat niciodata. Iarasi simt nevoie sa imi imprastii creierii pe aici, in bunul spirit de blogăr [da, am pus diacritice, nu se va repeta pana nu voi spune eu].
Ma roade sa spun ca sunt capiu, dar incerc sa gasesc alt termen. Confuz, debusolat, ametit. Dar poate termenii astia ,daca i-as fi folosit, ar fi fost ceea ce nu era adevarul. Calea de mijloc e cea mai buna, dar ce se intampla cand calea de mijloc e folosita pentru a nu "parea exagerat" ? Oameni buni, de pare ca suntem victimele propriilor noastre preconcepte. Again.
De fapt ma rod multe. De fapt ma roade inclusiv sa fac o gluma proasta legata de roaderea unor zone corporale ne-obscene. Hăhă [am spus] , dar iarasi deviez. Ma roade faptul ca sunt momente cand parca nu am incredere de niciunfel in prorpia persoana. Ma comport cu mine ca si cu o persoana pe care o banuiesc de minciuna de fiecare data. Si asta desi sunt apropiat de propria persoana, doar am trecut prin atatea impreuna, atatea noduri impartite in 4 la puterea a 4-a ,atatea idei legate de auto-motivare si sistemul de standarde personale legate de diverse obiective si blablabla. I have a bad opinion on myself it seems, oh what a surprise! And I still blame myself.

Doi o o noua

2009-01-06T19:32:00.002+02:00

A trecut Tembelionul si atat. Niciodata nu am inteles de ce atata tam-tam pe acest eveniment, e doar schimbarea calendarului vechi, prafuit, si de multe ori ignorat, cu unul nou, mai colorat si la fel de lucios. E momentul din an cand toate magazinele gem de lume la sectia cu bauturi, in speranta ca se vor imbata ca ultimele animale incercand sa amestece orbeste toate tipurile de alcool care "dau bine". "Hai sa luam whiskey, ca si asa noi bem Skol de fiecare data cand iesim la o terasa!" Poate exagerez, dar mereu am fost de parere ca fiecare om bea un anumit tip de bautura. Un om care bea vin va bea vin in continuare, un om care serveste whiskey il va servi la fel si in continuare. Eu beau vin, imi place vinul, si nu m-as infige sa cumpar whiskey doar de dragul de a o face. Nici macar la ocazii. Si da, ma simt foarte subiectiv si eronat cand spun toate astea.
Apoi treaba cu artificiile. Da, e frumos, dar mi se pare absolut tampit felul in care a ajuns aceasta traditie. Daca cineva a fost intr-un razboi si sta in Bucuresti de Revelion, numai bine nu se va simti. Plus idiotii care arunca cu petarde la intamplare. Cel mai periculos lucru pe care il poti face e sa ai nevoie sa te duci undeva dupa ce incepe nebunia artificiilor, adrenalina pura.
Gata, ma opresc cu minunatia asta de eveniment. Si asa ,daca as spune astea in gura mare as fi acuzat ca nu stiu sa petrec si ca am morcov in fund. Poate ca au dreptate.

Aiurea, asa...

2008-12-14T00:08:00.002+02:00

Nu am de gand sa scriu ceva inteligent. Nu vreau, refuz sa fac asa ceva. Strang din circumvolutiuni si lumea ma aduleaza, secunde intregi de viata traita la maxim!
In aceste zile/saptamani ma simt confuz. Sentimentul acela ca alergi ca o gaina fara cap ma trece tot mai des. Ce sunt eu, dupa ce ma ghidez? Ajung la concluzia ca cea mai mare presiune pe umerii mei este cauzata de standardele mele absurde legate de propria persoana. Mai am un pic si imi sunt propriul "slave master", cu biciul in mana, care trosneste la fiecare pas gresit. Cand fac ceva simt ca trebuie sa-l fac perfect, iar daca gresesc, e mereu vina mea si numai a mea. Si daca continui sa gresesc, ori renunt, ori imi dau toata silinta sa iasa perfect. Nu vreau admiratie pentru ceea ce am scris aici, pentru ca nu e o atitudine izvorata dintr-o anumita educatie a muncii, sau datorita unei conduite morale impecabile. Nu, doar eu sunt supus acestor standarde, ceilalti nu. Poate e faptul ca ,undeva adanc in mintea mea, se afla ideea ca eu as fi superior tuturor si ca sunt mai bun decat ceilalti. Nimic mai fals. Desi imi place imaginea.
Desi ma plang ca sunt singur din punctul de vedere a unor amici sau a unei "ea", adevarul nu e tocmai asa. Cu oamenii vorbesc. Dar am dese momente cand imi vine sa ma inchid in cochilia mea si sa nu am de-a face cu nimeni. Si acum, cand scriu treaba asta, imi vine sa ma scarpin pe cap si sa imi dau seama care ar fi cauza. Poate incerc sa ma gasesc pe sine, cine stie. Mai important este ,insa, sa fiu pregatit pentru ce voi afla.

Tembeliziune

2008-12-13T02:21:00.002+02:00

Azi mi-am amintit de ce nu urmaresc regulat CNN, si de ce pus intre AXN si OTV pe grila. Hotarasem azi sa imi adun fortele de sorginte masculina pentru a-mi gati niste oua ochiuri, cu un strop de otet care mereu devine o baltoaca datorita proastei coordonari mana-ochi, si cum sa faci toate astea daca nu cu televizorul aprins? De multe ori simt ca nu am absolut nimic la ce sa ma uit, degeaba am 30 de canale daca numai banalitati se gasesc. Uite, acum regret ca am uitat sa bag EuroNews pe grila, macar nu vedeam reluari. Dar sa revenim.
Si tot navigand, am dat de CNN. Planet in Peril se numea emisiunea, mirosea a GreenPeace, dar chiar si in conditiile astea parea interesant, asa ca am ramas pe post. Molfaind la ouale mele (alea gatite!), vedeam povestea unei topitorii de plumb din Peru care polua zona.Veche de 80 de ani, acum 10 ani a fost cumparata de o firma americana care a investit masiv in curatarea zonei, plus scoli speciale pentru copii afectati de nivelul crescut de plumb in sange si spitale. De fapt, au dat 300 de milioane de dolari, inclusiv pe oameni care sa dea cu mopul pe strada dupa ce ploua, ca sa curete plumbul de pe strazi. Chiar si asa, 98% din copii erau afectati de aceasta topitorie si evident ca unii au murit din cauza unor boli declansate de aceasta conditie. De aici insa totul a luat-o pe aratura. Brusc ni se face o paralela cu o topitorie, detinuta de aceeasi companie, aflata in America, unde nu erau astfel de probleme, si se infige intrebarea (mai bine spus acuza) daca cetatenii americani sunt mai valorosi decat cei peruani pentru companie. Imi venea sa-mi dau palme-n cap, doctorul ala care facea reportajul avea impresia ca 70 de ani de poluare constanta se duc uite-asa! Cateva minute mai incolo si aflam care e scopul intregii povesti: patronul companiei e un multi-miliardar american foarte retras, blablabla. Doar mie imi miroase a "reportaj comandat?" Practic se arunca in carca ideea ca aia din Peru erau lasati sa moara intentionat de companie, pentru ca nu ii pasa. O nepasare de 300 de milioane de dolari, uau!
Crap Tv at it's best.

Ceva, acolo

2008-12-01T01:24:00.002+02:00

Acum 3 ani eram la al 2-lea, sau al 3-lea post de blog. Ooooh, the landmark! Dar nu asta vreau sa dezbat. Multe s-au schimbat de atunci, legat de mine si de perceptia mea asupra lumii. Desigur ca spun asta pentru ca de fapt nu imi dau seama cum m-am schimbat, cand ceva in mintea mea imi spune ca e imposibil sa nu ma fi schimbat in 3 ani... ati inteles ideea.
Ma simt destul de intors. De fapt imi banuiesc mintea de masochism, de fiecare data cand am o succesiune de zile in care am mintea limpede, si in care nu ma gandesc la ea, PAC! un vis care imi retrezeste amintirile. Imi vine in minte imaginea dracusorului care impunge cu furca, in timp ce rade dement. Si din cauza intregii povesti, ma intreb ce probleme imi va crea aceasta dificultate de a trece peste asta. Poate nu-s o cauza pierduta, o persoana de sexul opus accepta apropierea fata de mine si se loveste de mintea mea care nu vrea sa faca ce face Johnny Walker. Then what? Voi deveni cunoscut apropiatilor ca Onanis Cuceritorul? Da, sunt pesimist si exagerat, da o sa rasara soarele pe strada mea, o sa infloreasca campia cu flori, blablabla, de parca as cere Luna de pe cer uneori.
Nu imi vine nimic pozitiv in minte la ora asta, m-as lamenta incontinuu. Bleah, nu mai bine eram prost , fericit si necomplexat? Zau asa.

Optiuni

2008-09-26T00:48:00.004+03:00

Azi e joi. Mint, azi e vineri.Dimineata.Foarte dimineata. Pot sa nu mai fiu tampit? Da, in fine...

Intr-o saptamana minus o zi de acum incolo intru in paine ,mama lor de tarani! Dar eu deja incep treaba. Imi aleg optionalele. Da, am 7 module, iar din fiecare trebuie sa aleg cate un optional, care il voi primi in functie de numarul de locuri disponibile fiecarui optional. Eu sunt smecher, sunt al 18-lea admis la taxa, deci cam al 80-lea din 120. Cred. Chiar nu mai tin minte cati erau la buget, am sters lista admisilor, si vad ca si pe site au facut curatenie. Secu, secu! Revenind, pentru ca sunt smecher, si implicit ,am prioritatea de smecher (asemeni soferilor bucuresteni, aia smecheri ,of course) si m-as incadra in locurile disponibile, deci cam pot prinde ce doresc. Se cam, atentie! In randurile ce urmeaza va voi delecta cu interpretarea proprie, neacademica si foarte nestiintifica, a materiilor disponibile.

Preistorie generala
1)Antropologia relatiilor de putere. Omul cavernelor avea nevoi.Si pentru ca era si om, si pentru ca avea nevoi, trebuia sa se lupte pentru ce avea nevoie. Da, ati inteles, trebuia sa dea cu ghioaga! Da-i sa zaca!
2)Arta si religie in preistoie. Omul cavenelor era spiritual. Dar nimic nu bate nonsensurile din religiile "moderne". New age is r0xxorz & 3p!xx !!

Orientul antic
1)Societati, religii si arta in antichitatea orientala. Un om zgarie peretii si 10 destepti stau sa interpreteze scrijeliturile alea. Da, am inlocuit "un prost" cu "un om". Da, nu-s politically correct. Dar mentionez ca religiile sunt interesante, pentru cei care sunt in tema. Uau am spus un lucru pe ton serios aici!
2)Stat, ideologia puterii si relatiile interstatale in Orientul antic. Nu copii, nu implica aruncarea in aer a infidelilor. E vorba de un individ cu un coif supra-dimensionat si o multime de ingenunchiati in fata lui. Si daca ma gandesc, termenul "desculti" nu ar fi o jignire in cazul asta.
3)Civilizatia Egiptului antic. Numele profesorului care preda optionalul asta se numeste Ciho. Am zis ca e egiptean/arab. Il cheama si Miron. Moartea pasiunii.

Grecia antica
1)Institutiile cetatii arhaice. Mentionez ca ambele optiuni de aici imi par foarte interesante, aproape ca regret ca nu voi putea alege decat una. Cred ca dau cu banul
2)Polis si cultura in Grecia antica. Sau poate o incerc pe aia cu invartitul sticlei de Polar," mama ce frig e!"?

Arheologie generala
1)Patrimoniu arheologic. Ce-i al nostru ii pus deoparte! Finder's, keepers! Eu stiam ca la arheologie se aplica tehnica "un ochi pe sapatura, un ochi pe echipa alorlalti si inca unul pe obiecte, sa nu-l fure careva"
2)Tehnici si metode in arheologie. Adica tehnici de dat cu sapa in scopuri neagricole. Si speranta sa nu spargi o teava.

Istorie medievala (V-XIV)
1)Institutiile statului medieval occidental. Adica se facea ca erau niste oameni prin Europa noastra, si nu aveau uniuni si alte rahaturi d-astea moderne. Dar si asa, ei erau plictisiti, mai ales ca barbarii aia le-au luat Imperiul Roman si l-au trimis la plimbare. "Ce ma, nu mai avem lupte cu gladiatori?" Si au zis sa faca niste vasali, si niste institutii peste care se baga smecherul cu prioritatea aferenta (ii zicea rege pe atunci). Ati inteles?
2)Economie si societate in occidentul medieval. Economie? Haha, camatarie era erezie de fapt orice lucru care insemna ca altcineva decat Biserica sa faca mai multi bani decat le era norma. Deci ,economie?
3)Biserica si stat in evul mediu. Corpse count, care a omorat mai mult? Pentru cunoscatori, care a facut mai multe frag-uri? Mai naspa era cand biserica dadea headshot la stat cu prioritatea de cruce ,care batea prioritatea de smecher (mai putin cand erai francez si rapeai Papa).

Istoria medie a Romaniei (VIII-XV)
1,2,3) Bleah!

Istoriografie
1)Mari etape ale istoriografiei. Pe bune daca nu ma invita la somn titlul asta.
2)Curente si tendinte in istoriografia occidentala. Asta ma invita sa chem si un prieten la somn.

Si cam asta a fost, multe seminte se vor sparge pana voi lua hotararea. Si da, nu stiu cat de sanatos par in aceste momente, mai ales ca am inceput cam multe propozitii cu "da", azi am vorbit mult de unul singur. Cine stie cum voi face cand voi invata pe teren tehnici de arheologie si intre spasmele de somn de la Istoriografie. Numai bine!

New Hill

2008-09-22T01:10:00.002+03:00

Intr-o saptamana incepe o noua parte din viata mea. Deja suna de parca imi pun toate sperantele in aceasta perioada, si nu as fi departe de adevar. Sunt acei ani care vor trasa liniile viitorului meu, mult mai mult decat ar face-o liceul dupa sistem romanesc.
Pentru primul an scopul meu este clar cel de a scapa de taxa, nu mi-ar conveni sa mai platesc inca 22 de bulioane. Nu o sa fie greu, considerand ca si asa vor ramane restantieri plus cei care nu vor mai dori sa continue dupa anul I. Asa se intampla la toate facultatile, iar acum sunt multi habarnisti la facultatea de Istorie, sa fim seriosi. Totusi nu cred ca exista 3000 de oameni interesati de istorie care sa fie absolventi de Bac anul acesta, am si eu o limita a intelegerii.
Pe viitor, vreau sa ajung cat se poate de sus: licenta, master, doctorat, cu cat mai in strainatate ,cu atat mai bine. Asa cum am mai spus, mentalitatea multor oameni din Romania va impiedica dezvoltarea. Si asa va fi multa vreme de acum incolo, iar eu nu sunt atat de puternic. Nu pot sa ma lupt cu lipsa de educatie si cu mentalitati marete de genul "sa moara capra vecinului" sau "sunt jmeker, nu ma poti atinge cu degetul". Imi pare rau, chiar as fi dorit sa raman aici ca sa asist si sa contribui la dezvoltarea acestui tinut de lume, dar nu pot trage de unul singur. Si nu am calitatile de a mobiliza pe ceilalti. Sunt sincer cu mine.
Raman la parerea ca mai bine sa nu ma gandesc la ideea de prietena, pur si simplu nu mi-e sa pot sau sa am norocul pentru asa ceva. Daca se va intampla, nu va fi din cauza ca as fi alergat eu dupa acest lucru. Da, inca mai ma roade treaba cu Ioana, e dureros sa iti dai seama ca atatia ani de procese de constiinta au fost eronate, adica degeaba. Si daca pornesti de al premise gresite, ajungi la concluzii gresite, inacceptabil pentru un obsedat de gandire ca mine. Dar nici nu neg ca mi-ar fi placut sa se termine cu bine povestea. Acum ma gandesc ca am avut noroc sa mi se faca terci intestinele atunci cand eram pregatit sa-i spun, nu vreau sa ma gandesc ce faceam la Bac cu o stare de spirit in tufe. I-am pastrat poza de pe Flickr, si acolo va ramane. Ma mai uit, inghit un nod, si trec mai departe. Inca mai sper, dar mai mult in spiritul inertiei, si asta va muri.
De vreo 3 saptamani m-am culcat aproape numai la ora 4 noaptea. Si am iesit afara mai des decat am facut-o in cei 4 ani de liceu. Sau comparabil. In orice caz, mult mai des decat sunt obisnuit. Am vazut soarele, era minunat! :) E usor ciudata senzatia, mai ales ca partea comoda din mine ma indeamna sa raman in casa. Rutina e cea mai usor de intretinut stare, iar daca e mesterita cu cap, poate fi o adevarata placere. Nu exagerez, totul in viata mea este aranjat pentru accesibilitate cat mai mare, sa fie totul "in my reach" si usor de folosit. Inclusiv biroul, care atunci cand l-am trasat ca organizare, era aranjat pentru nevoile mele. Acum simt nevoia sa fac o rearanjare, mai eliberez si spatiu cu ocazia asta. O alta senzatie ciudata este aceea in care ma simt ca un aparat de procesare ,simt ca gandesc si analizez prea mult pentru un om normal. Cred ca uneori sunt vizibil fazed out, ignorand pe cei din jurul meu. Uneori ma simt ca si cum as masura oamenii ca pe niste numere, nu ca pe niste fiinte. I'm a very selfish, self-absorbed man.
Plastica exprimare, se vede ca nu mai am acea stare de acum mai mult timp, cand scriam cu alt spirit parca. Devin inuman? Probabil ca nu ma intereseaza raspunsul, as vrea ca totul sa mearga cum vreau eu. Si cat de mult de munca e pana acolo...

Ar fi fost

2008-08-04T00:01:00.002+03:00

Da, ar fi fost frumos. Dar n-a fost sa fie. Nu o invinovatesc pe Ioana pentru acest lucru, pana la urma fiecare isi alege drumul ,cine sunt eu sau oricine altcineva sa ii impuna un anume drum? Ii place de altul ,nu stiu, nu ma intereseaza cine si nici detalii, esenta conteaza. Nu mentionez sursa, respect confidentialitatea impusa. Se pare ca nu a mers bine cu acel individ, dar eu nu m-am apucat de meseria asta. De profitor. Cu atat mai mult cu cat are sentimente pentru el.
Inca o data mi s-a confirmat ideea conform careia instinctele mele sunt extrem de agere. Prin mai, cam asa, fara un motiv anume sau o dovada palpabila, intrasem timp de vreo 2 zile intr-o criza de panica, in cap rasunandu-mi ca "are pe cineva". Nu am fost 100% precis, dar esenta, din nou, ramanea aceeasi. Ma straduiam degeaba sa imi fac curaj. Desi o dau in teribilism, faptul ca ma ma chinui sa trec peste temerile mele, in timp ce privesc optimist-iluzionst (nu scamatorii ,bre!), finalizand spectaculos cu un crash and burn de toata frumusetea , ma urmareste obsesiv. O sa incep sa cred ca intradevar am motive sa-mi fie teama sa incerc sa-mi depasesc limitele din acest punct de vedere, sa am curajul necesar sa ii spun unei persoane de sex opus ca vreau sa am o relatie cu ea.
Sunt in stare sa imi dau seama ca am creat conditia perfecta ca ceva "sa se intample" de data asta: am asteptat muuuult prea mult, cu atat mai mult nu o invinovatesc, doar nu era sa astepte o vesnicie ca fricosul de mine sa isi adune curajul de pe unde a nimerit.

Ar fi fost frumos, dar n-a fost sa fie. Voi pastra in continuare legatura cu ea. Voi scrie in continuare la poveste si ii voi da link-uri de fiecare data cand mai scriu o "fila". Cat despre mine, consider ca este momentul sa fac ceea ce mi-am promis: daca asta nu merge, incerc sa imi scot din cap ideea de o relatie. Macar nu voi mai suferi pentru esecuri pe ultima suta.

