Inca o ora tarzie

Ora 3 jumate noaptea pentru a nu stiu cata oara, si apoi ma plang ca nu sunt odihnit. Dar ce zic aici, la naiba cu ceasul biologic si cu ingrijirea de sine. Scapa cine poate cum nimereste! Si daca tot veni vorba de scapat, au mare noroc cainii de vis-a-vis ca apartin cuiva, ca iarasi s-au trezit sa tina concert cu haita de pe strada. Si e un concert lung, nu doar un cantec.

Gandind cu gandul prin gandurile gandite de mine, am ajuns la cateva concluzii. Vreau sa emigrez. Da, acum ceva mai multa vreme acuzam genul asta de atitudine "lasa" si "lipsita de raspundere fata de comunitate" , dar am ajuns la stadiul de gandire "scapa cine poate" dupa principiul "vreau sa-mi fie bine mie". Tin sa argumentez ca nu sunt atat de lipsit de suflet precum suna din ce am spus adineauri , deoarece o vorba inteleapta spune ca "you can get a horse to the water ,but you can't make him drink". Suna din topor [si ne-romanesc per total, cu exceptia partii cu "din topor", ustensila romanteturilor autohtone], dar asta e adevarul despre acest popor: vrea sa ii fie mai bine dar nu vrea sa se schimbe, desi adoptand o astfel de pozitie, nu poate sa-si duca la indeplinire telul. Stati asa, acuma vine partea aia cand trebuie sa argumentez cu ceva....A, da! Atitudinea generala a oamenilor este ceva de genul "eu sunt roman, deci destept, asa ca stiu de toate, stiu ce e neinregula in tara asta pana in ultimul detaliu dar eu nu voi face nimic pentru ca altii TREBUIE sa se ocupe de acele lucruri , si totodata voi ramane infipt in convingerile mele despre viata si bun-simt, pentru ca toti din jurul meu sunt niste idioti, si din cauza lor tara se duce de rapa!!", si aici e vorba deja de oameni care "gandesc". Si din asta ajung in alta atitudine prosteasca, ma refer la acel trend format din oameni care isi flutura inteligenta pe unde apuca, nimic nu le convine mintilor lor iluminate, toti sunt de criticat ,pentru ca ei sunt NORMALITATEA, si ce e mai grav e ca trendul acesta e in crestere, devenind, la urma urmei, o alta "categorie" de persoane. Ghilimelele nu sunt intamplatoare, deoarece nu mi se pare in totalitate corect sa categorisesti un grup de oameni, pentru ca ar insemna ,in mod automat, sa ii judeci, cel mai probabil intr-un mod superficial, pentru a putea sa ii "procesezi" pe toti, numeric. Asadar, aceste "inteligente revoltate" se alatura peisajului romanesc "manelistilor" (care migreaza catre "house-eri" pentru a evita stigmatizarea celorlaltor grupuri), "cocalarilor" ("taranul urban" este la fel de corect, dupa a mea parere), "pitipoancelor" , batranilor care isi varsa frustrarile peste tinerii care nu au aceleasi etaloane morale precum le-au avut cei dintai in tinerete si insiruirea poate continua. Si stiti ce e mai grav? Ca acei "inteligenti revoltati" nu sunt altceva decat niste oameni medii cu spirit de observatie in marea lor majoritate, fiind o sursa la fel de mare de conservare in greseli a societatii ca si toti ceilalti oameni. Si cel mai si cel mai grav lucru din Romania nu e aceasta realitate prezenta, si faptul ca societatea nu a vrut sa progreseze niciodata. Ai mei parinti s-au alaturat tinerilor din Universitate care s-au adunat in perioada alegerilor din mai '90. S-au dus acolo pentru ca stiau foarte bine ca Iliescu si al sau FSN reprezentau cealalta foaie a ceea ce fusese inainte, si si-au sustinut crezul indiferent de cate injuraturi care mai de care mai personale si grave au primit din partea multimii trecatoare. Cand s-au terminat alegerile, ai mei si-au dat seama ca se lupta cu morile de vant si au plecat acasa. Cateva saptamani mai tarziu, minerii de pe 13-15 ologeau studentii din Arhitectura cu concursul vocal al acelorasi trecatori. "Dati in ei, ca au blugi si ochelari!"... Spiritele nu mai sunt atat de incinse, dar tara e in continuare formata din trecatori care nu vor sa vada dincolo de ce li se arata in fata ochilor si care nu vor sa reactioneze dincolo de invidia prosteasca, marca traditionala.
Parintii mei au pierdut 30 de ani traind sub un comunism care s-a naruit pe neasteptate, ceilalti 20 s-au dus pe lupta de a asigura supravietuirea familiei lor, dar o lupta care nu avea de ce sa fie atat de intensa intr-o societate normala. Si aici nu vorbesc numai de lupta "contra sistemului" de stat, ci chiar a societatii romanesti, asa cum s-a izbit de pamant, deoarece "asa cum a fost cladita" ar fi fost o lauda enorma pentru ceea ce se intampla aici. Oricat de subiectiv ar suna, ei sunt oameni foarte inteligenti si capabili, fiecare dintre ei cu punctele sale forte si altele slabe, si sunt oameni de caracter asa cum nu voi fi decat atunci cand nu voi mai fi radical in opinii si trairi. Chiar si asa, obstacolele care le-au fost aruncate de soarta parca au fost menite unui cu totul alt tip de persoane. Din acest motiv eu imi dau seama ca in viata principiile nu-ti tin de foame si nu vor avea grija de familia ta, singurul lucru care le poate face pe acestea este capacitatea de a profita de oportunitatile pe care ti le ofera viata. Da, poate ca este lasitate si slabiciune, dar eu personal refuz ideea de a mai lupta doar de dragul de a o face. Am luptat suficient in copilarie pentru a putea fi normal atat fizic cat si mental, nu vreau ca in restul vietii pe care o am sa ma iau la tranta cu preconcepte, viziuni inguste, frustrari ridicole, invidii prostesti, mentalitati de doi lei (poate exagerez, dar eu raman la parerea asta), lipsa ambitiei , motivatiei si a coloanei vertebrale a romanilor. Si tot ce am spus mai sus o fac in situatia in care tin la Romania, asa cum e ea, dar nu sunt dispus sa o imbratisez ca sa ma injunghe pe nevazute.

Ce scriu unii la 4:20 noaptea :D