Scrisoare deschisa

2008-07-11T23:05:00.002+03:00

Esti uimita de faptul ca asta e un alt blog. Nu fi, acesta e "blogul 2", blogul ala personal. Motivul pentru care am si acest blog il regasesti prin primele posturi si e unul destul de absurd. Dar pentru ca "se poate", am facut-o.
O sa te intrebi de ce ai ajuns aici, clar nu e o fila din poveste. Incerc aici sa imi expun niste ganduri care ma macina de ceva vreme, si care nu prea am cum altfel sa o fac. Probabil ca ti-ai dat seama ca te plac, iar daca doar banuiai, acum ai confirmarea. Acum ca am sarit peste introducere si am enuntat concluzia, greul a trecut si pot sa scriu in detaliu :D
Sincer nu pot sa arat cu degetul exact cand am inceput sa te plac. Constient, a fost de prin clasa a 3-a sau a 4-a. Am hotarat sa aman transmiterea acestei informatii, din simplul motiv ca, totusi, abia daca aveam 10 ani :P . Apoi a venit clasa a 5-a, am amanat. A 6-a , am amanat. Nu a apucat sa se instaleze tiparul, pentru ca mi-a traznit urmatoarea idee: la varsta asta ne zboara capul, hormonii, alea alea. Acum ma uit in spate si imi dau seama ca asta a fost doar un pretext pentru a nu-mi confrunta emotiile/frica. Apoi a fost tot circul cu Zaineasca. Tin minte ca totul a inceput ca o gluma, dar s-a dovedit a fi ,si sunt sigur cand spun asta, singura gluma care s-a intors impotriva mea. Stiam ca nu avea nici un rost si totusi am continuat, ajunsesem sa ma mint pe mine. Da, sunt un tampit cateodata.
Apoi a venit liceul si oarecum ciudat, nu m-am gandit deloc la fete. Ma rog, prin "deloc" ,zic "am lasat la voia intamplarii".Abia la jumatatea clasei a 11-a a inceput o perioada urata, insa plina de invataminte pentru mine. Atunci am inceput sa ma gandesc la fete (suna de parca as fi un obsedat, dar nu gasesc o alta formulare). Pana la sfarsitul clasei a 11-a , am trait toata gama de "crize adolescentine", perioada care la altii tine si cativa ani. Mai bine asa
Am pastrat legatura cu tine, la inceput mai slab, dar de la jumatatea clasei a 10-a, tot mai mult. Aveam senzatia ca exista momente cand nu avem ce sa ne spunem. Dar nu era asa. De multe ori nu simti cand treci in urmatoarea etapa a maturitatii tale ,ca persoana, dar la sfarsitul clasei a 11-a imi dau seama ca am atins o oaresce maturitate. Si mi-am dat seama de ce te-am placut de atata vreme. Am inceput sa realizez ca avem atatea lucruri in comun, pareri nu identice (ar fi fost ciudat ca doar nu suntem gemeni) dar similare, gusturi identice ,cu diferentieri in nuante.
Acum vreo luna facusem o recapitulare a postarilor mele de aici, si asa cum am scris in "cronica", nici nu imi dadusem seama exact de cand ma gandeam concret la o relatie. A trecut timpul repede si haotic in ultimeel luni, iar eu nu mi-am putut alege alt moment mai bun ca sa constientizez sentimentele mele.
In momentul de fata, scriu cu destul de multa emotie (anxietate suna prea pompos), dar doar ghinionul m-a facut sa am asa ceva. O sa razi, atunci cand m-am imbolnavit, eram pregatit sa-ti spun, mai frumos formulat sau nu, ceea ce scriu acum. Suficient de pregatit incat sa nu simt emotii similare cu cele de acum. Iar apoi frisoane si alte detalii care nu se spun. Grrr... Momentul acela m-a demoralizat destul de tare si mi-a cam taiat din vointa de a-mi combate aceasta frica. Poate ca este normal sa simt asa ceva, dar mie nu mi se pare normal ca dupa atatia ani sa imi fie frica sa iti impartasesc asa ceva. Imi pare rau ca nu am avut curajul sa iti spun asta mai devreme, imi pare rau pentru anii astia de amanare, ras-amanare si fugit de aceasta frica. M-am saturat sa-mi fie frica. Nu-ti promit marea cu sarea, iti pot promite doar imperfectiunea care ne face speciali. Nu-ti promit dragoste ca-n povesti, pentru ca vom intalni mereu hopuri si dificultati. Si ne vor face mai puternici.
Decizia este in mainile tale. M-am consumat prea mult ca sa mai fiu in stare sa mai scriu ceva.

Absolvirea...

2008-06-16T00:37:00.002+03:00

...la care am dormit. Nu m-a interesat, nu m-am dus. Nu stiu de ce m-a luat asa de brusc dorinta de a nu ma duce nici la ultimul clopotel, si nici la premiere, dar stiu ,intr-o anumita masura, de ce nu am vrut sa ma duc. Eu nu cred in cliseele cu "anii de liceu sunt cei mai frumosi ani", mi se pare o minciuna gogonata. A, ca poti face petreceri in sir, fara sa fie o problema sa stai pana noaptea tarziu in fiecare weekend, asta e adevarat pana intr-un punct. Dar la facultate deja ai o personalitate formata (nu de diriginti care isi aroga acest merit, si nici de liceu), esti in perioada maxima de dezvoltare intelectual-profesionala, si atunci stii mult mai bine ce iti doresti de la tine. Si asta include si metode de a te simti bine. Da, vor fi examene, sesiuni si daca ai ghionion, restante. Dar pentru asta te-ai dus la facultate, nu ca sa-ti pierzi vremea fara un scop, iar daca iti pierzi vremea fara sens, ar trebui sa te intrebi daca vrei cu adevarat sa faci o facultate.
Poate ca motivul pentru care sunt asa de radical legat de absolvire e si colectivul clasei din care am facut parte. Am ajuns in stadiul in care sa ii ignor complet ,sau mai sincer spus, aproape complet. Sau o fi din cauza senzatiei ca am dat bani degeaba pentru un banchet la care nu am simtit nimic deosebit, decat admiratia pentru Casa Centrala a Armatei. Frumoasa cladire!
Nu o sa-mi fie dor de anii de liceu, pentru ca eu nu ma voi desparti de mine. Eu sunt singura realizare a "anilor de liceu", si numai eu! Narcisit, nu?

American History X

2008-05-28T18:07:00.004+03:00

L-am vazut azi, dupa ce am ratat ocazia de a-l vedea in decembrie (!!), si dupa ce a stat in calculatorul meu de vreo luna. Dupa o sesiune amuzanta de dat cu banul "care film sa vedem?", in care se uita pentru ce se dadea cu banul si care fata era care, intocmai ca in bancul cu Clemantina.
Filmul vorbeste despre rasismul din America contemporana.Nu tu Ku Klux Klan, oameni cu masti ridicole sau nebunii de genul asta. Rasistii moderni, neonazistii, cu svastici, "skin-hezi" si tineri care cred ca sursa insuccesului lor in viata este din cauza existentei altor rase decat cea alba.
Derek tocmai a iesit din inchisoare. Facuse 3 ani pentru ca a omorat niste negrii. Era unul din principalii pioni a unei noi miscari neonaziste. Cat a fost in puscarie, fratele lui mai mic venea pe aceeasi cale. Dar acum Derek se schimbase, nu mai vroia sa aiba de-a face cu neonazistii In aceasta zi, cel care urmareste filmul vede istoria acelei familii, de unde provenea ura, ce a facut el inainte sa fie inchis, cat a fost inchis, si ce facut dupa ce a fost eliberat.
Filmul atinge un subiect destul de delicat, pe care eu nu pot sa il dezvolt datorita lipsei capacitatii de a intelege fenomenul numit rasism sau ura fata de aproapele tau. Acum cand scriu inca imi ruleaza in minte filmul, acolo unde ar trebui sa ajunga multe filme, dar putine ajung. Un final tragic, si o morala care face toti banii. Si un Edward Norton pe cai mari (asa cum mi s-a povestit), alaturi de o coloana sonora care nu se poate uita prea curand.

9,2/10

Memorie

2008-05-26T13:00:00.002+03:00

Aseara am vizionat toate postarile mele de pe acest nou blog, si am observat ca am povestit de 3 ori aceleasi lucruri despre Ioana , de fiecare data folosind detalii diferite. memorie slaaabaaaa. De fapt am uitat chiar si ca am scris despre unele lucruri. Am observat totodata ca m-am gandit la toata treaba cu Ioana de prin noiembrie, lucru care nu il mai tineam minte de nici o culoare. Abia acum imi dau seama cat a trecut de la iesirea din parc, si anume doua luni si jumatate. Credeam ca a trecut mult mai putin. Asta ma face disperat? De ceva vreme, cand ma gandesc la Ioana, incepe inima sa bata si toata orchestra adolescentina. E amuzant din perspectiva omului trecut prin viata (si implicit prin adolescenta), dar mie nu-mi convine sa-mi pierd controlul, chiar si la nivelul asta. Ma rog, e o garantie ca incerc ceva cu care sunt intru totul de acord.

Compromisuri

2008-05-21T20:13:00.004+03:00

Niciodata nu le-am indragit, ca si concept si ca aplicare. Desigur, sunt unele situatii practice cand nu ai de ales, dar la alt tip de compromis ma refer. Da, alea care le faci, cica ,pentru tine. Nu e ironic? Cedezi din ceea ce vrei pentru a nu ramane fara. Asociez acest lucru cu recunoasterea infrangerii. De ce sa nu emrgi pana in panzele albe pentru ceea ce vrei? De ce sa nu iei intregul pachet cand poti sa te lupti pentru el? De ce sa accepti anumite lucruri care nu-ti convine daca acest sentiment are un motiv temeinic in spate? Lipsa de coloana vertebrala! Nu vreau sa fiu ipocrit, am facut si eu compromisuri, si rezultatele au fost similare cu razgandirile din trecut: proaste, poate chiar dezastruoase! Am fost pus deseori in situatia de a face compromisuri, iar eu in majoritatea cazurilor am refuzat. De ce sa ma leg la cap daca nu ma doare, vorba vorbei din reclama la detergent.
Uite un exemplu de compromis: statul cu fosta mea colega de banca. Desi probabil i se stie numele, nu il voi folosi, nu vreau sa transform blogul intr-un atac. Si nu, postul nu am intentionat sa il duc in directia aceasta, dar e un exemplu prea bun ca sa il las neutilizat. Acum un an si aproape jumate am avut o "cearta" (ma enerveaza termenul) in care am pus-o la punct. Sau asta am intentionat. Cateva luni mai tarziu, colegul meu de banca s-a mutat de langa mine. Nu il condamn, in acea perioada nu eram o companie placuta, iar acum nu sunt probleme intre mine si el. Dar acea mutare m-a pus in fata unei situatii incomode: priam banca ,randul de mijloc, singur, in spate avand 2 colegi stresanti/de evitat. Aveam 2 alternative: o fata cu care mai statusem si am fost fericit ca am scapat de ea, si aceasta colega de la care am pornit paragraful. Evident ca trebuia sa creez o stare de impacare ca sa pot sa stau cu ea. Nu mint, partial ma gandisem ca poate s-a gandit la ce i-am spus, ba chiar am aruncat mingea la fileu spunandu-i ca s-a schimbat. M-am hazardat, dar cand ti se ridica mingea, nu sari si tu dupa ea? Ei bine, m-am hazardat, asta conteaza. Mi-am dat seama destul de repede prin atitudinea ei, care facea tot posibilul sa ma tina la departare de grupul pe care ni l-am format (da ,da ,stii care grup, Jo), si sa ma faca sa ma simt ca si cum nu as avea ce cauta acolo. E un sentiment foarte urat sa te simti ca esti degeaba. In fine, am decis sa nu mai stau cu acea persoana. Acum stau singur, in coltul din spate al clasei. Veti spune ca eu fac un compromis acum, scap de prezenta ei cu pretul singuratatii in ultima banca din clasa. Contrazic, it's a win-win deal. Nu mai ma intorc nervos si/sau suparat acasa, sunt impacat cu sine (ma rodea de mult ideea ca am fost slab "impacandu-ma" cu ea), si am o satisfactie sadica vazand-o cum o deranjeaza treaba asta. Pacat ca le-a batut pe celelalte vreo cateva saptamani la cap cu intrebari ridicole gen "s-a suparat pe mine?" in loc sa aiba coloana sa ma intrebe pe mine, desi era mai mult decat evident care era raspunsul. De aia le-am si zis sa nu minta in locul meu, nu am pretentii de genul asta. Acum ma multumesc in putinele momente cand mai interactionez cu ea sa ma comport cu ea asa cum s-a comportat cu mine. Nu ma intereseaza daca ii pasa sau nu, chiar deloc.
Dar eu deviez de la titlul postului. Ce m-a facut sa scriu asta? Cum-necum mi-am amintit de unul din cele mai ciudate lucruri pe care mi l-ea spus Mara, si anume sa accept compromisurile de dragul altora (in speta ea, eu nemaivrand sa ma perind cu amicele ei, 2 tute). Mi s-a parut foarte bizar la momentul acela, venind de la o persoana care se auto-intituleaza "perfectionista". Amuzant e ce reactie a avut cand i-am spus ce dezamagit am fost cand am facut basicile alea pe munte, de am plans de suparare din cauza esecului de a-mi intrece limitele.
Niciodata nu m-am considerat o fire puternica, cu vointa de fier si cu ambitie nelimitata, dar cand ma uit in jur incep sa cred daca lumea nu are cumva dreptate cand mi se atribuie o astfel de calitate. Ma subestimez sau sunt doar cu capul pe umeri?

XVIII + I + XII

2008-05-16T17:38:00.002+03:00

Coincidenta sau nu, ziua mea a fost fix cu o saptamana inainte de banchetul de clasa a 12-a. Prin "coincidenta" zic "curiozitate fara insemnatate". Pentru mine ziua de nastere de anul acesta nu a reprezentat o ocazie de dastrabalare (lucru valabil de multi ani, sa fiu sincer) ,ci "serbarea" a 1 an de la finalul intregii povesti cu Mara. Poate e doar in capul meu, dar peste evenimente urate din viata mea incep sa trec total la un an dupa. O fi gandul ca "haide ma , inghite in sec si las-o moarta!" ? Ce alte lucruri despre ziua mea? Un tricou maro cu dungi, not particularly my colour, but can't complain. Don't want to be an asshole, do I?
Banchetul? La modul cel mai sincer, pierdere de vreme. Daca nu ma duceam as fi regretat, asa regret si am facut gaura in bugetul familiei. Stat in scaun, uitat la altii cum danseaza, baut cola ca disperatul si jucat tetrix pret de aproximativ o jumatate de ora. Ma bucur ca alcoolicele erau contra-cost, ca nu stiu ce as fi facut. Eu nu beau, dar e prima oara cand am simtit nevoia sa beau pe nerasuflate. Paharul de sampanie a fost terminat in primele 10 minute. Sper sa nu mai am de-a face cu astfel de porniri, si vorbesc la modul cel mai sincer. Alcoolism mi-ar mai trebui.
In ziua anterioara banchetului am meditat-o pentru prima oara pe Ioana la istorie, sper sa nu fie tardiv. Are intreaga materie de parcurs intr-o luna, din fericire este dispusa sa invete. Vorbesc de parca as fi un profesor. Oricum ar fi, m-am gandit la ea destul de mult in seara trecuta (cea cu banchetul), in mod special la un aspect destul de dureros. Am placut-o (sau am crezut ca am placut-o, dat fiind varsta cu ale ei minti zburatoare) de prin clasa a 3-a, a 4-a, si mereu am gasit motive sa nu-i spun. Ba ca e prea devreme ( La 10 ani cred ca este intradevar aiurea asa ceva!), ba ca n-o fi cazul, ba ca nu e momentul, chickenshit like that basically. Acum de exemplu ma roade sa nu ii spun pentru ca nu vreau sa o zdruncin inainte de bac, care la nivel egoist pare iarasi un pretext. Imi calc pe inima si incerc sa aman acest moment cat se poate cu putiinta.
Revenind la banchet, macar ma pot mandri ca am vazut CCA-ul si am purtat costum cu toate accesoriile ,de la vesta ,la batista la san.
De fapt nu mai am nimic de zis despre banchet. Atat. Vad ca scriu foarte rar aici, scuze pentru asta, dar parca nu simt nevoia sa mai fac asta asa de des. M-am interiorizat atat de tare si nu mai simt nevoia sa ma confesez? Sau poate cu bacul asta , de care nu ma prea interesez, am ajuns sa nu mai ma gandesc prea mult la mine. Hell knows.

Raportul lunar

2008-04-18T22:48:00.003+03:00

A trecut mai bine de o luna de cand am scris aici. As fi un mare mincinos daca as motiva acest lucru prin lipsa de timp. Nu ma omor cu invatatul, doar la istorie ce pot spune. Surprinzator insa, profesoara imi lauda seriozitatea, spunand ca ii sunt cel mai serios elev de a 12-a, aici incluzand si clasele la care preda. Asta e ceva, dar nu cred ca merit laudele asa de tare. De fapt laudele ma sperie. Sunt roman, iar cand sunt laudat tind sa reduc turatia, intr-o stare de suficienta.Din acest motiv laudele ma sperie. Iar lipsa lor ma demoralizeaza. Ca sa vezi ciudatenie.
Astazi am vazut pentru....sa fie a 4-a oara? American Beauty. Ceva din interioriul meu imi spune ca e filmul meu favorit, dar ca sa nu ma hazardez, il bag in top 3. Nu e nevoie de povestirea filmului sau de o nota, nu e momentul unei cronici. Pur si simplu filmul e excelent, iar Kevin Spacey e delicios. Yam! Pur noroc am avut sa dau de el la televizor, ma dusesem sa imi racesc nervii, si peste ce dau? Pretextul perfect de a stinge calculatorul! Cel putin pentru cateva ore...
Nu sunt analitic-obsesiv. Sunt paranoic scenaritic! Am de fiecare data impresia ca nu am ce cauta in preajma altor oameni, desi am suficiente motive sa cred contrariul. Daca nu m-as cunoaste, as putea paria bani pe faptul ca imi place sa cred ca sunt urat sau izolat de catre ceilalti.Sau cel putin sa simt acest lucru. O fi vreun semn al stresului pe care eu nu il sesizez? Pentru ca numai stresat de Bacalaureat nu ma simt. Oare?
Cu Ioana merge bine. Am doar norocul sa nimeresc momente ,sau mai bine zis saptamani, in care e ocupata, sau care sa necesite amanari succesive. Un lucru bun pe care l-am observat este ca ,pe langa evidentul fapt ca vorbim [d'oh!], ci si mi se face ziua mult mai frumoasa dupa ce vorbesc cu ea. Bine, hai sa nu zic "frumoasa", ci "luminata". Pur si simplu zambesc. Nu tamp. Acum ma roade sa zic din nou "as dori sa mearga bine" ,de parca ar trebui sa si pronunt acest lucru. Mi-e doar ca pretul unui eventual esec sa nu fie prea mare. Ma gandesc la esesc, foarte optimist. Dar trebuie sa-l iau in calcul. De aia nu exista 100% in lumea reala.

Orizontul alb

2008-03-11T20:00:00.003+02:00

Am ascultat sfatul Ancai si lui Jo-ei. Sau sfatul lui Jo si a Ancai. Am iesit cu Ioana-fara-alta-denumire-alternativa in parc. Herastrau. Rar am trecut pe acolo, si o eternitate de cand am mers pe langa lacul acela.
A mers bine. Am vorbit. Am glumit. M-am chinuit sa o conving ca nu se intampla nimic grav daca ii fac o poza. E simpatic, o cunosc de atata vreme, si nu mi-am dat seama cate lucruri are similare cu mine. Sau eu cu ea, depinde cum se priveste situatia. Uneori ma simt vinovat pentru ca nu i-am acordat atata atentie in trecut. De fapt deseori ma simt asa. Am ajuns la punctul in care ma simt bine ca am aceste ganduri. Stiu si eu odata ca sunt pe drumul cel bun.
De fapt as putea spune ca ma simt mult mai bine cu mine insumi. De cativa (multi) ani de zile am realizat un lucru, pe care il am confirmat acum. Stiam ca daca nu imi voi gasi pe cineva, o voi lua tot mai razna. Oarecum ma simteam tot mai rupt de realitate, din fericire nu am ajuns inca la un stadiu in care sa fac negot cu cutiile la promotie. Stiam ca daca voi ramane singur, vointa mea va ramane in pivnita, langa butoiul de vin al tatalui meu, la fel ca si increderea in sine. Iar acum simt toate aceste lucruri la o scara mult mai mica. Singurul pret platit e agitatia crescuta, dar asta e probabil din cauza intalnirii mele cu o situatie noua. De fapt nu prea are sens sa imi pun teorii ca sa imi argumentez starile, e clar ca ma simt foarte bine din cauza acestui eveniment.
Am facut si poze acolo, nu multe. Sper insa sa invat sa manuiesc Photoshop-ul mai bine, ca sa scot ce e mai bun din ce pozez.

Sper sa mearga mai departe aceasta situatie (ca sa nu zic "relatie"). Si sper sa nu fac vreo tampenie. Gen sa o dezamagesc.

The Butterfly Effect

2008-02-13T22:30:00.002+02:00

A 2-a zi cu 2 posturi consecutive [si zilele, si posturile]. Nu va chinuiti, am sters unul din ele. Motive tehnice.

Mi-am amintit de filmul asta in timp ce cautam "The Fly", si auzisem lucruri bune despre el. AM primit 2 tipuri de recomandari. Anca, care nu suporta filmele cu "oameni dezaxati", recomandandu-mi "The Notebook". Eu nu suport sa plang la filme, asa ca am ignorat recomandarea politicos :D
A 2-a recomandare, spre surprinderea mea, a fost de la Ioana-care-nu-e-Jo, afland ca e in lista favoritelor ei. Porcii misogini ar zice "Jackpot!", eu zic doar "aceleasi gusturi, e de bine"

Ashton Kutcher e in rolul principal. You got Punk'd, he isn't fag while playing! A jucat decent, momentele in care sunt lasat in ceata sunt cele in care regizorul si scenaristii au trecut cu vederea. Mai incolo despre asta. Adica sa incep cu inceputul.

Iarasi nu tin minte numele personajului principal? Noroc cu Imdb. Evan este un copil oarecare, care traia cu 13 ani in urma. Ma rog, asta ni se spune la inceput, copilul are o freza cam moderna pentru anii '90. Trecem cu vederea. Copilul e obisnuit, dupa cum spuneam, doar ca face lucruri neobisnuite, despre care spune ca nu si le aminteste. Ceva gen cum am patit eu cand eram mic, doar ca la mine erau zile intregi. Mama copilului se sperie de faptul ca fiul ei de 7 ani [ce discret am fost cu asta!] poate avea aceeasi boala ca tatal lui, acum internat. Sau atunci. Ma rog.
6 ani mai tarziu, el si o gasca de prieteni din copilarie fac tampenii. Baga o dinamita intr-o cutie postala, filmul se intrerupe pentru Evan. Cu intermitente, lucruri oribile se intampla, iar mama lui Evan decide sa se mute. In prezent, Evan e un genial student. Tocmai s-a dus in bar sa serbeze 7 ani de la ultima "intrerupere", cu colegul sau de apartament. Cand se intoarce cu o fata, ea descopera jurnalele pe care el le scria de la 7 ani [sfatul medicului pentru a-i tine "mintea activa"]. Citind prin ele, se trezeste aruncat in evenimentele din copilaria sa ,acelea la care nu avusese acces. S-a trezit cu nasul plin de sange, si cu intentia de a se intoarce sa afle adevarul. Cateva decizii gresite il imping sa ia jurnalele si sa se apuce de citit, descoeprind ca poate sa isi schimbe trecutul.
Cred ca e suficient de ne-spoiler cat sa dau si o idee de ansamblu a filmului. Deciziile lui Evan ,desi luate cu intentii bune, nu ofera doar rezultate pozitive, el fiind in fiecare rand pus in fata notiunii primoridale de economie si de viata :"Costul de oportunitate". Ce e asta? E punerea in balanta a posibilelor avantaje si a riscurilor asocialte cu o decizie. Astfel, Evan actioneaza initial cu intentia de a face bine tuturor, de a repara toate greselile facute, insa cu timpul fiecarei decizii, isi da seama ca nu poate rezolva totul, ba chiar mai mult, poate face mai mult rau.

Nu spun cum se termina filmul, dar fac un mic comentariu. Desi in general sunt dezamagit de folosirea acestui tip de final, in cazul acestui film e nemaipomenit de potrivit, tensiunea din timpul filmui, alimentata de intrebarile "Va reusi? Se va termina cu bine?" asternand bine finalul.

Am refuzat "The Notebook", dar nu am sapat de romanteturi, una din principalele motivatii ale lui Evan fiind ,da ati ghicit, dragostea. Acum ce am spus pe la inceput. Sunt unele momente, mai ales cand incepe sa-si controleze trecutul, in care copilul se comporta foarte ciudat. Am pus gresit in carca lui Kutcher acest lucru la inceput, de fapt actorii folositi sunt de vina. Se forteaza. Dar asta nu scuza ce au facut scenaristii, care i-au pus niste replici cam nelalocul lor, incercand poate sa creeze tensiune, iar apoi regizorul pentru ca a lasat scena in acest fel.
Dar sa nu terfelim prea tare scenaristii, care au reusit cu ajutorul regizorului sa puna aceasta poveste intr-un mod atat de credibil si apropiat de cel care se uita.

8,5/10, dar pentru ca subiectele legate de manipularea timpului ma atrag, 8,8/10

Leapsa filmografica

2008-02-13T18:53:00.002+02:00

Jo joaca jocuri lepshitoare. In ce film mi-ar placea sa traiesc? Sunt Gica Contra, zic in ce filme NU imi place sa traiesc.

V-am speriat nu? :D "Noroc ca nu am inspiratie" striga blonda lesbiana care traieste in aceasta ancora materiala.

Pai, mi-ar placea sa traiesc in "Hercule", serialul. Pentru ca nu corespunde deloc cu realitatea de orice natura. Daca motivul era Kevin Sorbo, ar fi fost mai naspa.

Mi-ar placea sa traiesc in "Sin City". Pentru ca e intunecat, dement, si supraimpus.

Mi-ar placea sa traiesc in Gotham City.....NOT!

Mi-ar placea sa stau de o vorba cu Captain Picard. Il stiti nu? Prefer chelia lui decat o sabie laser marca "era ta-su ma".

Mi-ar placea sa tai copaci cu drujbaaaa.....errrrrrr sper ca nu am scris asta :D

Mi-ar placea sa traiesc in toate desenele Walt Disney pe care le-am vazut si rasvazut de cel putin 100 de ori in viata mea. Robin Hood si Lion King sunt doar primele care-mi vin in mintea turtita de somnul pe bancile scolii. Pentru CACOpilul din mine inca nu e cu picioarele pe pamant, sau cu toate doagele la purtator.

Mi-ar placea sa traiesc in "Gladiator", ca sa fac misto de Russel pe subiectul adidasilor luciosi si a armurilor medievale. Si pentru a-i da o lama de ras. Si, sa fim sinceri, sa-i asist inmormantarea, merita Maximus asta!

Mi-as dori sa traiesc in "300" pentru a transforma adancul in superficial. Adica dintr-un film de maro, sa-l transform intr-un film maro cu imagine maro. Ca atunci cand eram de-o schioapa si.....nu mai insist :D

Mi-as dor sa traiesc intr-un film Hallmark cu intriga captivanta care sa nu implice o poveste plictisitoare despre un nene plictisitor, si in care sa existe un subiect interesant. Voi muri dorindu-mi sa am asa ceva de trait.

Mi-as dori sa traiesc intr-o lume fara "comedii" romantice. Pentru ca sunt la fel si pentru ca sunt romantice. Nu am ceva in mod special cu romantele, in afara de anumite spasme necontrolate cauzate de nerezistenta mea la acest gen. In sensul nemistocaresc.

Mi-as dor sa traiesc in Matrix ca sa am cod binar si o freza cool. Si un palton. Si o voce sexy. Nici o aluzie.

Mi-as dori sa-l intalnesc pe Leon si sa supravietuiesc.Cred ca si el ar scoate niste conversatii interesante.

Mi-as dori sa traiesc in "Titanic", ca saarunc in aer cu mana mea vasul acela paranormal, a carui pasageri supravietuiesc 10 minute in apa inghetata ca sa ofere un final jenibil cu priza la rednecks.

Mi-as dori sa traiesc in "Jericho" ,pentru ca mergeam pe munte si aveam impresia ca cineva chiar a aruncat in aer orasele lumii. Si pentru ca noi ne-am trai la fel viata, fata de altii.

Mi-as dori sa traiesc in fiecare documentar "National Geographic" , ca sa ii impusc prezentatorii care vor sa lalaie si sa spele creieri!

Over and out!

The Fly

2008-02-12T17:18:00.000+02:00

Am stiut de multa vreme de acest film, si despre incipitul acestuia. Este vorba despre un genial om de stiinta, care tocmai construise un teleportor, pe nume Steph Brundle [omul de stiinta se numea asa, nu dispozitivul]. Spre rusinea mea ,acum 2 minute am terminat de urmarit filmul si nu ii mai stiu numele :D Revenind, ziarista este dusa de Steph in laboratorul ,casa si biroul lui,unde asista aceasta imensa descoperire. Cei 2 se indragostesc, isna toata povestea ia o turnura cunoscuta. Ea pleaca ca sa-si rezolve conturile cu seful, si fostul ei iubit, iar Steph se imbata de suparare, crezand ca ea se culca cu el. In acest moment ia o decizie pripita, desi in urma cu cateva ore teleportase cu succes un babuin: intra in teleportor. Din accident, o musca intra alaturi de Steph, iar aparatul le amesteca codurile genetice.
De multe ori am auzit despre acest film ca ar fi horror. Fals, filmul este o drama cu aspecte Science Fiction si Horror.
Abia acum am aflat ca Jeff Goldbun joaca rolul principal al acestui film. L-am mai vazut in cateva alte aparitii, de duzina in filme cu buget astronomic [imi amintesc de Ziua Independentei, inca un film in care Will Smith ma enerveaza]. In schimb, in rolul acesta mie mi-a placut, e foarte natural in genialitatea sa initiala, starea de euforie si agitatie cauzate de primele efecte, benefice, ale accidentului, si starea jalnica in care el isi pierduse toata umanitatea. Si-a jucat bine rolul.
Geena Davis, dintr-un motiv sau altul, mi-a fost mereu simpatica. Nu stiu care ar fi explicatia pentru acest lucru, dar asa e. Probabil ca subiectivismul meu nu o face foarte plauzibila in rolul de ziarist scrtos si fara remuscari pe care incearca sa-l joace in primele 15 minute din film, dar pot exista si alte explicatii pentru acest lucru. Gen e o perioada prea scurta din film in care trebuie sa joace asta! Continuand, ea trece prin groaza de a-si vedea persoana iubita suferind niste transformari cumplite.
Ma mananc mana, cred ca bag spoilere, slabe sanse sa se uite careva la acest film [explic asta si mai incolo]. Cand ea afla ca e gravida cu Steph, e socata, nestiind ce ar putea fi in interiorul ei. Aici vine poate punctul culminant al filmului. Steph se confrunta cu realitatea ca devine o insecta in interior, fara remuscari, fara suflet, dar realizeaza ca acel copil este ultima lui ramasita umana, prevenind avortarea copilului. Finalul este cutremurator, insecta preia controlul, incercand sa se "umanizeze" printr-o combinatie genetica cu o alta persoana, ziarista. Steph [sau BrundleFly ,cum s-a botezat] esueaza, iar ultiam scena este aceea cu o creatura care nu mai e deloc umana implorandu-si moartea.

Da, e dramatic, iar eu am o limba de lemn, numai buna pentru Bacul la romana. De ce nu o sa urmareasca lumea filmul? Pai in primul rand, e greu de gasit ,iar subtitrarile absolut imposibil de gasit. Apoi, e scarbos n primele faze ale transformarii lui Steph, dar am trecut peste asta. In ultimul rand, finalul, cand Steph ataca pe ex-boyfriend [care venise cu o pusca ca sa-l omoare pe Steph], seamana cu o scena dintr-un film horror obisnuit, ca sa nu zic de duzina. Da, era sa ma pufneasca rasul, in gandul meu avand loc niste rasete destul de vioi.

La standardele cinematografice actuale, filmul ar primi din partea mea un 6,4/10. Dar sa fim seriosi, filmul e facut in 1986! 7,5/10

Action

2008-02-06T01:18:00.000+02:00

Initial ma gandeam sa mai scriu pe alalalt blog inca un episod la "romanul" meu. Insa totul a luat o turnura total diferita...

Coborasem jos si nu sus, ca sa mai trag o dusca de suc, si sa zic "somn usor" mamei mele. Televizorul era aprins pe AXN. AXN e un post tare interesant. Si tare discrepant. Avem Survivor, Race Around the World si Sliders [asta pana sa plece Profesorul si sa fie inlocuit de tzoapa aia prin sezonul 3...politica de producere vezi domne]. Dar in rest, adica 85% din spatiul de emisie e ocupat cu umplutura, filme date de n ori ,date de AXN de alte n ori, seriale redifuzate [ca si cele spuse mai inainte], un fel de ProTv cu texte penibile la reclamele pentru seriale [o mare performanta de altfel].
Ei bine, ce am vazut acum se incadreaza in tiparul de "serial AXN". Avem serial cu o brigada speciala care se lupta cu oameni supra-naturali. Sau impotriva, ca sa elimin dubiile. Oricum am da-o, intriga jenibila. Era inceputul episodului. Avem un barulet intr-un orasel frumusel, cu stradute cu pavatute si fara masinute. In bar 2 indivizi se lupta in darts, pe bere, ca 2 intelectuali [a se observa, unii sparg seminte si altii fac pariuri pe bere. Poate aici om gresi noi, rumanii!]. Pentru ca e "serial AXN', imediat ne dam seama ca tipul masiv, bine cladit, ras in cap, cu muschi de culturist si maieu stramt este unul din personajele principale ale serialului. Aproape ca salivam la vederea lui. Dar am fost impiedicat de urmatorul moment cinematic. Suna clopotul, si toti inchid geamurile barului. "De ce?" "E un monstru care omoara oameni intre orele 8 si 9" "Haide ma, glumiti!" "Prima care a murit a fost capra mea. Toti radeau, dar acum nimeni nu mai rade" In acest moment ,scenaristii si-au indeplinit rolul. Mi-au dat motiv ,in calitate de telespectator, sa prind antipatie asupra acelei bestii, sfasaiat de tragedia imaginii unei capre omorate. Bestiile de azi nu mai au suflet!
In continuare, omul cu maieu si sarm de cartof [sau sac de cartofi, daca va mangaie sufletul] primeste un telefon, si automat trebuie sa plece. E personaj AXN, deci il doare-n cot ca aia se roaga de el sa nu plece, e smecher, da din subrat si impute viata din orice bestie. Acum regizorul si-a intrat in actiune, are ambitie. Filmarea exterioara incepe cu chelia cartoforului [sunt genial ca si jocul de cuvinte] ,filmata de sus, apoi camera urmarindu-l [acusi ma asteptam sa apara agentul BCR, cu dosarul maiorului]. Dar el se opreste, simte monstrul. Orice om normal, cand se simte urmarit noaptea pe strada, se opreste in mijlocul strazii si incepe sa se smuceasca in stanga si dreapta cu o privire incruntata, sperand sa sperie eventualele pericole. Nu a avut noroc, pentru ca bliturile de paparazzi incepeau sa-l agreseze si sa-l dea cu capul de pereti. In aceste momente radeam in hohote, am prins doar esenta finalului. Aia in care se face ora 9! Sa inteleg ca a stat o ora in bar? Sau ca si-a luat-o timp de o ora [caz in care banuiesc ca producatorii/AXN au cenzurat momentele cand lumina ii invadau acea parte pentru prima oara]?

Noroc cu jumate din grila lui Discovery, cu 10% din DOCUMENTARELE National Geographic, stirile TVR, emisiunile unde apare Vali Stan si Mircea Badea. Ah, si meciurile de fotbal, dar si acolo se strecoara suficiente momente jenante. Ah, am uitat de reclamele de la KanalD, fac abdomen de la atata ras!

Touching the void

2008-02-02T23:36:00.001+02:00

La recomandarea Ioanei-care-nu-e-Jo am "cumparat" filmul acesta. Am vrut sa vad filmul saptamana trecuta, doar ca m-am trezit la jumate ca era corupt fisierul. Recumparare, grrrr....
Ioanei ii place muntele, iar acest film este un must-see pentru muntzomani. Dar asta nu inseamna ca doar ei au ce vedea in acest film. Este vorba despre o expeditie montana care a intrat in, pentru mine necunoscuta, legenda a alpinistilor din intreaga lume. In anii '80, 2 alpinisti britanici au pornit intr-o expeditie nemaincercata pana atunci: sa catere muntele Siula Grande din Peru. Un munte foarte abrupt, foarte periculos, mai ales datorita corniselor [bucati de gheata pe care se aseaza zapada, care gheata apropo sta peste marginea stancii...]. Urcarea a fost lejera, dar la coborare unul din cei 2 si-a rupt piciorul... In alte cazuri ar fi spoiler, dar modalitatea de prezentare a filmului ma scapa de "laude": filmul este despre intoarcerea celor 2 in lumea civilizata.

Filmul e unul de buget redus. Asta ca sa se inteleaga cat de surprins am fost cand am vazut calitatea filmarii, modul de prezentare tip documentar, cei 2 protagonisti reali care au rolul de naratori, alternand in functie de momentele prezentate pe sticla. Apropo de narari, foarte bine realizate, nici macar o clipa nu ti se creeaza impresia ca ar avea un morcov in fund, cum se intampla la multe din "documentarele" National Geographic [killer bears, anyone?]
Filmarile din avion cu peisaje montane sunt superbe, imaginile cu creste prin care trec norii mi-au lasat gura apa, iar coloana sonora a fost cum nici nu se poate mai potrivita. Si toate aceste lucruri fiind exact domeniile unde filmele cu buget redus au de suferit.
Daca stau sa ma gandesc, partea tehnica se lasa la final. In fine. Chiar daca stii ca amandoi vor supravietui, filmul reuseste sa te tina in tensiune "va reusi?". Aici e meritul regizorului. Care regizor a reusit sa imi creeze o surpriza placuta la final, filmul luand o intarsatura surprinzatoare ,placuta. A fost practic, motivul pentru care nu voi spune "film bun, dar usor plictisitor". Daca pana atunci ,filmul are o actiune lenta, cu nararea celor 2 in fundal, ultimele 10 minute sunt ca o gura de oxigen, un artificiu tehnico-artistic. In gluma ,as zice ca e refularea regizorului, care pana atunci a fost nevoit sa redea in stil documentar intamplarile celor 2, si de nervi, a dat cu pumnul in masa si a zis "daca nici aici nu fac nimic...". Rezultatul este, dupa cum v-ati dat seama probabil, bun. Si de efect. Judecand insa din punctul de vedere al celui care nu e interesat de partea alpinistica, prea tarziu,trebuia sa incerce asta cu vreo 10-20 de minute mai inainte, dar din nou, poate chiar nu avea cand.

Un film bun! 9,1/10. Captivant, interesant, si bine echilibrat. Nu casti, nu zvacnesti de frica sau tensiune, nu te enerveaza repetarea unor tehnici de filmare.

Aniversare

2008-01-28T20:36:00.001+02:00

Acum un an ma intorceam din prima excursie pe munte din viata mea. Cea mai frumoasa, indubitabil. A fost extraordinar, prima oara cand ma simteam optimist si cu o stare de bine. Prima oara dupa 6 ani cand m-am trezit odihnit dupa o noapte de dormit. Asta e cea mai tare, abia recent am sesizat ca ar putea exista o legatura intre starea mea de spirit si somnul de seara. Sa fiu obosit pentru ca sunt masochist?
Cand ma gandesc, Rodica a fost o surpriza pentru mine. Una a naibii de placuta as putea zice. Eu nu puteam concepe existenta unor persoane atat de calde la suflet. Persoana ei degaja caldura si simpatie, foarte rar sa vezi asa ceva, si ma consider norocos cu aceasta ocazie. Si am inceput sa vorbesc cu ea ,glume, discutii serioase, etc etc. Si ma simteam extraordinar. Da, si acum imi mai place de ea ,desi nu am mai schimbat o vorba de vreo 2 luni, si atunci dupa o pauza de alte 3-4 luni. In seara aceea, m-am dus la culcare cu o stare de extaz pe care daca as descri-o, as fi acuzat pe buna dreptate de entuziasmare excesiva. Si in tren am mai vorbit, iar apoi a venit gara. Prietenul care o astepta. Dintr-o data revenisem la starea cu care plecasem, daca nu chiar mai rau. Plecasem plin de nervi, m-am intors deprimat la maxim. A fost ingrozitor, nici nu am mai stat, in secunda 2 plecasem din gara, fara sa mai salut pe nimeni. Luni mai tarziu cand ii povesteam mamei mele de toata aceasta treaba, mi s-a relatat despre claritatea senzatiei pe care figura mea o transmitea in acel moment. Desi aveam o groaza de povestit, eram moracanos si vorbeam in 2 peri. La fel ca atunci cand am plecat, si la fel pentru urmatoarele 5 luni, cu unele variatiuni. De nervi.

Azi m-am trezit ca si cum ceva era neinregula. E prin ultimele zile de scoala ale semestrului. Aveam de luat primul pariu la fotbal castigat de mine ,30 de lei si 50 de bani, din care raman cu 11 lei, deoarece platesc biletul [nu mai aveam decat 20 de bani in pusculita] si cadoul pentru mama [pe care il platesc in ceva de genul "vezi ca i-am luat cadou si trebuie sa platesti", imprumutul la tatal meu devenind cam acelasi lucru: pumn in gura]. Aveam meditatii [iarasi am stat de la 1 la 5, nu ne mai putem opri din vorbit!]. Iar in acest moment, cand m-am uitat pe data, mi-am amintit instantaneu ce era neinregula.

Ioana-care-nu-e-Jo mi-a fost colega de generala, 8 ani. Am fost colegi de banca vreo 4 [sau 3, dar cine mai tine minte?]. Probabil ca am mai spus aceste lucruri. La fel ca si faptul ca a fost prima fata de care mi-a placut. Nu am avut curajul sa ii zic acest lucru. Am renuntat la gandul "o plac" prin clasa a 6-a, cand mi-am dat seama ca varsta mea implica si hormoni in exces, si cu ocazia asta mi-am bagat in cap ca trebuie sa am alte lucruri pe cap decat asa ceva. Apoi, mai mult sau mai putin la misto, am dat bomba ca mi-ar placea de o alta individa din clasa. Asta s-a intamplat pe la sfarsitul clasei a 6-a. Ma rog, concluzia este ca in a 8-a, mama mea a stat alaturi de mama Ioanei-care-nu-e-Jo [suntem si prieteni de familie, dupa 4 ani in aceeasi banca ar fi ciudat contrariul totusi] si de alte cateva mame, si mi-a povestit cum ca de exemplu ... Nu-i asa ca suan copilaresc? Mai trebuie sa pun floricele roz pe pagina asta! Offff! Revenind, ea m-ar fi placut si ea la randul ei, dar a fost descurajata de evenimentele pe care le-am enuntat mai sus [e unul singur, nu mai cautati]. Ma rog, si de momentele cand glumele mele o iau razna, dar aveam 13 ani, ce naiba!
Acestea fiind spuse ,cu cat ma gandesc mai mult, cu atat mi se pare mai greu de abordat aceasta problema. In primul rand, incerc sa stabilesc cat de mult o plac. In acest moment imi pun intrebari legat de cat de normal sunt eu, dar nu conteaza asa mult! Nu sunt un guru, dar o persoana la care tii te face sa te simti bine, nu? Uite, aici o mare problema. Sunt momente in care vorbim putin, momente cand vorbim mult, si mereu intrebari despre cat de bine tin eu minte. E ca si cum as verifica pamantul de flori si imi fuge ghiveciul din mana! Apoi trebuie sa trasez tipul nostru de relatie in momentul acesta, pentru a-mi stii riscurile. Inca o data nenormal ,stiu. Firul in 4, alea alea. Ultima intrebare e, daca are rost ce fac. Daca o eventuala relatie nu ar putea exista din N motive? Daca ea ma mai percepe doar ca pe un bun prieten? Daca si cu parca/se plimbau intr-o barca...

Si promisesem ca voi incerca sa separ blogul asta de notiunea "Jurnal personal!" Nici macar o promisiune nu o pot tine!

Clima bizonica

2008-01-18T18:08:00.000+02:00

Este absolut incredibil cat jeg poate sa adune zapada din aer. Zici ca mergi pe drumuri de tara, pline cu mocirla. Bocancii mei negri sunt albi din cauza sarii. E simpatic ca baietii destepti nu se indruam sa duca zapada in alta parte la 2 saptamani dupa ninsoare, dar se pare ca va trebui sa ma multumesc doar cu un traseu de 311 functional, nu? :D

Sunt absolut incredibil. Am Bac si eu ma fac ca ploua. Da, istoria pentru facultate o fac, matematica fac, dar la restul pauza. Adica la informatica si romana, ca engleza-sa fim seriosi! Nici istoria pentru Bac nu constituie o strofocare majora. Incep sa cred ca am un masochist in itneriorul meu. Preferam sa fie precum tricoul ala :in interiorul grasului asta e un suflet de lesbiana blonda. Mmmm. La mine nici macar prima parte nu se respecta. Sunt o insulta adusa grasilor care vor sa slabeasca. Cam dur, nu? Chiar imi pare rau de ei. Sunt grasi care nu se respecta si ii doare in cot ca vien macaraua sa ii scoata din casa, iar astia saracii incearca orice. Eu incerc orice sa ma ingras. 60 de kile inca e la "de indeplinit". Cred ca pot fi legat cu sfoara si inaltat in aer. Da, ca zmeul!

E incredibil de incredibila treaba aia. Aia cu "daca o placi, are prieten". Desigur, nu e la nivelul in care eu sunt la un pas sa incerc ceva [motivul "sunt un las" e unul important, dar majoritar e acel "timing" in care incerci sa nu te arunci ca berbecul]. Ca sa explic, aparent am norocul sa "imi fie simpatice" doar fete care se dovedesc a avea prieten. Da, sunt foarte icnantat ca am gusturi bune! Ioana-care-nu-e-Jo tot e in gandurile mele ["planurile" ar fi sunat precum ce spune un vanator de trofee]. Intervine clasicul "sunt un las", cuplat [ironic termen] cu frica ca o incercare in acest sens sa se incheie oricum dar nu bine. Lasand la o parte ca acum 2 zile toata ziua ,fara vreun motiv anume, stateam pe cuie ca "aoleu, daca are prieten?"... Citesc ce scriu aici si imi amintesc de commentul Simonei pe blogul vechi, in care imi spunea ca de fapt nu imi place de nici una. Si cred ca are dreptate. Incep acum sa-mi pun intrebarea daca ar fi mai bien sa incerc sa imi scot complet din minte ideea de "prietena" [repet la infinit ideea ca trebuie gasit un termen care sa nu reprezinte vreo 3-4 tipuri de relatie] ,sau sa incerc ceva. Prima varianta reusisem pana acum un an cand se stie ce s-a intamplat.

E incredibil ca acest clip este realizat de Roton! Mai putin incredibila partea in care inclusiv paginea mea de hi5 a fost impodobita cu el! :))

Apropo de incredibil... Remember?

Pacat ca nu mai e versiunea aia cu Dacia [singura vazuta la vremea respectiva, acum vad ca sunt cu zecile].

E incredibil cum mi-a pierit cheful sa mai scriu ceva, ca si cum nu as mai avea idei, desi acum 10 minute scriam de nebun.

Sessions of the soul:#1

2008-01-09T20:14:00.000+02:00

Presimt comentarii gen "Dar mai mare nu puteai sa-l faci?" :D

Culmea

2008-01-05T01:12:00.000+02:00

Nu culmea montana, ci culmea nedreptatii. Nu va impacientati, nu eu sunt subiectul nedreptatii. Azi mi-am luat placa de baza si procesor, iar asta implica automat o reinstalare de Windows. Windows sucks, am 5 (!!!) foldere diferite la "Documents and settings", fiecare cu bucatele pe care le folosesc. Una are desktopul, alta are salvarile la diverse jocuri.... un haos mare si inutil! Ei bine, de vreo 2 ore am frunzarit prin calculator sa strang absolut tot ce am nevoie la o reinstalare de sistem, kituri, programe vitale, etc, si m-am convins si mai bien de cat de varza e Windows, desi stiam asta deja. Tin minte ca acum vreun an am inceput sa sterg fisierele temporare de prin recent numitul folder, asta deoarece nu aveam programul care sa faca asta in locul meu. Cred ca am eliberat cu ocazia aia vreo 4 gigabiti de fisiere care mai de care mai inutile, mici, alambicate, fara un scop precis. A, ba da, cu scopul de a-mi nenoroci hardul. Bun TuneUp Utilities asta! :D
Dar stai asa ,unde e nedreptatea? Ca domnul Bill isi bate joc de noi in timp ce ii piratam produsul? Asta indiferent daca chiar il piratam sau nu? Neah! Alta e faza. Am frunzarit prin hardul vechi. Am acolo niste foldere aranjate destul de prost. Adica am operat mai multe proiecte de structurare a fisierelor, fara sa curat schemele anterioare. Si a iesit un haos. Acum e frumos. Dar am dat peste ceva itneresant, peste care era sa dau Shift-Delete ca bou'! Erau lucrurile luate de pe CD-ul profesoarei de info de anul trecut, care i-l daduse lui Alexandru ca sa si-l instaleze, dar el a venit la mine acasa si ne-am facut proiectul, adica l-a facut el....se mai intelege? Eh, ideea e ca nu am dat DOAR de kit-ul de instalare a lui C++. O nu! Am dat peste munti de teorie. Da, tot ce-mi trebuie pentru Bac! Am ras isteric, si apoi m-a lovit: Dar altii se chinuie sa isi scoata material, iar eu nici macar nu m-am straduit sa caut material de studiu. E cam urat sa fii in partea pozitiva a lantului trofic. Si ciudat.

Cand m-am dus azi-dimineata sa-mi iau respetivele achizitii, mi-am reamintit de placerea de a merge cu un metrou. Modelul vechi. Da, e plin de grafitti-uri neaspectuoase, asta e daca nu si le-au pazit noaptea! [Doamne ,ce aiurea suna!] Ma refer la zgomotul cauzat de mers. Un zgomot care forteaza cersetorii sa aiba corzi vocale care le-ar permite o cariera muzicala de succes. Un zgomot care iti inunda urechile. Nu e deranjant. Da, te cam dor uneori urechile, dar tot nu deranjeaza. Fiecare sunet il asociem cu ceva, e un proces simplu de indexare a informatiei. Cam ce face un procesor bun ca sa nu te plictisesti, rulezi un program, il inchizi, iar peste 1 minut rerulezi programul, beneficiind de o viteza de procesare crescuta. Ce-i drept procesorul are memorie scurta, dar foarte utila aditia asta. Mai ales la jocuri. Revenind, sunetul metroului ala vechi mergand pe sine il asociez mereu cu o stare de nebunie elevata, combinata cu o doza moderata de furie [ah ce mariaj lexical am facut!], la care se adauga o portie de determinare. Sa tot stau sa ascult sunetul metroului, dar nu stiu cat de intreg la mine voi iesi dupa cateva ore de zgomot infernal!

Acum vreo 6 ore vroiam sa scriu un post despre aceeasi achizitie, despre acelasi drum cu metroul. Nu l-as fi scris la fel. M-as fi plictisit de moarte, nu mi-ar fi placut. Acum insa ma simt surprinzator de bine din cauza fazei cu materialul de C++, care mi se pare incredibila. Nu am fost de partea asta a baricadei de ceva vreme , cand venea vorba de lucruri mai importante. Nu ma imbat cu apa rece [sau cel putin icnerc sa rezist tentatiei de a o face], dar tot ma simt bine! Ce-i drept ma simt un pic prost pentru aceia care inca isi cauta material ca disperatii pentru ca CHIAR ii intereseaza. Un exemplu e Anca, ea CHIAR da la facultatea de informatica. Dat mesaj pe messenger despre descoperire.

Ah ce nedrept! Vroiam sa pozez zapada ce statea agatata de acoperisul vecinilor, si care avea niste cute precum niste vene de-a lungul stratului alb. And battery dead! Crap! Apropo, e bine sa observ ca nu ma apuca scrieri de genul "as fi dat faza de azi pe altceva..." , unde "..." au rol de a face aluzie la subiecte plangacioase. Bai ce varza e Windows-ul!

Ultima flacara

2007-12-31T20:51:00.000+02:00

Imi respect promisiunea.

Acel moment a fost complet nou, naucitor daca e sa fiu un pic teatral. Pentru mine, ideea de club era, si este intr-o anumita masura, o experienta ciudata. Ca si cum ai lua un african si l-ai duce pe un aeroport din Londra. Pastram proportiile, of course.
In seara aia ce am facut...un pic de misto, foarte putin dans, putina discutie. De dansat nu am dansat din simplul motiv ca eu nu mai facusem niciodata asa ceva, si mi-era teama de mistourile colegilor. Am avut parte suficient, eram vraiste in acel moment al vietii mele, am mai spus-o.
Din aceasta zi am capatat fobia de dans [Danso-fobie?], lucru de care pot scapa si acum destul de greu, dar sunt progrese. Cum am capatat fobia pot rezuma: am cazut de fraier. Imi pare rau, oricat de mult as vrea sa spun, si acum mi-e ingrozitor de rusine! Au trecut mai bine de 3 ani jumate, si la fel de idiot ma simt! In orice caz, la ziua Andreei am reusit sa scap de aceasta problema printr-un siretlic: abureala. Da, da, ati citit bine, mi-am mintit mintea ,facand-o sa creada ca nu e nimeni in incapere. Mai am timp sa perfectionez tehnica asta, pentru ca acum nu ma tine foarte mult. Slava Domnului ca am si atata!
Dupa acel moment al serii, am ramas destul de....dornic de a nu mai face nimic. M-am retras intr-un colt si m-am cufundat in gandurile mele. Ironic,nu? Banchetul de a 8-a, iar eu pur si simplu nu faceam nimic. Insa s-a intamplat ceva care mi-a schimbat radical conceptiile. Da, am zis de lap-dance atat de des. La mine in clasa erau multe fete frumoase. Mai multe decat in liceu, asta o spun si acum.Desigur ,ma refer la fete cum aratau atunci, si cele din clasa mea de acum, zic mai incolo de ce.
Duap cum spuneam, m-am trezit dintr-o data cu aceasta fatuca in fata mea. O chema Lavinia. Era cea mai scunda din clasa si arata foarte bine. Momentul asta m-a luat prin surprindere totalmente. Mai ales cans se incepea cu scosul hainelor de pe mine! M-am oprit cand mi-am dat seama ca sub pantaloni se afla niste chilotei cu inimioare (alte valuri de mistouri) si ,mai de bun simt, ca raman fara haine pe mine! Dupa aceea m-am reimbracat, dar momentele acelea au fost inspaimantatoare pentru mine. Totul, de la partea cu dezbracatul pana la contactul fizic!
Vara ce a urmat a fost ingrozitoare pentru mine, deoarece mintea mi-o luase razna, ca oricarui pubertin. Insa Laviniei am motiv sa-i multumesc. Mi-am dat seama atunci ca trebuie sa ies de sub influenta propriei mame. Inca sunt sub influenta ei, dar nu se poate compara cu ce era atunci. Probabil ca faza asta este singa amintire placuta pe care o am din generala.
Am revazut-o pe Lavinia acum vreo luna si jumatate, prin pura coincidenta. Am trecut pe langa Hasdeu, initial vazusem alta fosta colega, iar apoi a aparut si ea. I-am dat id-ul ei de mess. Nici acum nu mi-a dat add. Asta conteaza mai putin, mi-am facut hatarul de a o vedea dupa atata vreme. Nici macar la fel de frumoasa nu mi-a mai parut.
M-a ajutat foarte mult momentul ala, sincer!

Linia 2007

2007-12-27T17:26:00.002+02:00

Desigur nu consider timpul ca o linie dreapta care nu poate fi schimbata ca directie, dar alt titlu mai bun nu am putut gasi.

M-am uitat pe postul meu de acum un an de zile si mi-am dat seama cat de repede imi pot schimba orizontul. De fapt nu, nu asta vreau sa scriu, normal ca imi schimb parerea usor la varsta asta! Mai ales cand vine vorba despre facultate.
Asta e unul din momentele pe care le urasc. Genul ala de moment cand trebuie sa tragi linie si sa faci calcule. Ideea in sine imi face mare placere, insa partea cu iesitul pe minus niciodata nu mi-a convenit. Am mai spus-o de atatea ori incat m-am plictisit s-o mai spun, 2007 a fost un an groaznic pentru mine. As fi facut un grafic ca sa reprezint anul asta, dar cum sunt un bun grafician, veti fi obligati sa intelegeti povestirile mele. Ianuarie incepe pe la vreo 7,5 scade pe la vreo 2 in februarie, creste incet incet spre 3,5 pana in jumatea lui aprilie, apoi sare la 4 la inceputul lui mai, apoi scade din nou la 2,5 pana la jumatea lui iulie, creste pana pe la vreo 6 pana in septembrie, apoi se cam echilibreaza pe la vreo 5. Minunat, nu?
Mai grav e ca mi-au aparut multe defecte, sau mai bine spus, am bagat de seama de multe defecte pe care le tin in mine. Defecte urate. Probabil ca regina in categoria asta e ranchiuna, ruda cu incapatanarea. Ruda de sange.Ranchiuna este ingrozitoare, mai ales cand o lasi sa stea in tine. E ca o ciuperca lasata la copt, care nu iti permite sa actionezi rational. Urasc irationalul.
Dintotdeauna am avut o parere proasta despre mine. Ok, sa nu exagerez, "dintotdeauna" este in cazul asta "de vreo 6 ani", care e cam echivalent cu o viata intreaga pentru mine. Din punctul asta de vedere mai ma inbunatatesc, incep treptat sa "pacalesc" acest lucru, bagand ...abureli :D Doar sa nu ma trezesc eu ca cel aburit.
Cel mai simpatic lucru de pe anul asta a fost jocul "daca iti place de ea, are prieten" ! E cel mai sadic joc posibil, care e si educational, spre deosebire de alte jocuri moderne. "Educationalul" vine din partea in care tu stai si iti freci capul daca sa incerci sau nu, si te trezesti ca totul e imposibil din cauza fazei cu "prietenul". Asa ca lumea iese mai castigata daca ar juca ruleta ruseasca probabil. Varianta cu 5 gloante din 6! Nu ma oftic la Fifi [experienta netestata de mine, dar norocul lui ca a fost asa!], dar la Coca cum sa nu-ti faci nervi?

Acum un an eram optimist, acum sunt ...nu pesimist, ci doar lovit in palarie! Doamne ce termeni gasesc! Acum mai mult stau bosumflat, fara vlaga. Sa fi renuntat deja?
Eh, la anul voi revedea Geneva, poate si Florenta. Dar cu camera de data asta! :D
Ce imi doresc pentru la anu'? Sa trec Bacul la fel de usor precum cred, si sa intru la facultate la fel de usor precum cred. Mai mult curaj, mai multa claritate in ganduri. Dar nu s-o plictisi soarta sa auda aceleasi cereri din partea mea an dupa an?

Incepe sa nu-mi convina calea pe care o ia blogul, aceea de jurnal personal in care eu imi vars frustrarile. Voi incerca sa ma abtin din a scrie in acest stil bocitoresc. Inainte sa inchei, ma bucur ca am rezistat tentatiei de a-i scrie numele "intelectualei" aleia, desi ghilimelele sunt cam imature ca folosire.

A, da, Ioana-care-nu-e-Jo! Inca ma gandesc, inca am strangeri de inima. Totusi e vorba de o persoana pe care o cunosc de atata timp. Sa vedem ce-o fi, dar sper macar sa am curajul sa incerc ceva.
Sa fie de bine 2008 asta!

Frustrari marunte

2007-12-19T23:59:00.000+02:00

Niciodata nu am putut intelege de ce se fac ore dimineata. Da, stiu ca ziua are daor 24 e ore, suportati-ma! Oricum ai da-o, un om nu este productiv daca se trezeste la 6 dimineata. Norocul meu ca nu am nebunii in cap de genul "micul dejun" sau "dezmortit" ,ca ma trezeam la 5!
Si programul de seara are dezavantajele sale, asa ca eu imi aduc amitne cu drag de clasa a 5-a. Nu ,nu 10-le pe linie, ci orarul, ala a fost ultimul an cand scoala mea avusese 3 ture, iar eu eram in tura 2. Incepeam pe la 10-11 si ieseam pe la 4-5. Un orar excelent!
In momentul de fata sunt frant de somn, am ochii rosii de azi dimineata...de fapt nu, am ochii rosii de 2 saptamani! E ingrozitor, nu se mai poate asa ceva! Eu nu pot dormi ziua, mai mult ma chinui ca sa adorm si apoi sa ma trezesc si mai obosit! Sunt calm!!!!!! AAAAAA!!!!!!!

In alta ordine de idei am terminat-o cu scoala. Pe 2007. Ioi! Sper sa se topeasca zapada. Iubesc zapada, dar ma deprima. Cand vad zapada, imi imagienz copii jucandu-se cu bulgari si dandu-se cu sania, indragostiti care se tavalesc prin zapada si brrrrrrrrr prea mult pentru mine deja! Acum un an eram optimist, o cunosteam pe Mara de vreo luna, si aveam o stare de bine, scurta, dar a fost. Acum nu mai simt nimic. Sau sunt prea obosit ca sa constientizez deprimarea. Bleah! That's why I hate the holidays! Urasc sa trag linie!

Sa ne traiti!

2007-12-12T22:10:00.000+02:00

De o vreme am in minte un subiect. Subiectul mi-a fost declansat in minte odata cu faimoasele alegeri, acompaniate de la fel de faimoasele "TREBUIE sa votezi!".
Nu vreau sa fiu ipocrit, pana in 2005 asa eram si eu. Dupa aceea mi-am dat seama ca oamenii politici sunt o apa si-un pamant. Cam tarzie constatare, sa zicem ca nu aveam nici 16, ani drept scuza. Nu voi vorbi despre viziuni politice, sau de faptul ca la noi nu se face politica, ci balacareala, si nici macar despre actul politic reprezentat prin acel referendum.
Patriotism. Mai stiti ce e asta? Nu, nu patriotism orbesc ca in filmele sovietice! Ma refer la bruma aia de repect care trebuie sa-i acorzi tarii tale. Unele tari se mandresc cu simtul patriotic a cetatenilor sai. Unii chiar exagereaza, dar nu asta e tema gandirii asteia. Ma amuza ca sunt oameni care spun ca "ba, ce naspa e tara asta!" ,desi avem libertatea de a ne face singuri destinele prin propriile forte. Da, nu avem sanse mari sa atingem varful icebergului (sau aisbergului?) ,dar nimeni nu iti da in cap pentru ca nu faci parte dintr-o grupare anume...de fapt spun prostii, asa se intampla si in capitalism. Stiti ce e capitalismul? Nu e Pamantul Fagaduintei imaginat de aceeasi oameni care i-au asteptat pe americani vreo 60 de ani. Capitalismul e religia moderna a supravietuirii. Supravietuieste cel ce da din coate mai mult. E alegerea fiecaruia daac vrea sa respecte un cod etic sau nu. Deci daca iti spetesti spinarea si mintea, iti poti asigura un trai cel putin decent. Cu conditia sa nu cari marfa prin Cora/Carrefour/Ocean/etc!
Deci unii spun "ce naspa e Romania!". Teribilisti! Am observat ca pentru unii [dar nu toti], antipatriotismul este o calitate. Intra in categoria lucrurilor pe care le incalci doar pentru ca parintii tai iti spuneau sa le respecti. "Nu fuma!"...Yeah right! "Nu bea!"...Aha! "Respecta-ti tara!"...Fii sigur de asta!
Nu zic ca tara e lapte si miere, pentru ca nu este. Da, sunt salarii mai mari in afara, dar nu sunt rare situatiile in care banii ramasi in mana emigrantului la sfarsitul lunii sunt mai putini decat cei ramasi in mana celui ramas acasa. Plus statul de imigrant, care de obicei inseaman ca lumea nu te are la inima foarte mult. Plus situatii exceptionale.
"Abia astept sa plec din tara asta nenorocita!"... Lasilor! Un lucru nu il inteleg: daca tot critici tara ta, de ce sa nu faci ceva sa schimbi acea situatie? Si nu doar tu, toti cei din jurul tau! Acum muuulti ani, intr-un tramvai era o catza care tot striga "sa vina careva sa il ia pe boschetarul asta de aici! Haide barbati, nu vedeti ca trebuie sa fie dat afara?". Exact asa sunt si cei care pleaca si nu se mai intorc. Am urmat scoala aici, statul mi-a platit acest serviciu. Am locuit aici, statul mi-a acordat alte servicii. Serviciile nu cresc in pomi, sunt platiti din banii statului. Pardon, din banii dati de parintii nostri din taxe. Iar eu plec din tara, dau naibii Romania. Cine isi ia tzeapa? Da, prostii nostri de parinti, pentru ca noi ce vom produce ,va intra in buzunarul canadianului, americanului, francezului, spaniolului ,si tot asa! Suna a economie? Nu, suna a LOGICA! E ca si cum ai veni la mine, ti-as da bani ca sa faci antrenamente pe skate, iar dupa aia sa imi dai papucii si sa dai procentul incasarilor noului tau agent din Trinidad-Tobago!
"Oamenii sunt niste nesimtiti"...dar stai asa, daca TOTI se plang de asta, cine are dreptate? Daca asta e adevarul, de ce sa nu impun eu un model de bun simt? "Dar Radu, cui ii va pasa?" MIE, daca nu poti sa iti impui personalitatea intr-un desert al personalitatilor, atunci TU esti de vina pentru ca nu te-ai straduit suficient! De fapt, sa o luam de la radacina, de ce sa ma uit in gradina altora? Eu sunt adeptul gandirii ca nimic nu trebuie sa-ti stea in cale, si asa este. Daca nu te poti impune, nu ai motive sa te plangi ca nu poti supravietui. Dar asta e adevarul, educatia noastra e pe butuci. Lumea uita de respect ,de vechile valori si tot asa. Se intampla numai la noi? Nu! :) E fenomen global, iar noi nu ne putem ascunde de un astfel de fenomen.
Cat am fost in Elvetia am vazut toate valorile patriotice in aplicare, am vazut bun simt, am vazut respect. Si mi-a placut la nebunie. Dar cu toate astea, nu as putea sa plec din Romania. Dupa 10 zile nu mai puteam sa stau acolo. Sunt patriot ,chiar daca "Saptamana Avatarului" e in olandeza, chiar daca Romania nu e Paradisul, chiar daca nu toti oamenii sunt la standardele noastre. M-am nascut roman, si e de datoria mea ca cetatean sa contribui cu ce pot, fie munca fizica, fie munca intelectuala, fie MUNCA. Daca vei munci serios si continuu, foarte greu poti fi tras in jos.

Naiv, nu? :)

Sin City

2007-12-02T19:44:00.000+02:00

Nu mai dau link pe imdb, nu cred ca mai are importanta. Sau poate ca da [LINK]. Nu ma voi da rotund spunand ca e "bazat pe benzile desenate ale lui Frank Miller", pentru ca sunt total paralel cu acest individ. Stiu doar ca el mai facuse benzi cu "300", un film pe care l-am tavalit cu placere. "Sin City" nu e un film prost. Deloc prost chiar.
Originalitatea sa consta in folosirea de imagini supra-expuse combinate cu un efect de alb-negru, din care se filtreaza, ocazional, niste culori. Acest lucru creaza impresia de "film noir", o atmosfera intunecata pe tot parcursul filmului. De fapt imi aminteste de jocurile "Max Payne", in care personajul isi avea momentele intime cu gandurile sale reprezentate prin benzi desenate, alb-negru, desenate in stil...eh, stilul ala care manipuleaza formele pentru a crea o stare aleasa arbitrar de artist :D De altfel, modul in care monologurile personajelor din film sunt realizate aduc aminte de acelasi joc, doar ca au un plus de savoare.
Avem 3 personaje principale. Bruce Willis e un politist care e gata sa se pensioneze, dar se avanta intr-un ultim caz, in care trebuie sa salveze o fetita din mainile unui pedofil criminal. Mickey Rourke e un golan care doreste sa razbune moartea singurei femei care s-a comportat frumos cu el (the guy was BUTT ugly!). Clive Owen se ia de un individ care ii ameninta prietena (Benicio Del Torro e individul in cauza).
Daca ar fi sa spun cate ceva depre fiecare personaj, Rourke mi-a placut cel mai mult, genul de personaj care rupe totul in bataie ,avand un bagaj consistent de determinare cumulat cu forta fizica si o inteligenta ascutita. Si un sarcasm pe gustul meu! Individul asta este si unul sensibil, surprinzator, un fel de cavaler. Dar este si un sadic, scenele de tortura fiind dese in timpul povestii sale.
Bruce WIllis este un personaj stereotipic: politistul corect, care isi face datoria, care are de-a face cu coruptie la nivel inalt. Onestitatea este prioritara pentru el, acceptand sa indure ani de chinuri pentru a proteja acea fetita pe care o salvase. Scena sa finala este o chintesenta a sa, aratand faptul ca el este un personaj cerebral, care e dispus sa sacrifice orice pentru apararea celor dragi lui.
Clive Owen reprezitna ,dupa parerea mea, cel mai slab personaj din acest film. Sau poate zic asta din cauza impresiei de fortare a lui Clive ca sa para dur. El lupta din motive pur egoiste, nu se gandeste la binele altora sau la un bine general, el vrea doar sa protejeze ce-l intereseaza, fiind un pragmatic.

Filmul nu trebuie luat la propriu, deoarece multe scene sunt clar trase de par. E amuzant ce voi spune acum, dar o voi spune. In acest film, de cateva ori apar momente in care explozii de grenada nu fac rau personajului principal, oricat de mult l-ar arunca, spre deosebire de alte personaje care sunt omorate de aceleasi tipuri de explozii. Nu e ca in scenele din Rambo, in care eroul nu patea nimic, aici se vrea evidentiat ..."forta" eroului. Ghilimelele au o cauza. Consider ca o lupta cu arme de foc nu mai tine de calitati individuale ale celor implicati, de aptitudinile lor. Nu, intr-o lupta moderna, cel care are avantajul tactic ,are victoria in buzunar. Desigur, calitatile individuale contribuie serios la acet "avantaj tactic" ,dar nu decisiv. Ca sa nu o mai lugnesc, personajele principale sunt mai rezistente in film pentru a arata determinarea lor. Acelasi lucru pot spuen si depre scenele foarte rapide de actiune, cand adversarii sunt omorati din 2 focuri de arma, lucru care mie imi place: elimina scenele lungi si plictisitoare de actiune.
Da ,filmul e destul de violent (foarte ,sa fim sinceri). Poate sunt eu diliu, dar vad violenta din filmul asta ca un fel de exprimare a trairilor personajelor. 8,8/10

P.S.: rectific nota pentru Vanilla Sky. 8,8 e prea mult, finalul acela chiar omoara filmul. asa ca Vanilla Sky are doar 7,9 din partea mea

Permutari

2007-11-30T21:28:00.000+02:00

Cred ca realizez o premiera. Scriu 2 posturi simultan! Incerc sa termin draftul ala, ca am prins o idee! Si mai vine o surpriza ;) Sper ca va fi placuta.
Saptamana asta am lucrat zilnic. Ma rog, aproape, ca miercuri mi-a picat curentul fix cand vroiam sa ma apuc de scris un eseu la istorie, moment in care tocmai se intuneca afara. Deci bagat lemne in semineu, si rugat sa se faca focul ca sa ai lumina la care sa inveti. Cand a inceput lemnul sa arda, a revenit curentul. Minunat! De scris nu am mai scris, dar de tolanit pe canapea cu foile cu lectii in mana m-am tolanit.
Revenind la lucrat, inclusiv azi am lucrat. Nu vreau sa fac elogii [elodii? :)) ] asupra volumului de munca prestat pentru ca nu consider ca e ceva de laudat. Ci doar ciudat. Eu sunt un lenes prin excelenta, ma urnesc foarte greu la munca, si doar cand vreau EU! As putea pune asta in seama lipsei increderii in mine care se reflecta in lipsa respectului fata de mine care conduce la lipsa voitnei de a face ceva pentru propria persoana, dar parca e prea inlantuita treaba ca sa fie adevarat :)) Asa, revenind, de luni pana azi am lucrat cam de pe la 3-4 jumate pana pe la 7-8, la care se adauga, normal, trezitul de dimineata si mersul la scoala. Somn normal ca simt, doar ma trezesc cu ochii rosii! :P Dar nu simt starea aceea de "nu mai pot, vreau sa se termine" pe termen lung. Da, in momentul acesta imi convine sa ma opresc din treaba, doar sutn lenes, nu? Dar dupa ce imi termin treaba pe ziua de azi nu simt starea de "gata, maine nu mai fac asta!". Asta mi se pare foarte ciudat. In a 5-a veneam acasa si invatam, nici nu sesizam acest lucru. SI nici notele nu le-am sesizat. La sfarsitul clasei a 6-a am tras un ochi prin carnetul de note. Perioada cat am muncit, adica semestrul 2, detinea o medie de 9,97 (da, o medie de 9, la romana). Aproape ca imi facea placere sa ma apuc de lucru. Nu zic ca era gresit, ci doar ca era ciudat, din nou.
De fapt, nici macar nu am ami mers saptamana asta la facultate, am stat sa invat. Doamne, se transforma in "marturiile proletarului" acest post!

Dupa ce psotez asta ,si ultima fila din povestire, voi face si lucrul acela....Va suferi ceva munca, dar sunt hotarat sa fac asta.

A little something

2007-11-26T22:06:00.000+02:00

De vreo 2 saptamani am o bugata din poveste in draft. Pe blogul alalalt, se intelege. Imi place povestea aia. E atat de flexibila, atat de inteligent construita! Traiasca genialul sau creator! :))
Apropo de celalalt blog, am inceput sa recitesc postarile mele d-acolo. E placut sa vezi propriile tale greseli conceptuale din trecut, multe din lucrurile spuse atunci nu le-as mai spune acum, considerandu-le cuvinde puerile sau imature. Pana si comentariile lui Jo par altfel, mai putin mature fata de ceea ce este acum. Macar stiu ca nu batem pasul pe loc.
Dar curios este ca parca am o lene in a scrie ce scriu aici in acest moment. Desi imi face placere. Chestia asta ma ingrijoreaza putin. Ce-i drept, pe vremuri postariel mele erau cateva randulete. Acum scriu si nu ma mai opresc.
Apropo de poveste, planuiesc sa il organizez intr-un Word, care sa semnifice primul capitol. Mai ma gandeam apoi sa atasez si imagini care sa faca parte din povestire, dar deja intind plapuma prea mult.
Mai ma gandeam la o treaba...cand am fost acum o saptamana cu Ioana la facultate am vorbit. Si nu a existat sentimentul ca discutia stagneaza sau ca nu are orizont. Excelent! Da, ea e priam fata pe care am placut-o vreodata. Si am cam nedreptatit-o... Si as vrea sa gasesc o scuza mai frumos elaborata decat "hormonii tineretii" :P E o fata de treaba, la locul ei, ii place muntele. Hm, e amuzant, ca desi am stat cu ea in banca vreo 4-5 ani, si o cunosc de 11 ani jumate, nu prea stim multe lucruri unul despre altul. Lucrul acesta e valabil pentru toti colegii mei din generala.
Revenind, simt ca se poate incerca ceva. Cand ma uit pe propozitia anterioara, imi dau seama ca nu prea transmit mesajul pe care il doresc, dar nu am alta exprimare la dispozitie. Singurul impediment este faptul ca mi-e teama. Totusim o cunosc de 11 ani! Recunosc, mi-e frica. SI regret ca mi-e frica, deoarece stiu ca daca as incerca, nu ar fi deloc un tel dificil...

Sa nu ma iau la suturi?

P.S.: Scuze Jo ca nu am terminat asta de scris mai devreme, doar ca ma simt oarecum vinovat cand iti dau linkul cat esti on, ma simt ca si cum as profita de tine :P

Animal Farm

2007-11-23T19:36:00.000+02:00

Azi am avut ocazia sa vad, pe langa cursul obisnuit de istorie, si o mostra din ce are cercul cinematografic de oferit. Saptamana trecuta fuse "The wall", pe care l-am ratat. Dar "Animal Farm" ba!

Filmul e inspirat din opera lui George Orwell, un om de care ear sa zic ca e un regizor. Bine ca am tacut. Tema cartii, si a filmului, este revolta animalelor asupra stapanului uzurpator, fiind apoi nevoite sa aiba grija de unele singure. Revolta, inspirate ca mesaj din marxism, duce la instaurarea puterii porcilor, in frunte cu Snowball. Insa odata ce Napoleon decide sa ia puterea, regulile privind egalitatea si dreptatea sunt duse la recycle bin...
Pot sa spun ca e unul din cele mai inteligente filme vazute de mine vreodata, deoarece acopera atat realitatea istorica a vremii, dar a prevestit si viitorul (cartea a fost scrisa in '37 ,iar filmul facut in '54 ). De vazut! E si pe youtube, impartit in 8 bucati!

9,33/10!

EDIT: sunt injust cu filmul acesta. Am utiat sa spun de faptul ca acest film abunda in simboluri istorice si sociale. De fapt, genialitatea filmului nu consta neaparat in acuratetea cu care e creionat/prevestit regimul comunist, ci din cauza faptului ca orice revolutie existenta in istoria umanitatii se poate regasi ,simbolic, in acest film. Si pe deasupra, fiecare personaj, fie el Old Major, Snowball, Napoleon, Boxer, Benjamin sau corbul, are corespondenti care pot fi cu usurinta gasiti. Si desi filmul este o drama, sunt suficiente ocazii cand umorul detensioneaza atmosfera apasata. Si inca o data, il recomand!

Poc!

2007-11-22T18:36:00.000+02:00

Asa se simte capul meu in acest moment. Nu am idee de ce, si ieri am avut aceeasi stare toata ziua. Ca si azi. Mi s-a spus ca am avut o fata stravezie, cu cearcane foarte mari, ceea ce probabil ca e cazul si acum. Nu e de la nesomn, dar nu am idee de al ce o fi...

Ma rod doua ganduri. Prima e ca acest blog...de fapt nu, problema e ca BLOGURILE mele au luat-o pe panta pe care nu stiu daca am dorit-o: jurnal personal. Da, vechiul blog s-a reprofilat, din motive amintite, dar totusi! Practic ,aici ma plang ca un fraier ,iar asta in mod sigur nu duce lucrurile mai departe. Da, poate in acea secunda ma simt comfortabil ca fac acel lucru, dar dup-aia nu mai simt nimic.Adica revin la starea intiala!
Un alt gand ma roade destul de tare in acest moment. Toata treaba cu Coca ma face sa zic ca platesc pentru greseala de a tot amana pasul acela... pumni in cap! Culmea e ca nu ii prima oara cand regret astfel de "mutari". Mutari de las, asta e adevarul! Daca as putea sa ma intorc in timp la sfarsitul clasei a 11-a [sau mai precis, inceputul semestrului 2], zau daca nu as fi incercat macar! Poate ma respignea, poate nu ma respingea, asta nu conta asa de mult precum gandul ca nu am facut nimic in privinta aceasta. De fapt mint, ar fi contat.

Apropo, o situatie cel putin amuzanta. Inaintea orei de istorie faceam glume pe tema "sper ca nebuna sa nu-si aminteasca ca dau bac la istorie/ nu ii voi spune niciodata ca voi da la facultate". La sfarsitul orei, vine la mine intrebandu-ma daca inca dau Bac-ul la istorie. Si am inceput sa scuip fasolea. Da, i-am zis ca dau la facultate! Insa nu i-am zis ca fac meditatii, si probabil acest lucru va innoda si mai tare treaba... Ea mi-a zis ca imi face fise cu ce am nevoie sa fac, etc etc. Probabil ca ultima parte m-a mai calmat: va vorbi in cancelarie cu colegele ei sa vada care poate sa am ia la pregatiri suplimentare pentru Bac, adica atunci cand se adun elevii super-interesati. Cand ma duc la meditatii, ii voi spune profesoarei. Totusi, ma simt jenat de toata situatia, nu stiu de ce. Poate pentru ca nebuna va face fisele alea chiar daca eu am material [ce-i drept, e i nstadiul de "voi avea, dar stiu sigur acest lucru" ] ....

Ciudata lume!

Inca una

2007-11-18T11:46:00.000+02:00

In momentul de fata cica ar trebui sa invat la istorie. Ma apuc imediat dupa asta.
Acum stau sa ma gandesc, mai e ceva care m-a intristat vineri.Vorbisem cu Anca in seara aceea,si ajunsesem la subiectul Cornelia. Eu o plac pe Cornelia, dar Cornelia are prieten. De ce nu ma mira?! Eu stiam acest fapt de ceva vreme, deoarece Cami ii spunea ca "e singura fara prieten", afirmatie ce ma face sa ma simt exclus. Da, a zis "prieten", dar genul folosit e doar un detaliu. Revenind, cand Anca imi spune ca are prieten, nevazand ca eu spusesem asta cu cateva randuri mai devreme. Nu inteleg un lucru insa: daca eu stiam ca Coca are prieten, de ce m-am intristat cand mi-a spus si Anca acest lucru? Nu aveam dubii, pentru ca cu 2 ocazii diferite am avut parte de sentimentul de excluziune in acelasi mod.
Dar nu vreau sa deviez. Cum de am eu norocul asta? Ori e ipocrita si mincinoasa, ori are prieten... Ma intreb cum as putea sa fiu optimist in conditiile astea.

Si acum ,primul film de pe youtube pe care l-am pus la favourites. Da, am reusit in premiera sa pun un film asa cum trebuie. Ce e cu filmul... Da, e cu fotbal. Oare? Motivul pentru care a intrat in sufletul meu nu e tema filmuletului., chiar daca e cu Wesley Sneijder sau cu Ajax [2 feblete d-ale mele]. Daca ai apasat pe play de dinainte, probabil ca iti vei fi dat seama despre ce vorbesc. Da, e vorba despre muzica ce asigura fundalul muzical. Am impresia ca e U2, dar nu bag mana-n foc pentru asta.
Am intalnit acest filmulet vara asta, ma uitam la ea pentru a-mi alina durerea. Am placut-o pentru ceea ce vroia sa arate, nu pentru ceea ce era in realitate Mara asta... Regret ca-s prost!
Ce s-a intamplat cu copilul ala? Unde e el?

Vanilla Sky

2007-11-17T15:07:00.000+02:00

Am dat de filmul asta in mod surprinzator, in timp ce scanam posturile in cautare de ceva interesant. Nu mi-am dat seama initial ce film e, acest lucru tinandu-ma cateva minute bune. Dupa ce am recunoscut-o pe Penelope, imediat mi-am dat seama.

Pe site-ul IMDB are parte de o nota destul de proasta. Asta m-a facut curios, yankeii au un talent ciudat de a da note mari la filme proaste. De fapt ,daca stau sa ma gandesc, nu ma uimeste nota primita pe imdb!
Nu il prea pot suferi pe Tom Cruise. Singurul film in care mi-a fost simpatic a fost "Ultimul Samurai". In rest, mereu a fost pus in ipostaze ...na, ca mi-e greu sa gasesc cuvintele potrivite! E impresia ca de fapt, jocul lui Tom nu e facut pentru a crea adancime personajelor interpretate, ci pentru a il face pe actor sa fie... star? Cred ca am un exemplu mai precis, nici Will Smith nu mi-e simpatic. Vazusem "Man in Black II", in care el e afisat ca un cowboy modern, a total show-off!
In unele momente Tom e pus in "Vanilla sky" sa aiba momente de nebunie, in care incepe sa tipe si sa gesticuleze violent. De fapt, filmul cam abuzeaza de aceste momente, ducand aceasta moda pana in punctul in care si Kurt Russel face acelasi lucru. Efectul e destul de urat, personajele isi pierd din credibilitate. Dar am decis sa ignor acest aspect, deoarece mi-este evident ca de fapt regizorul a icnercat sa mulga aceasta "calitate" a lui Cruise, care ,din nou, il evidentiaza pe actor si nu pe personaj.
Despre ce e filmul? Nu am vazut primele 10 minute, dar nu-i nimic. Tom este fiul unui fost mare propietar de mega-corporatie. "Fost" ,adica "mort". Deci Tom e noul propietar. Viata lui personala e deranjata, fara orizont. Cameron Diaz [o actrita antipatica pentru zambetul de taranca pe care toti regizorii il exploateaza] este "his fuck buddy", iar Brian[nu stiu numele actorului] e cel mai bun prieten a lui. Totul se schimba cand o intalneste pe Penelope, alaturi de care are o noapte platonica. Totul era extraordinar, pana a 2-a zi, cand a luat masina cu Cameron, aceasta aruncandu-se de pe pod, ea murind, iar Tom desfigurandu-se fizic si psihic.
Filmul se cam joaca cu mintea privitorului, trebuie sa ai foarte multa concentrare ca sa deosebesti realitate de imaginar. Reclamele bagate o data la juma' de ora nu te ajuta in acest sens. Daca nu vedeam atat de mult pana la prima reclama, l-as fi luat de pe net, ca sa il vad cap-coada.
Pe langa faptul ca te face sa gandesti, filmul are avantajul de a-si construi povestea intr-un mod foarte placut, infiltrandu-te mental prin cutele ei. De fapt ,pot spune ca povestea filmului e buna, e mareata, e incantatoare. Si la ce folos cand finalul e la fel de banal ca un ending de "Lethal Weapon" ? Da, finalul e BANAL, zici ca personajele implicate s-au straduit inutil in a crea o platforma solida pentru un final grandios. Ca si cum a construi un munte pentru o saritura cu trambulina in psicina olimpica!
Felicit scenaristul, dialogurile sunt credibile si foarte vii, pline cu imaginatie si spontaneitate! Discutiile dintre Tom si Penelope sunt extrem de frumoase.

Concluzia e, ca acest film nu poate fi incadrat intr-un gen anume, pentru ca un gen anume ar taxa acest film pentru felul in care a fost construit. Da, filmul are cate un pic din toate, nu a fost creat ca sa fie o drama, sau o comedie, sau un film psihologic, a fost realizat ca sa transmita un mesaj ,o stare. De fapt, as putea sa-l incadrez intr-un gen, acel "criteriu al meu de notat filme".

8,8!

Poate si faptul ca am sfarsit ziua dand apa la soareci, din motive care nu tin de film...

S-a pierdut idee de titlu. Oferim recompensa!

2007-11-14T20:20:00.000+02:00

Regret ca nu mai prea postez. Regret ca nu am acel sentiment de "hai sa scriem ceva frumos".
Sau ca imi voi lasa "barba" sa creasca pana cand voi iesi din aceasta stare. De fapt situatia in sine, parul facial nu ma deranjeaza.
Imi regret indiferenta
ranchiuna
incapatanarea
.
.
.
.
regrete inutile!

Uite, Cami mi-a dat link catre, surprinzator, cel mai bine documentat site de astrologie pe care l-am vazut. Foarte util. Sunt Plop.

Inalt, decorativ, frumos, este prea legat de tot ce il inconjoara, lasandu-se influentat si descurajandu-se foarte usor. Fiind un pesimist, are nevoie de o influenta buna a prietenilor. Este foarte legat de casa, de locurile natale. Este foarte usor de ranit, sufera din cauza celor mai marunte lucruri si poate ajunge sa se lamenteze doar pentru a auzi compatimirile celorlati. Chiar daca este un pesimist, plopul este totusi un curajos si orgolios, afisand uneori un aer senin si lipsit de griji. Este inclinat spre materialism fiind foarte abil in obtinerea banilor. Viitorul il va vedea intodeauna in negru.

Este o fire independenta si nu accepta nici o constrangere. Isi trateaza partenereul cu incredere si nu va accepta sa divorteze. Isi ascunde problemele sub un zambet larg, iar in familie va fi rar fericit datorita independentei si sensibilitatii sale. Este neglijent si lenes, urand munca fizica. Viata sa va fi un sir de evenimente dure si neplacute.

Nu voi nega faptul ca tot ce scrie mai sus e 100% adevarat. E incredibil, citind acele lucruri m-am simtit ca si cum ma uitam in oglinda. Gandurile care imi treceau prin cap de cateva zile. Saptamani. Naiba stie!
Cred in astrologie, dar nu in horoscopul zilnic. "La slujba vei primi o marire de salariu"... Bravo Neti, eu sunt la scoala!

Aseara o discutie cu mama mea m-a pus, oficial, in fata urmatoarei realitati: ma urasc pe sine. Nu in sensul fizic ,evident. Daca era ura fizica, atunci probabil acest blog ar fi fost scris cu sangele meu. Lacrimi sange si sudoare.

Oracolul I Ching. Cea mai veche forma chinezeasca blabla. Hai s-o incercam. Concentrare, 6 click-uri si ar trebui sa am un cod bazat pe liniute, care sa imi dea raspunsul. Nu stiu daca concentrarea chiar functioneaza.


Hexagrama 39 Kien Obstructie		Hexagrama 31 Hsien Influenta

39. Obstructie

Linia 4

Sunt momente cand un obstacol nu poate fi depasit daca esti singur, trebuie sa gasesti aliati care sa te ajute.

Dati naibii chinezii astia. Eu cred ca au plantat microfoane printre plante. Sau sub fata de perna cu ursuleti in parcul de distractii.

Revenind, planurile mele sunt destul de clare. Am vreo 3 saptamani de facultate programate cu cate un special guest. Mama ce ciudat pot sa fiu uneori!

Trista premiera

2007-11-09T17:03:00.000+02:00

Azi am stabilit o premiera. Una destul de ciudata. Am mancat singur la un McDonald's!
Suna penibil poate, nu v-as invinovati. Pentru mine, ideea Mc-ului a fost strans legat de "socializare". Nu stiu de ce, dar mi se pare o grava incalcare a regulilor firii sa stai si sa mananci singur. Azi am facut-o. Si am aflat ca nu e bine sa mananci de la Mc pe stomacul gol si in dureri.
De altfel nu m-am invatat de faptul ca nu e bine sa stau cu capul pe banca cand nu am chef de nimic. Imi murdaresc ochelaii, oricat ma chinui sa evit contactul dintre lentila si orice suprafata. SI apoi am o mazga care se ia cu mult chin. Bleah!
Acum ma gandesc cu regret la ceva. Saraca mea camera abea daca a fost utilizata. Mi-e nu-stiu-cum sa o iau si sa o scot acolo in clasa. Si pe strada e cam ciudat, dat fiind dimensiunea ei. Nu regret ca am luat-o ,e de cea mai buan calitate, dar nu am scos-o niciodata din casa. Poate ma incumet intr-o zi sa o scot la plimbare, poate saptamana viitoare cand ma mai duc la facultate. Azi nu m-am gandit sa o iau cu mine, eh! Deci daca vinerea viitoare nu va fi Apocalipsa, o iau! Camera!
Cam atat cred. Plictis. As spuen si de starea de spirit proasta, dar cred ca am acoperit si ras-acoperit ideea asta :D

Fermoar

2007-11-03T00:36:00.001+02:00

De cand a fost evenimentul de la inceputul anului scoalr, am simtit tot mai mult nevoia sa "inchei conturile", sau mai frumos exprimat "sa lamuresc lucrurile".
Intr-o doza de masochism dusa la extrem, am incercat sa imi arat ostilitatea si parerea proasta despre unii membrii ai grupului montan cu care cochetam pana in urma cu cateva luni. Decizie proasta, pentru ca am descoperit ca ,pe langa faptul ca actioneaza in haita, mai sunt si ipocriti. Auzi domne, sunt un nesimtit ca am spus acolo ca ei nu au bun simt [ca sa nu zic "nesimtiti de 2 ori in propozitie :P ] Acum nu stiu ce mai scrie acolo, deoarece, administratorul [ghidul care nu mai e ghidul lor] a modificat mesajele, intr-un sir aleatoriu de caractere. Ah da, musteste invidia in unii din ei. De exemplu, pustiul care m-a facut "retardat" in ultima excursie [atunci am fost un car de nervi], lovise din nou, aruncand o replica acida la spusele mele, pe care l-a considerat "teorie de kkt", adreesandu-se cu "geniule" intre ghilimele. Penibil devine acum, cand ma abordeaza pe messenger, cu mesaj in care spune "grupul e mai unit ca niciodata, asa ca tzeapa" [replica matura e data de faptul ca am afirmat ca grupul nu e unit cum era inainte-ceea ce e adevarat, pentru ca un grup unit nu se formeaza eliminand oameni care nu-ti fac nimic], fiind apoi intampinat cu clasicele buzz-uri, la care i-am multumit Football Manager-ului 2008 in modul fereastra pentru ca nu permite suprapunerea ferestrei de mess :D Ah, "bah terminatule" se pune la replici de pus in geam? :D

Eh, trecem la lucruri mai serioase. Aceea in care mi-am cerut scuze dupa 4 luni fetei care isi facuse majoratul in BUsteni, eveniment de la care am plecat in mai putin de o ora. Mi-am luat bilet [nu inainte sa nu fac scandal sa mi se dea carnetul- scandal constand in tipat pe strazi, fluturand mainile si plecand ca un nebun pe strada] ,pentru ca daca ramaneam o zi acolo, ii nenoroceam aniversarea fetei, la care eu sincer sa fiu tin, acelasi lucru fiind valabil si pentru prietenul ei. Niste oameni extraordinari.
Asa ca mi-am facut in sfarsit curaj sa-i explic pe indelete toata povestea, desi i s-au povestit ideile de baza. Acum ma simt mult mai bine ca am facut acest lucru, e ca si cum mi s-ar fi luat o piatra de pe inima.

Dar ce s-a intamplat acolo? Ei bine, am fost bataia de joc a unor indivizi, restul nu facea nimic, ca si cum era in regula, dar picatura care a umplut paharul a fost ultima noapte, in cort, langa o manastire. Am auzit absolut toate mistourile, si jignirile si batjocurile posibile facutre pe seama mea, in timp ce eu "dormeam". De fapt, eu si colegul meu [care si el era ostracizat] am injurat de mama focului in cort, eu fiind atat de nervos de imi luase tensiunea razna [starea de lesin de la tensiune se face, nu? :D]. Atunci mi-am dat seama ca eu nu fac parte din acel grup, ca m-au exclus din motive straine mie, si ca ii doare undeva de mine. Tinusem foarte mult la aceste iesiri, cea din Padina fiind de departe cea mai frumoasa dintre toate. Atunci m-am simtit sigur, sufleteste. Ideea ca sunt oameni care te aprecieaza [mai multi oameni] ma face mereu sa plutesc, ma simt implinit. Nu e aroganta sau cersetorie de complimente, este realitatea. Da, Jo, Anca sau alte cateva putine persoane + rude ma aprecieaza, dar nu stiu...parca vreau mai mult. De la rude nu imi ajunge oricum ar fi, mereu voi asocia aprecierea cu rudenia, Anca numai timp de vorbe cu mine nu mai are, iar cu Jo am mai zis, regret ca nu pot vorbi cu ea atat de mult precum as vrea. Senzatia aia ca nu gasesti subiect...Cah!
Ei bine, in cort m-am simtit singur-singurel, punctul din mijlocul desertului, chestia aia care nu se ia in seama. E cel mai groaznic sentiment, si asta pentru ca e apogeul singuratatii! Insa acele evenimente mi-au facut lejera detasarea sufleteasca de acest grup, nu am suferit pentru aceasta "rupere". Ma bucur insa ca am trimis aceasta scrisoare deschisa catre ea.

Apropo, azi alt curs la Facultate...Yugoslavia, NATO, si un Valeriu Stan [nu il stiam dupa figura] asa cum imi place mie :D

EDIT: Dupa un an ma sinchisesc sa corectez. VALENTIN Stan! :D

Orizont

2007-10-31T15:18:00.000+02:00

Azi am mers pentru prima oara IN Facultatea de Istorie...alaturi de o buna prietena a fratelui meu, la un curs de istorie contemporana, sustinuta de profesorul Antoniu. Un om foarte de treaba, tanar, si deschis faat de elevi. Ne-a povestit ca in urma cu cativa ani, ca sa sublinieze mai bine ideea tensiunii sonore a razboiului (WWI mai precis), rugase un student sa ii vina cu o combina, si a pus o compilatie de sunete de arma. Reactia studentilor a fost una normala, de a dori sa scape de zgomotul crescator. Apoi a venit portareasa si a inceput scandalul... De atunci nu mai a facut aceasta treaba :D
E din cauza orelor facute de mine la liceu, dar de la jumatatea orei incolo incepeam sa ametesc. Nu a fost bai, ca am inteles toate ideile prezentate de profesor. Asta si poate din cauza faptului ca ma pricep mai bine la istorie contemporana decat la antica. Dar in concluzie, experienta a fost una foarte placuta, poate voi mai face escapade pe la facultate cand mai am timp.
Si ca orice amic al fratelui meu, Maria mi-a zis ca seman izbitor cu el. Grrrr! Dar chiar, cred ca jumatate din indivizii de acolo pareau scosi din cu totul si cu totul alt film decat cel cu istorici. Tzoape, ciumpalaci ("vacari"), si oameni care imi aduc aminte de Politehnica sau Informatiac... Debusolant sistemul nostru de invatamant!
Ideea de practica imi surade, plecari la situri arheologice care se termina cu disctractie si betii :D Hai noroc!

Looking

2007-10-24T20:28:00.000+03:00

De obicei cand imi aduc aminte de lucruri profunde legate de trecut, procesul de amintire este dureros pentru mine. De data asta nu a fost, mi-am amintit sambata seara de prima ...petrecere la care am fost.
Banchetul de a 8-a! In momentul acela, eram varza, eram bataia de joc a unui grup din clasa, profesorul de matematica ma luase la tinta, increderea in sine era dezastroasa, iar parerea despre mine se rezuma la zero. La astea se adaugau clasicele, si deja lait-motivele ganduri legate de lipsa de prieteni cu care sa ma distrez/pierd vremea, gand care era adus de vederea altor copii de varsta mea, sau mai mici decat mine. Si acum cand vad copii in parcuri jucandu-se ,ma trece o durere sufleteasca, eu nu am avut asa ceva. Asta a fost sa fie pana la urma...
Hmpf! Cand aud "asa a fost sa fie", automat ma gandesc la ascunderea propriilor limitari in spatele "sortii", chestia aia care unii cred ca le aduce totul, de la fericire pana la ultima moneda din buzunar. Sa fim seriosi, daca soarta a ales sa am copilaria pe care am avut-o, a fost pentru ca am meritat-o! Da, nu vorbeam, mare partener de joaca as fi fost, dar tot ce primesti e pentru ca o meriti, fie ca ai facut ceva sau vei face ceva care iti aduce "bad karma". Daca iti bati joc de cineva, atunci sa fii sigur ca vei primi drept rasplata ceva inzecit!
Lasam auto-atacurile lamentabile si revenim la ce conteaza. Eu! :D In acea perioada, daca ma faceai tampti, reactia mea ar fi fost ...nu violenta, nici macar vizibila. As fi suferit in interior incredibil de mult. Si acum sunt afectat de remarci negative, dar mai fac discernamant. Atunci nu faceam! De fapt, ce s-o mai lungesc atat, eram o epava!
Banchetul ala a fost prima ocazie cand am imbracat pantaloni, sacou, cravata si pantofi (pantofi am mai purtat, ca nu eram descult :P ). Eram incantat, deoarece stiam ca a purta costum este o ocazie speciala, un gest de eleganta. Mi s-a spus ca mi-ar sta bine in costum, dar ,ca o reminiscenta, nu am incredere in aceste lucruri, in plus neavand incredere in lookul meu (nu vanez complimente care ar avea intentia sa imi atinga vreun scop diabolic de atrage admiratia altora pentru falsa mea modestie!). Cand am ajuns la locul de intalnire, de unde aveam sa mergem inspre club, aveam mainile fleasca de transpiratie. Dintr-un motiv sau altul, desi stiu ca admiratia altora nu este un ideal onorabil, ideea acestui lucru imi starneste emotiile. Am un pretext pentru acea perioada, un om vai de capul lui isi numeste primul copil dupa numele celui care l-a laudat :D
Am fost coleg cu fiul lui Nicu Gheara, asa ca nu e o surpriza faptul ca am facut banchetul in defunctul Space, club de-al lui. Un local cu multe animatoare, multe lumini intermitente (le urasc!), si... energie negativa? Poate am venit cu idei preconcepute, dar locul acela mi-a facut capul sa bazaie toata seara......[...]

Am taiat restul serii, pentru ca nu de asta am inceput sa scriu. Altadata promit ca voi povesti tot ce e de povestit. Dupa sambata seara mi-am amintit, nu cu durere, ci cu inseraritate (nu cautati prin dex, cuvantul asta nu exista, am trantit niste amestecaturi ,ca sa obtin un ghiveci menit sa inlocuiasca plictisitoarea "sentiment neutru"! ) de acea seara, si de evenimentele ce au precedat-o. Asa ca acum ,dupa cum am mai spus-o cu o alta ocazie, mi-am vazut viata dintr-un alt unghi.
Suna ciudat cand o spun, dar fiecare eveniment mai deosebit reflecta personalitatea individului, prin reactiile sale. Prin "deosebit", ma refer la evenimente care nu se intampla decat rar sau deloc. Asa ca "petrecere" ,intra lejer la categoria "deosebit". Cand un om se duce la piata, se comporta dupa un tipar, invatat de la altcineva. La piata te comporti altfel decat intr-un muzeu, sau intr-o scoala. Nu are legatura cu regulile diferite, ci cu modul in care mintile noastre au perceput acea ambianta. La piata se accepta sa impingi si sa dai din coate, intr-un muzeu e normal sa vorbesti in soapta, la scoala e logic sa faci pe smecherul (e discutabil asta). La piata dai din coate, dar in orice alt context nu faci acel lucru, decat atunci cand e necesar (3-1-1 anyone?). De ce? Pentru ca asa ne-am invatat, nu sesizam ca de fapt viata nu e o succesiune modualra de evenimente si contexte, ci un sireag de evenimente interconectate logic.
Cand insa il pui cu o situatie nemaivazuta, omul acela actioneaza dupa cum il taie capul, cu o doza de confuzie initiala. Motivul e simplu, deoarece nu a mai avut cand sa se gandeasca si sa invete ce sa faca atunci cand i-a intrat martianul pe horn. Tot ce va face el din acel punct inainte vor fi reflectari directe ale firii sale, ale gandurilor sale, ale conceptiilor sale.
Concluzionand (oare?), e clar ca eu la o petrecere voi face dupa cum imi taie capul, deoarece eu nu stiu cu ce se mananca astfel de evenimente. Da, n-am "brand", dupa cum s-a exprimat Jo acum ceva vreme. Si nici nu este exersat. Norocul meu consta in capacitatea de a ma analiza pe sine, eram mort fara calitatea asta in mod cert!
Hehe, pana acum am scris cu o frenezie, si dintr-o data simt nevoia sa inchei cat mai repede cu putinta.Sunt un om ciudat.
Mi-am dat seama ca departe nu e atat de departe, dar nici aproape nu e. Mi-am dat seama unde sunt eu pozitionat ca nivel din mutle puncte de vedere. Da, sunt un dansator "de plezneala", si sunt varza! :)) Mi-am dat seama ca am gresit nedandu-mi seama ca ceea ce incercam eu erau de fapt fortari ale personalitatii mele, in loc sa actionez natural. I duped myself!

Inca o data, promit sa continui povestea aceea :D

Woohoo

2007-10-21T14:38:00.000+03:00

NOTA: inca nu am talent ca sa folosesc un link ca lumea. Grrrrr! Da, va trimite pe youtube, si nu va lasa pe pagina. I suck!
Nu am zis complet adevarul in faptul ca nu ascult muzica deloc. De fapt, probabil ca am mai precizat-o, nu sunt genul care aprinde calculatorul si da drumul la winamp/iTunes si se da cu capul de pereti. Dar in schimb, daca un joc ,sau un film are muzica, nu dau pe mute :)) Am inceput sa ma joc de pe la vreo 8 ani, deci la sfarsitul li '97. Atunci aparuse Fifa Road to World Cup '98, pe vremea cand industria nu era atat de industrie. Mai tarziu mi-am dat seama ca avea un concept ciudat, deoarece avea doar calificarile pentru Mondiale, nu si Mondialele in sine, pentru asta aparand Fifa WC '98 ,care avea inclusiv calificarile... Revenind, RtWC avea o muzica prin meniu, care mi-a ramas pe scoarta.

De ce pomenesc de acest lucru? Pai ieri am fost la majoratul unei colege de clasa, Andreea. Sincer sa fiu, am fost luat prin surprindere, in ce consta mare parte din relatia noastra e mersul ocazional cu 311 pana la liceu [deoarece nu prea vine la primele ore :D] ,si bascalie scurta pe mess. Ah, am fost si la Ratatouille cu ea , vorbisem cu vreo 2 luni inainte sa apara la noi de film, ca sa constatam ca apare in septembrie ,si nu in iulie ca in restul lumii civilizate. Ce-i drept, au fost si colegi din clasa sau din liceu invitati, mare parte oameni pe care nu ii inghit, lucru reciproc acceptat, plus cunostinte de-ale ei, oameni de treaba.
Insa nu s-a prea stat la discutii, a fost genul ala de majorat cu dans. Am fost doar la un majorat in viata mea, cea a Cameliei, care a constat intr-o seara la terasa a tuturor prietenilor si amicilor si rudelor apropiate ei. Nu critic, dar eu am o filosfie destul de ciudata, si neimpartasita. Eu nu vreau sa amestec oamenii, sa fac cunostinta intre ei, desi ei nu au nici o legatura. Da, nu as lua-o pe Anca sa o prezint Ioanei (nu lui Jo :P ,atentie la neatentie) ,pentru ca ele nu fac parte din aceeasi ...lume. Pentru cunoscatori, filosofie asta nu e tocmai neimpartasita. Mai tineti minte? :D "They're trying to kill independent George!". Revenind, majoratul asta a fost deci cu dans, deci muzica (d'oh!)
Eu nu sunt sufletul petrecerilor. Mai ales la inceput, cand sunt crispat rau. Probabil si succesiunea de manele mi-a taiat din elan. Nu sunt ipocrit, nu urasc manelele, decat daca sunt in succesiune unele dupa altele. La o petrecere ca aceasta, o manea dupa 5 cantece de house Degaja un pic atmosfera apasata cauzata de beat-uri. Dar multe manele una dupa alta duc la migrene, spalare de creier, caderea IQ-ului, nervi, somn si stari proaste. Ne-ipocrit volumul 2: am participat la o manifestare pe fondul manelelor: datul din palme (ca ce fac eu din picioare numai dans nu e). Momentul ala m-a facut sa ma intreb daca nu sunt un idiot. Dupa aia, la manele stateam si sufeream de simptomele pomenite.
In toata seara am baut un pahar de sampanie (pe care l-am numit "vin alb", deoarece tortul nu fusese adus, si ce beam eu era sampania ramasa de dinainte, ca aveam eu pofta de asa ceva si nu vroiam sa stric ordinea de zi), o gura dintr-un cocktail care imi facea gura uscata (si nu a fost o gura, ci o sorbitura, ca asa pot eu sa beau), si un paharel de sampanie (the real deal), am refuzat de vreo 6 ori sa "trag un fum" ,de 2 ori sa "trag iarba" [geez!], si de suficiente ori sa ma dau la panarama clasei (sa ascult la replici gen "se uita la tine, ce esti fraier ca eu sutn in limba duap ea de x ani). Acest ultim moment l-am botezat "am separat apele" si "glontul razant". Respectiva persoana (pe care nu pot numi "panarama" in adevaratul sens) este o persoana care a ales o cale care...nu stiu daca o avantajeaza. In a 9-a nu avea lookul de blonda ispititoare, era o fata ca oricare alta, care chiar vroia sa plece din clasa pentru ca isi batea lumea joc de ea. Nu stiu cat de mult au ajutat-o spusele mele cu "nu fugi de ceea ce iti e frica", dar sa zicem... Nu e tocmai intelectuala, din motive evidente, dar nici nu pot sa zici ca crapa de prostie, sau ,mai grav, ca este o nesimtita "activa", adica nesimtita pe fata. E genul care lucreaza incet, pe ascuns, dar nu intr-un mod care sa duca la efecte vizibile pentru ceilalti. De fapt am si pe hi5 niste commenturi de la ea ,in care spune cuvinte gen "privire de om matur", la care se adauga scurte discutii in care imi spune ca as avea un limbaj de om foarte cultivat, in ciuda necitirii mele. Daca e sa fiu arogant si ranchiunos, as spune ca ea vrea sa pozeze in ceva ce nu este, adica femeie inteleapta, si crede ca daca s-ar da bien pe langa mine ar ajuta-o sa-si atinga scopul. De aia nu am avut de gand sa dau crez acelor "indemnuri" ale alora , mai ales ca dansul meu este in stilul "sa dam din maini".
Pana la urma am dansat in seara asta [adica trecuta]. Probabil ca am ,dupa "standarde" un stil ciudat de a petrece. Adica cand oamenii isi pierd energia, de la dansat, eu incep sa dansez ca nebunul. Cantecul pomenit a fost doar inceputul, pe parcurs fiind destul de putine cantece de rock/pop-rock care sa ma incite atat de tare, dar tot suficient cat sa dau din maini :)) E adevarat, ca atunci cand reincepeau manelele treceam la culcare :D
La 4 noaptea ,cand lumea era moarta de oboseala si somn, eu eram in transa, nici nu mai ma uitam in jur si dadeam ca disperatul :)) Probabil ca ma impulsiona gandul "daca stai pe loc, o sa mori de frig cand iesi de aici" :))
Ah, a fost si o tentativa de dezbracare a mea, dar maieul meu uber-sexy si reticenta de a reimprospata memoria lap-dance-ului a dus treaba la sacou+ 3 nasturi.
La sfarsit, am mers cu ea, sora ei ,mama ei, si cu inca unul, in masina lor, la coborare imbratisand sarbatorita multumindu-i pentru invitatie. Da ,e o chestie very special aceasta treaba, eu nu prea sunt invitat la evenimente de [mai] orice gen, asa ca nu ezit sa-mi arat recunostinta. M-am culcat la 5 noaptea, iar acum trebuie sa-mi fac la istorie pentru meditatii, tampeniile alea la informatica, si eventual matematica cu mama mea. Vedem noi.
A fost o seara frumoasa, inclusiv momentele siluetelor de fum si filosofarilor de unul singur pe tema faptului ca problemele incep de cand apar grupurile de persoane, au facut toate seara asta una destul de umpluta cu evenimente. Pana si momentele mele moarte sunt exploatate, uitandu-ma la ceilalti, incercand sa ii inteleg pe oameni un pic mai mult. Ce tanar sunt! Dar cati ani am?

Scurt

2007-10-14T00:55:00.000+03:00

Am ales o ora cel putin ciudata de a scrie. Azi Romania a batut cu 1-0 pe Olanda. Suntem calificat! Asta cu conditia sa nu ne-o luam in cap cu forta continentala luxemburgheza. Chiar, luxemburghezii sunt burghezi de lux?
Azi am facut prima sesiune de meditatii la istorie, cu fosta mea profesoara din 9-11 [clase,e nu laitmotivul], si pot sa spun ca sunt foarte incantat. Cand ma gandesc nu imi dau seama de ce sunt ATAT de incantat, dar stiu sigur ca e de bine. So, that's it, this is what I'm gonna do! I'm gonna be a historian! Acum stiu inspre ce directie sa ma axez, thank God!
Cu ocazia asta imi dau seama cat de polivalent pot sa fiu. Nu ca si cum m-as lauda, dar totusi eu am fost crescut de niste ingineri, am fost educat cu o gandire de inginer, si am o gandire de om cu matematica si fizica in cap. Si totusi... in ultimele zile mi-am amintit de tanti poeta [de la reuniunea aia a poetilor], care mi-a zis ca as avea fata de compozitor. Si de fiecare data imi amintesc ca mama mea mi-a zis ca am ureche muzicala, dar nu m-a dat la vreun instrument din motive tehnice...

P.S.:sper ca mi-ai citit si ultimele 2 postari :D

Inca nu cred ca sunt normal la cap, incepe sa-mi placa de inlocuitoarea temporara a profesoarei de biologie! Da, la modul ala! Sa-mi dea cineva o palma-n cap!

Amalgam

2007-10-10T17:01:00.000+03:00

In momentul de fata ma intreb daca sunt stabil. Asta pentru ca in ultima saptamana capul meu a mers in zig-zag, starile mele au luat un curs sinusoidal, si sincer nu stiu ce sa mai cred. Acum ma simt inutil, in secunda urmatoare simt ura, in secunda urmatoare ii iau pe toti in brate, iar la final izbucnesc in rasete isterice! Nu-mi vine sa cred in ce hal ma poate debusola aceasta plimbare cu barca. Si totu fara un motiv aparent, din senin!
De exemplu acum trebuie sa invat cea mai cretina programa de informatica inventata. In a 12-a, noi, tocilarii aia, invatam baze de date. Pana anul trecut se facea cu Fox Pro si alti amici mai multi sau mai putin cunoscuti. Prima oara cand am vazut Fox Pro la lucru a fost cand aveam vreo 6-7 ani, nu am idee cu ce ocazie ma aflam in acea casa, in acel loc... Revenind, noi avem altfel facuta materia. Avem Oracle! [citit de profesoara asa cum se scrie :| ] Ce e Oracle asta? Pai e simplu, facem lectiile pe Internet, pe un site care abunda de Java. Faptul ca e in engleza [integral] nu am deranjeaza atat de tare precum ambiguitatea lectiilor! Am incercat sa citesc lectia de introducere in bazele de date [ca eu le-am folosit si ca stiu cu ce se mananca e partea a 2-a:"properties" la o iconita din desktop este intruchiparea unei baze de date]. si am ramas masca. Adica nu, am ramas ceatza, nu mai stiam unde sa imi scurg creierii, ca ma lua cu durere de cap. Era complet pe langa subiect, imi vorbea de succesul unei afaceri! Asa ca imi invat ca altii, fac quizz-uri, o data pun cum cred eu, si a 2-a oara imi folosesc memoria ca sa pun solutiile corecte [iti arata unde ai gresit]. It works! Mai ales ca da lucrari din quizz-uri amestecate. Sarmana femeie, profesoara e dusa cu pluta! Pe langa faptul ca ne mangaie pe spate [deranjant de mult :| ], ea are pretentia sa dam o data la 2 saptamani lucrari din Oracle asta, plus teorie in romana din carte. Gee [haha, commentul lui Jo mi-a reamintit de cuvantul asta demult apus pe nedrept], hai sa mai citesc vreo 15 pagini! Cum impart manualul cu o colega ,am facut ce ar face orice om normal: nu am scanat cartea! Am pozat-o! :D :))))))

Un eveniment mai urat de saptamana asta s-a intamplat ieri. Avem 3 ore de fizica pe saptamana ,plus una de optional, "rezolvari probleme". Avem alta profesoara la optional, ca atunci ne-am fi jucuat carti 4 ore pe saptamana! Plus pauze... Prima ora ne-a spus, ca nu ne bate la cap, facem la ce materii mai avem noi, ne anunta lucrarile, ca stie ca nu en omoram cu fizica. A 2-a saptamana colegii mei au intampinat-o cu picioarele pe masa si cu ziarul deschis. Killer-mode on! Lucrari neanuntate, ascultari, si o atitudine de femeie la ciclu [asta nu am spus-o eu!]. Cum eu am un picior de iepure bagat la san, am fost ascultat. E, acum suan a cliseu, dar eu stiu fizica, iar mecanica in mod special. Pot sa descompun fortele [mental] atunci cand arunci in perete o mingie de tenis, stiu cum se comporta corpurile, etc. Dar nu stiu formulele! Si nu voi fi in stare sa le explic ca pe o poezie [mi se pare si enervant pe deasupra, desi e cel mai indicat]. Asa ca am inceput sa bajbai principiile mecanicii [pe care le stiam, mai putin ultimul]. Dar m-am bajbait rau, nici eu nu mai intelegeam ce spun, probabil din cauza faptului ca conjunctiile, verbele si cateva virgule lipseau! Ca sa fie mai frumos, pe langa privire de aceeasi femeie la ciclu, mai mi-am si amintit de NENOROCITUL ala de profesor de matematica, la care si daca stiai iti tremurau chilotii pe tine. Norocul meu ca eram preferatul lui la batjocuri si glume proaste! Brrrr, bine ca am scapat cu 6 din asta, mai mult de atat nu cred ca scoteam in starea asta!

Si un lucru simpatic, azi a venit o proaspata absolventa de biologie sa o inlocuiasac pe profesoara noastra saptamana aceasta. Cred ca e una din cele mai simpatice profesoare din cele pe care le-am vazut, cu bonus ca stie sa predea [chiar daca uneori vrea sa arate lucruri care sunt destul de avansate pentru terciul din capul nostru, dar nu cum face mama mea cu matematica!]. Trebuie sa recunosc, pe langa faptul ca e draguta [urasc termenul asta, e impersonal, si duce automat la alte idei mai mult decat e cazul de fata], nu mi-e nesuferita ca profesoara de biologie obisnuita. Ma rog, nu mi-e nesuferita respectiva, dar cam se pretuieste un pic prea mult pentru sensibilitatea mea la asemenea manifestari. Nu se compara cu profesoara de economie/filosofie insa.... Poate ca parerea buna despre aceasta domnisoara e din cauza faptului ca ora ei a survenit in momentul de isterie a mea, cu aceleasi rasete care ma cam faceau sa imi pun intrebari, deoarece era si dansa o fire glumeata. De ar fi mai multi profesori care sa stie cum asa abordeze clasa asa [nu pot spune ca era liniste, dar parca nu era dezastrul care e la fizica sepitcara, unde profesoarei i se rupe, in cel mai fericit caz].

Acum o alta sectiune, ieri am vazut 2 filme, nu in conditii excelente, dar suficient pentru gusturile mele.

Shoot'em up
Un banal film de actiune, la 1 minut dupa ce porneste filmul ,porneste si carnagiul. Un nene sta la o statie, cand vede ca o femeie gravida e fugarita de niste indivizi, asa ca lasa morcovul pe care il mananca, si se duce sa o ajute. Secunde mai incolo, individul are o arma ,zboara creier, o ajuta pe femeie sa nasca (asta in timp ce impusca in continuare), si apoi incearca sa protejeze copilul. Din nou, e un film banal, supra-violent, cu o scena de sex pe care am refuzat sa o vad pana cand a inceput din nou sa mai impuste cativa (zeci) de oameni. Avantajele sale sunt umorul negru, sarcasmul eroului si faptul ca filmul nu se ia prea in serios. Eu ii dau un 8,5 ca film de actiune, 5,5 dupa pretentiile mele de la un film (lucru care discrimineaza filmele no-brainer). O medie de 7/10.

Die hard 4
Nu prea multe de spus, e Die Hard, cu acelasi umor a lui Bruce, cu actiune in cantitati rezonabile (nu ca in filmul mentionat anterior). 9 ca film de actiune, 6,8 dupa pretentiile mele generale. In total 7,9/10

Mi hermano

2007-10-02T19:35:00.000+03:00

Ma tin de promisiunea facuta intr-unul din commenturile posturilor anterioare, si iti voi povesti despre fratele meu. De fapt, intai iti spun ca de acum incolo te voi pomeni la persoana a II-a, cu riscul ca altii sa creada ca am prieteni imaginari :D
Deci, fratele meu e Cristi, are 3 ani mai mult decat mine si... Cam brusc, nu? E, ideea este in felul urmator: cand eu eram mic aveam acea problema cu nevorbitul. De altfel mi s-a spus ca am facut o groaza de lucruri care ma ingrozesc, de care eu nu mai tin minte ABSOLUT nimic. Imagineaza-ti o perioada antica din viata ta (care oare? :P ), si incearca sa iti amitnesti cat mai multe evenimente. Nu o sa reusesti sa scoti pelicula pana la saturatie, dar vei reusi sa prinzi evenimente "in ceata", in care sa tii minte doar o idee sau un gest. Ei bine, acum gandeste-te ca eu nu tin minte nimic, nimic, nimic, o mazga neagra. Mi s-a spus ca aruncam cu caiete in clasa I. Odata tin minte ca invatatoarea ne-a spus ca sa aducem plastilina, pentru ultima oara cand o vom mai folosi (hehe, am facut un bananier, cu 3 banane atarnate de el, si cu frunze :)) ). Cand am adus plastilina m-am trezit ca mi s-a zis ca "de ce am venit cu plastilina, ca am termiant cu ea, acum venim cu hartie colorata", si sunt sigur de un lucru: cand mi se spunea ceva, eu tineam minte, ca asa mi s-a spus de catre mama mea, sa fiu atent la tot ce spune invatatoarea. Asa ca ,in concluzie, sunt lucruri care....sa zicem ca un copil normal nu le-ar face.
Mama mea era disperata, nu mai stia ce sa faca cu mine ca sa ma faca sa vorbesc, adica sa scot mai mult decat niste sunete pline de furie (cauzate de frustrare). I s-a spus inclusiv sa ma duca la psihiatru, iar solutia data i-a fost un sac de pastile. O singura data mi le daduse, efectul fiind atat de bun incat am zacut toata ziua! Apoi a aruncat sacul...

Atunci a venit solutia salvatoare. Intr-un fel. Sa mi-l dea pe fratele meu drept exemplu de urmat, "Vezi ce face Cristi, de ce nu faci ca el?" fiind o replica care imi este intiparita adanc pe scoarta. Nu pot sa o acuz, nici vorba, ea spera ca ,macar prin imitatie, sa fac lucruri normale. Insa ,dupa cum am spus, un lucru sigur mi l-a intiparit: dorinta de a face altfel si mai bine decat Cristi.Nu ne-am inteles foarte bine niciodata, ba era el pe val, ba eram eu, in unele momente efectiv tipand si certandu-ne ca disperatii, ajungand chiar sa ne lovim (mi s-a spus ca i-am dat si pumni in cap. Zdraveni!). Am spart 2 geamuri (aveam usi cu geam) in cei 10 ani de stat in casa veche. DIn cauza lui. Sau a mea. E la mijloc adevarul ,eu ma infuriam pe el, iar evenimentele au dus la aceste realizari muncitoresti patriotice.

Dar de ce nu vorbeam? Pana la urma m-a dus si la logoped. Acolo , doamna Tomescu (inca ii tin mitne numele), o doamna foarte buna la suflet, si rabdatoare , mi-a facut si un test de inteligenta. Aveam 5 ani. Si rezultatul era unul normal. Pentru un copil de 8 ani! De fapt, dupa ce am rezolvat problema pronuntiei (mai ales "r"-ul ,care era cam un mare 0 ), ramasesem cu problema...constructiei. Nu ca nu as fi stiut, dar imi era lene sa pun amaratele alea de conjunctii ,sau sa asez partile de propozitie intr-un mod coerent. Saraca mea mama era singura care ma intelegea, aproape ca incepea sa vorbeasca ca mine. Acum ceva vreme mi-a spus ca eu sunt motivul pentru care si ea si tatal meu cred in Dumnezeu. Prin felul meu de a fi, sau prin toate greutatile in care i-am dus, nu stiu. Dar cert e ac doar un om deosebit iti poate schimba credinta, si nu cred ca eu am aceasta putere.

Odata cu intrarea in sistemul scolar, comparatiile cu fratele meu au devenit tot mai intense. Practic, orice realizare a mea era comparata si echivalata cu cea a fratelui meu de acum 3 ani (adica eu eram in clasa a 3-a, si daca luam o medie la o materie se facea comparatie cu ce a facut el in a 3-a...dar la nivelul asta s-a ajuns dupa a 4-a, cel putin la nivelul meu de constientizare). Am ajuns sa nu inghit nimic din ce apreciaza el. Ii place verde. Eu prefer albastru si NU SUFAR verde. Ii place o echipa, mie nu! Rivala! :)) Este prima oara cand recunosc acest lucru, dar pana si gustul pentru muzica e din cauza lui. Ma rog, anti-gustul! Tin minte ca el era prin a 7-a si icnepuse sa asculte rock, Iron Maiden, Metallica, etc, lucru care ma enerva la culme, din motivul mai sus enuntat, si din cauza ca in acea casa si daca trageai un vant se auzea in toata casa! Asa ca imagineaza-ti o combina pusa pe rock! E, si atunci i-am spus ca nu-mi place, insistente si tot tacamul (si din partea alor mei), ajungand pana la nivelul de a paria pe faptul ca in 3 ani nu voi asculta muzica (inca o data, ideea ca trebuie sa ma aseman lui predomina). Nu am pierdut pariul nici acum, si nu am de gand sa il pierd niciodata... Stupid nu? :)

De fapt, orice facea fratele meu era motiv de comparatie cu el de catre mama mea. Colac peste pupaza, el era mereu ala care facea totul cum trebuie, ala care isi facea temele, ala care isi invata pentru scoala (la partea cu temele sunt de acord, din a 4-a am inceput sa cam trag chiulul, mimand ca scriu tema, la unele materii), ala care stie ce sa faca ,ala care....Practic mi s-a creat o imagine a unui super-man, care avea numai exemple pozitive de oferit, indiferent de context. Trebuie sa specific ca in mintae mea se desfasura criza omului inferior? :) Orice gest pe care il faceam era precedat de 2 intrebari: ce reactie va avea mama mea, si cum ar fi facut Cristi! Si stii ce e mai rau? Ca abia in a 8-a, la sfarsit,m-am descausat de aceste concepte! Abia atunci mi-am dat seama! Abia atunci mi-am dat seama ca fratele meu e un om ca oricare altul, cu muuuulte defecte, si ca mama mea vorbeste aiurea uneori :) M-am simtit mintit atunci cand mi-am dat seama, iar evenimentul declansator...hehe, the same lap-dance, could you believe it?

Un lucru mi-a fost clar insa: daca avea de ales intre amicii lui si intre mine, clar ii alegea pe ei. Lor le lua apararea, de ei se interesa , si exemplele pot continua la nesfarsit. De fapt, inainte sa povestesc despre un anume sir de evenimente, voi povesti despre el.
Cristi este un incapatanat! Ironic, deoarece si eu sunt incapatanat! Si mama mea si tatal meu! Tatal meu este cel mai pironit, cand crede ceva nu il poti clinti, mai ales pentru ca atunci cand se enerveaza ,cel putin mie, imi transmite spaima, probabil din cauza respectului pe care i-l port. Apoi mama mea este si ea incapatanata, dar ea cedeaza mai repede, saturata de incapatanarea noastra! Si eu sunt incapatanat, dar lipsa de incredere in mine precum si dorinta de a vedea adevarul si nu parerea mea exclusiva imi mai taie din acest defect. Dar cu Cristi sa nu te pui! Dupa ce ca este incapatanat la culme, nici nu e in stare sa-si recunoasca greselile. DELOC! Te minte si pe fata, in cel mai evident mod, doar ca sa-ti arate ca EL are dreptate. A, si desigur ca nu va recunoaste ca acest lucru il face doar cu strainii, cunoscutii lui fiind intampinati cu zidul Incapatanarii! Motiv de cearta? Evident!

"Eu"-ul meu recent a inceput de acum 1 an, in vacanta dintre a 10-a si a 11-a, cand am fost la mare. Asa cum am spus int-un post din blogul celalalt (cam de acum un an scris si postul ala), acea experienta a fost mai mult decat benefica pentru mine, deoarece am aflat, poate cel mai important lucru, ca maturitatea in gandire nu iti este data pe tava, ci o dobandesti singur, si ca maturitatea spusa conteaza cat 2 peri daca nu au si experienta personala in spate. Si m-am simtit extraordinar, ideea de a apartine unui grup este ,pentru mine, de foarte multe ori o imposibilitate in a o aplica, din varii motive... Ei bine, a trebuit sa se intample ceva. Sa se ia acelasi farte de mine ca "am enervat pe toata lumea", cand mie imi e clar ca o singura persoana a fost enervata de mine (din categoria celor care nu ma sufera din principiu). Cand i-am zis asta a facut ca toate visele, nu cred ca trebuie sa spun daca a negat sau nu, nu? :))
Dupa aceea a urmat o perioada destul de lunga de raceala, din motive aditionale spuse in postul de sfarsit de a 11-a . Apoi a inceput sa isi aduca prietena sa doarma la el (colegi de facultate). E de treaba, dar un lucru nu il voi intelege. Eu nu eram dispus sa am de-a face cu ei impreuna, din simplul motiv ca cuplurile im creeaza stari de depresie si nervi, dar am acceptat sa nu ii ignor complet, si sa stau alaturi de ei la masa. Eu cand sunt deprimat sunt sarcastic ,cu bancuri care nu respecta limitele "normale". Inclusiv bancuri misogine, cu provincia (e din Moldova), par pe brate si orice altceva. No problem.
Asta pana cand ,intorcandu-ne de la un film (impreuna cu inca un amic de-al lui, de care ne despartisem in drum spre casa), a inceput sa se ia de mine, ca de ce fac glume nu-stiu-cum, la care logic, eu il intreb de ce nu imi spune ea asta, si trebuie el sa-mi zica toate acestea? Si evident ne-am certat. Pentru ca el a facut acelasi lucru, a luat apararea altcuiva, desi nu avea neaparat dreptate. Si apoi tranteste bomba, imi reproseaza ca eu nu sunt deschis fata de el. Excelent, ce vrea sa auda? Am o viata de gigolo, am multe de impartasit!
Apoi vine vara. A plecat la mare, fara mine. Am refuzat sa mai merg cu el, din cauza fazei din anul anterior. A aflat de la mama mea, ca nu s-a obosit sa se intereseze la mine de motivele mele. Imi trimite si mesaj, in care promite sa se revanseze, lucru care imi da speranta, s-a schimbat si el in sfarsit?
Hahahahahaha cand s-a intors a abordat subiectul. IDENTIC! Pe aici nu se trece! Asa ca mi-a murit de atunci orice speranta de a avea o relatie normala cu el, si asa va ramane pana cand va reusi sa isi recunoasca greselile. In caz contrar, sa nu vina sa se planga la mine!
De atunci, tot insista cu intrebari cretine ,sau "conversatii" cum ii spune el. "Ce mai faci?" e o intrebare normala. Dar un "Ce mai faci?" precedat de o intrare in camera si urmata apoi de o pauza in care interlocuitorul parca vrea sa smulga informatii din tine este o IMBECILITATE!!!! I-am zis pana si in Elvetia, ca sa nu imi mai puna intrebari tampite, ca nu face decat sa ma enerveze, conversatie nu obtii asa de la mine. A trebuit sa-i fac asta 3 saptamani plus 10 zile ca sa se lase UN PIC din practica asta! Este ingrozitor, e fortat, si pare ca e un Secu care vrea sa imi faca un dosar si o nota informativa! Si asa, tot ce voi raspunde va fi un "bine" sec!

Pana la urma...eu difer de fratele meu, el difera de mine, dar frustrarile legate de persoana sa vor ramane.De fapt si asa m-am obisnuit cu gandul ca eu nu am un frate, ci doar un coleg de casa de mult timp, asa ca nu am nevoie de apropiere fata de el sau lucruri de genul asta. Da, sutn rau ,cinic si opac rau de tot. EU nu accept ca un om sa greseasca si apoi sa minta pana sa inghete apele, nu am nevoie ca eu sa fiu discriminat in fata altora, si categoric nu am nevoie de frustrare si deprimare cand e cu prietena lui!

Hotel Rwanda

2007-09-29T01:23:00.001+03:00

Nu am mai scris de ceva vreme la ora asta, dar motivul e intemeiat: am vazut acest film si profit de memoria proaspata.
In primul rand specific faptul ca inainte de a vedea filmul citisem in TvMania ca ar fi ceva similar cu "Schindler's list". Nu or fi fost TvMania mari critici, dar sa recunoastem, ei stiau mai mult despre "Hotel Rwanda" decat mine ;) Spre deosebire de "Schindler's list", in care era vorba de Holocaust (probabil singura reprezentare a acestui eveniment care nu m-a facut sa strig "mama lor de evrei, iarasi exagereaza!", ceea ce e ceva), filmul pe care l-am vazut in aceasta seara este despre un subiect ceva mai sensibil. Razboiul civil din Rwanda.
Rwandezii sunt impartiti in 2: tutsi si hutu. Diferentele dintre ei sunt infime, tutsi sunt un pic mai inalti si ceva mai deschisi la culoare, dar au avut norocul, sau ghinionul sa fie alesi de belgieni sa conduca colonia, lucru care a atras ura hutilor. Adica ,intr-un cuvant, este o ura artificiala si fara rost.Rezultatul? Razboi civil, desigur, iar in 1994 un om pe nume Paul (plus un nume prea greu de retinut), administrator la un hotel de 4 stele, se trezeste pus in situatia de a tine refugiati, peste 1200, la el in hotel.Pe parcurs, isi da seama ca ONU nu erau acolo ca sa opreasca masacrul, ci ca sa isi retraga cetatenii, fiind nevoit sa recurga la inteligenta, mita, relatii si minciuni pentru a-si proteja refugiatii, si colac peste pupaza, nevasta lui era tutsi.
Comparatia cu "Schindler's list" este valabila, un om din societatea inalta care initiaza o miscare de protectie a sute sau mii de oameni nevinovati. Diferentele insa sunt la fel de vizibile. Filmul adineauri-amintit a beneficiat de prezenta lui Liam Neeson, un actor de un masiv talent, si pana la urma, sa fim sinceri, unul din actorii mei preferati. In acel film, el era un om de afaceri austriac, care a mirosit afaceri profitabile in Polonia, profitand de "nationalizarea" (alt termen mai bun n-am gasit, e 2 noaptea totusi!) evreilor, angajandu-i la salarii de nimic. Pe durata filmuli incepe sa isi dea seama ca ceea ce face nazismul este o nebunie, si ia decizia sa ii salveze pe toti, in final dandu-si ultima bucata de avere pentru a-i rascumpara. Filmul nu mi-ar fi lasat impresia extraordinara pe care o am, daca nu avea scena de final pe care a avut-o, cand ,dupa un discurs in fata evreilor, incepe sa isi puna intrebari de genul "de ce n-am vandut inelul asta, as mai fi rascumparat 2". De fapt ,as putea spune de film ca este unul foarte emotionant si foarte bun, fara rezerve. De exemplu, pana si constructia lui Schindler este atent realizata, daca la inceput era arogant si increzator si nepasator, la final era exact cum am povestit mai sus...
Dar "Hotel Rwanda" este un film extrem de emotionant si bun. Da, e doar "Bun". Explic acum. Filmul este tensionat cap-coada, nu exista momente de respiro, de fapt pana si ultimele secvente se petreceau in acelasi ritm alert. Filmul nu il are pe Neeson, dar in schimb are Paul o nevasta de iti aminteste uneori de bocitoare si telenovele, fara suparare. Asta e ,conteaza pana la urma mesajul. La un moment dat in film, cameramanul unui reporter a mers pe strada fara voia sa, filmand masacrul, si aducandu-i caseta, punand-o chiar cand Paul era in camera. Mai tarziu, Paul ii spune respectivului ca "e bine ca ai filmat, asa oamenii o sa faca ceva", la care cameramanul ii spune "Stii ce o sa faca oamenii? O sa spuna "Vai ,ce groaznic!" si o sa-si termine cina!", ideea fiind oarecum repetata cand colonelul fortelor Onu ii spune "Ar trebui sa ma scuipi, nu va salvam, nu insemnati nimic pentru noi" ametit de bautura si remuscari.
Holocaust
Tot ce se intampla in Africa e din cauza europenilor, intai colonistii au trasat granite conform intereselor lor, si nu a raspandirii reale a triburilor, care asa au fost separate in 2,3 tari diferite. Apoi au venit rusii cu zanzania, sa isi infiltreze oamenii ca sa puna mana pe diamante. Sau de fapt, ca sa nu puna mana ailalti. Gaddafi e de-al lor de exemplu. Au trimis pana si cubanezi acolo! Viva Cuba! Sunt razboaie care tin de zeci de an acolo, sunt 100% sigur ca nici macar ei nu mai stiu de ce se tot impusca! Cu ce au gresit ei? Ca s-au nascut pe un morman de bogatii? Arabii au fost mai destepti, au replicat.
Iarasi deviez, in concluzie, "Hotel Rwanda" este un film bun, ce merita vazut, e o buna documentare legata de aceste evenimente, decoarece nimeni nu prea e interesat in a face foarte cunoscute aceste lucruri. Daca evreii nu aveau atatia bani, nici de Holocaust nu mai prea auzeai... Iarasi fac asta? Ah! Ok, filmul, ca realizare artistica, are un 7,86/10 de la mine, dar ca "scenariu" (ca si in "Schindler's list", toate evenimentele sunt reale) si ca reprezentare a acestiua, are 9,2/10.

Aoleu, acum ma musca limba cu chinezii si tibetanii!...

Postarea careia i-am dat titlu 4 ore dupa ce am postat-o prima data

2007-09-26T16:42:00.000+03:00

Tocmai am termiant de mancat un chec. Ii zice chec zi-noapte, si e singura prajitura pe care o mananc, ceea ce spune multe zic eu. E o delicatesa, o indragesc, si desi suna a cliseu, doar mama mea il face asa cum il gust eu. Mancasem odata varianta matusii mele, care nu mi-a adus aceleasi satisfactii.
Dar checul imi aduce multe amintiri frumoase ale copilariei, deoarece era preparat cu ocazii speciale. De fapt si prepararea sa era o ocazie special, deci bonus! Nu o sa stau sa fac analiza culinara, deoarece e inutil, nu pot sa educ papilele voastre gustative in cuvinte. Conteaza doar amintirile.

Sunt a 12-a, si aparent toti icnep sa-si aminteasca de anii copilariei, moment amuzant si deprimant in acelasi timp. Amuzant, pentru ca aud cum Cami a sarit de pe o banca pe beton, in genunchi, zicand ca "sare din vapor", introcandu-se plina de sange pe genunchi. Sau cum au facut toate partenerele de discutie (Anca, Cami si Coca-colega Ancai de banca) paduchi, de la copii de pe strada cu care se jucau. Si de aici mi se ruep firul, pentru ca nu am ce povesti despre copilaria mea. Stateam in casa, si cam atat, nu am iesit nici macar O DATA ca sa ma joc cu cineva de pe strada, nu a venit nimeni la mine acasa sa ma invite, iar eu si acum am probleme sa propun o actiuen comuna din lipsa totala de experienta in acest domeniu. De fapt, la scoala nu faceam mai nimic diferit. Si nici in liceu... Singura difereenta dintre liceu si scoala este ca acum imi stiu conditia, atunci nu imi puteam explica de ce sunt respins de ceilalti, motiv pentru care sufeream in mine extrem de tare. De fapt acum am gandesc ca poate si eu greseam, din cauza unui mare defect: criticam pe oricine, orice, si chiar eram arogant. Ghiciti cui trebuie sa multumesc acestui "dar". Ce coincidenta, tocmai vroiam si eu sa zic de bunica mea :)) Om al paradoxurilor.
E totusi destul de jenant sa iti dai seama ca nu prea ai facut nimica cu viata ta, si ca realizarile tale le poti numara pe degetele unei maini. Probabil inca sunt zbuciumat de vestea de lunea trecuta...
De altfel am si citit ultima postare a lui Jo, cea cu reclama. Sincer sa fiu, reclama imi aminteste partial de ea, sau de acel ceva cu care o asociez mereu. Acum am mari probleme sa imi amintesc reclama care era 100% asemanatoare cu acel ceva misterios! E curios insa ca ,pentru un om pe care l-am intalnit o singura data in carne si oase ,am un atasament foarte puternic, in ciuda pana si a faptului ca nu vorbim extraordinar de des. Acum ma intreb de ce o pomenesc la persoana a 3-a, fiind singura persoana care citeste acest blog select :))
Da, si de Anca sunt atasat, ceva mai mult. Mult mai mult, probabil tocmai din cauza legaturii fizice, gen ne vedem la scoala in fiecare zi :)) Azi vorbea ea cum de al un moment dat in vacanta sa la mare cu prietenul ei, au inceput sa planga ca prostii ,dintr-un motiv gen "nu trebuia sa ne cunoastem asa, pe hi5" :)) Iar cand o auzisem cu "nu am vazut un baiat sa planga asa" ,s-a aprins un mecanism bizar in mine. Mandria. Mandria legata de sensibilitatea mea, pe care o pretuiesc chiar. Nu are nici o logica aceasta treaba, mai ales ca am patimit suficient din cauza sensibilitatii mele, uneori suferind de mine la propriu :) Revenind, mi s-a declansat mandria, noroc ca am pastrat-o acolo in mine, pentru ca nu e nimic mai penibil si nesimtit sa incerci sa arati ca tu esti superior unui lucru la care tii atat de mult, respectiv ea la prietenul ei.
Oh da, vechea discutie! Am rezerve sa spun acest lucru, deoarece prima impresie ar fi ca spun doar din rautate si dorinta de a improsca cu noroi pe cineva, dar fie. Persoana care m-a facut sa-mi cante aceeasi banda obsesiv in creier, si anume subiectul "prietena negonflabila", a fost Mara, cand imi spusese ,impreuna cu un coleg, ca as fi frumos. De fapt au incercat sa ma convinga, ca eu nu cred niciodata asta. Asta e probabil unul din marile mele piedici catre orizont: ma imbat cu apa rece foarte repede, prea repede. E un chin sa incerc sa imi ajustez psihicul, intr-un mod suficient de metodic incat sa nu mi se activeze aceasta blestematie de mecanism.

Vad ca nu pot sa vorbesc de ceva fara sa deviez catre alte 3 subiecte diferite, asa ca ma opresc aici.Azi.

Neat freak

2007-09-22T11:04:00.000+03:00

Am continuat acum 2 zile seria mortala de aranjare a biroului. Mai exact a celor 2 sertare si a dulapului de sub acestea. Tot ce pot spune e ca dulapul era singura chestie folosita de catre mine, sertarele avand o groaza de junk.
Astfel incat am recuperat lucrari din generala, caiete d-ale fratelui meu, tot din generala (??!!!) ,proiecte de tot felul (inclusiv "My horror family", agramata mea realizare in engleza prin a 5-a, sau mega-referatul din a 7-a la geografie, in care am tradus peste 50-60 de pagini din engleza in romana, si la care am luat doar 8...nu o putea suferi pe diriginta mea :)) ).
Cred ca am scos echivalentul a 5-6 caiete in pagini goale! E incredibil cum de am putut avea atata hartie fara sa stiu eu! In fine, copertile de caiete ocupau spatiu inutil: sunt de caiete A5!
Dar dulapul a avut cel mai mare volum de gunoi. Carti de spaniola, romana de a 6-a sau ...tampenii care ocupau jumate din dulap. Se vede ca anul trecut tot ce faceam era sa scot carti si caiete si sa arunc in locul lor cele din ziua anterioara.
Acum insa totul e aranjat in stilul meu, adica se poate gasi! Acum ma pot lauda macar cu un birou functional! Pacat ca nu ma ajuta la matematica sa ma concentrez. O da, am ramas cu sechele, cand vad un caiet de matematica in fata mea ,simt ca ma ia cu durere de cap si cu ameteli! Practic la fiecare ora trebuie o pauza nedeterminata! That's not a way to do math!

Inca o zi

2007-09-17T17:52:00.000+03:00

A fost o zi surprinzator de plian pentru prima zi de scaoala a anului. Probabil era de asteptat, dar nu m-as fi asteptat niciodata la ce am aflat azi!
Prima veste, care m-a daramat a fost legata de profesoara mea de istorie. In timpul verii a suferit un accident, in care s-a lovit urat la cap, i-a cazut scalpul, acum avand peruca si fiind operata. A iesit ieftin, prietena cu care era ea, a stat in coma o luna! Si capac la toate (intr-un fel egoist) e ca nici nu mai ne-a luat anul acesta. Motivul e simplu, a luat cursuri in Italia si nu mai are voie sa predea decat la clase de italiana, aparent. Dar prima pareta a vestii efectiv m-a lasat masca in cel mai urat sens posibil, e vorba de o persoana pe care o admir si apreciez, si imi pare rau ca EA trebuie sa treaca acum prin acest chin... De dragul ei sper sa devina cat mai repede profesoara universitara, sa nu aiba parte de mistourile tuturor needucatilor.
Ma intorc acasa plouat, plec din nou la drum. Sa imi fac abonament, sa trecem pe la banca, etc. Si dau de un fost coleg din generala, pe care nu l-am vazut de cand am terminat a 8-a. Am fost efectiv surprins de maturitatea lui, si de bunul-simt pe care il avea. Am inceput sa ma intreb daca nu cumva am gresit tinand in mine toata acea cantitate de ura pe care inca o mai am probabil. Si pentru ce? Cand un alt coelg avea status de messenger "Imi va fi dor de tine tati!" l-am ignorat complet, chiar daca tatal lui tocmai murise si el facea 18 ani in cateva zile!
Da, sunt un jegos mai mare decat am crezut eu vreodata ca as putea sa fiu, si mi-e rusine cu mine! Nu merit repsectul acordat de diverse persoane, pentru ca las ura si ranchiuna sa imi omoare bunul-simt si clar-viziunea! Ma simt ingrozitor, daca se va face acea reuniune de care spuneau ei ( mai venise un coleg intre timp) ,nu stiu daca voi avea puterea sa dau cu ochii de el! Sunt un egoist, am pus durerile mele in primul plan, considerandu-le mai mari decat ale oricui altcuiva, si asa ceva nu mi-o voi ierta niciodata!

11+1

2007-09-16T21:27:00.000+03:00

Mereu sunt tentat atunci cand fac calcule ,sa zic ca am inceput scoala acum 12 ani. Fals! Acum 11 ani am inceput scoala, si vine si anul 12. La anul.
Maine incepe clasa a 12-a, un an plin de incercari pentru multi. Scopul meu e precis: Istorie si Administratie Publica (de la ASE). Simplu si la obiect, restul se cam stie, la Poli nu dadeam in ruptul capului, la o sectie mai normala de Ase nu dadeam, doar ca sa-i fac in ciuda profesoarei de economie...nemernica!
Si asa incepe un an in care trebuie sa repet matematica din toti anii :D In care trebuie sa repet literatura romana (asta e usor, bla bla pe gustul meu...ma rog), si biologia de a 11-a (da, dau 11-12; e usor, am dat olimpiada in a 7-a din materie similara cu a 11-a), repetat istoria Romaniei (daca asta e grea...). In aparenta nu e greu, dar nu trebuie sa ma las moale, si sa fiu serios in ceea ce fac. Asta e ceva mai ciudat,ca nu m-a mai interesat scoala de vreo 2 ani :D Sa nu exagerez, nu am fost un jegos cu scoala, dar ,neh! :P
Succes tuturor care au a 12-a in momentul de fata, in afara de cei care se lupta pe un loc la aceeasi facultate ca mine! :D

Restart

2007-09-15T20:03:00.001+03:00

Da, am creat un nou blog. Probabil trebuia sa fac asta odata ce am inceput sa scriu povestea, doar ca nu am ales sa fac asta, din comoditate. Dar vazand ca fratele meu si-a pus RSS Reader pe blogul meu, trec la tactica asta, pentru ca ,eh, eu si fratele meu nu suntem cei mai apropiati oameni de pe lumea asta. El vrea sa se apropie, dar nu e in stare sa isi recunoasca greselile din trecut ,si nu vrea sa realizeze ca eu nu vreau sa imi impartasesc viata cu el.
Nu e singura persoana care intervenea in bunul mers al blogului, nu aveam chef nici ca Fifi sa citeasca aceasta noua creatie a mea. Simplu de inteles, e dusa cu pluta, si nu vreau ca ea sa ma urasca de moarte pentru niste cuvinte, gen "nu vreau sa am de-a face cu tine"...
De fapt, daca continuam pe prima platforma, as fi fost constrans mereu, sa nu spun unele lucruri, sa ascund altele, adica tocmai motivul pentru care am creat blogul: sa nu am rezervari in ceea ce scriu aici!

Acum stau si ma gandesc, ca multi intra pe blogul meu accesandu-mi profilul din comentarii, care arata profilul meu, deci ambele bloguri... Am solutia si pentru asta :) In concluzie, bine ati venit pe Blogul 2 ! :))